Read more!
31 janvier 2017
Tierno Bokar, Despre luminile spirituale (fragment)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 9:53 PM 0 comentarii
Etichete: Bokar Tierno, fragment, Hampâté Bâ Amadou
Kalki Purana despre periodizarea Kali-Yuga (fragment)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 5:00 AM 0 comentarii
Etichete: fragment, Kalki Purana
30 janvier 2017
Ernst Küry, Le Prince de l’erreur (note de lectura)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 8:59 PM 0 comentarii
Etichete: Küry Ernst, note de lectura
29 janvier 2017
Frithjof Schuon, Notes sur le vêtement des Indiens Peaux-Rouges (note de lectura)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 7:13 PM 0 comentarii
Etichete: note de lectura, Schuon Frithjof
28 janvier 2017
Frithjof Schuon, Le vêtement des Indiens Peaux-Rouges (fragment)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 5:57 PM 0 comentarii
Etichete: fragment, Schuon Frithjof
27 janvier 2017
Frithjof Schuon, Le mystère du visage hypostatique (note de lectura)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 3:29 PM 0 comentarii
Etichete: note de lectura, Schuon Frithjof
26 janvier 2017
Frithjof Schuon, Misterul chipului ipostatic, (fragment II)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 3:06 PM 0 comentarii
Etichete: fragment, Schuon Frithjof
25 janvier 2017
Thierry Zarcone, Islamización y derviches marginales (fragment)
(qalandaríles, malamatíes, yasawíes y uwaysíes)
Los derviches marcaron por lo menos de dos maneras el destino de Turkestán oriental, una región habitada por pueblos turcófonos situada al noroeste de China e incorporada al imperio chino a mediados del siglo XVIII, que en el XX pasó a ser provincia china con el nombre de Sinkiang (o Xinjiang): en primer lugar, con su acción de misioneros y activos propagadores del islam, y además por su influencia política sobre los soberanos musulmanes de estos lugares, cuando no tenían ellos mismos el poder. Como resultado de su propaganda, los pueblos turcófonos fueron poco a poco sus antiguas religiones (animismo, chamanismo, budismo) y se hicieron musulmanes, pero conservando ciertos elementos que han impregnado sus prácticas hasta hoy. La historia de la mística islámica en el Turkestán chino hay que entenderla en relación con el resto de Asia central, dado que la mayoría de los derviches que llegaron allí eran oriundos de Transoxiana (Bujará, Samarcanda, etc.).
Podemos seguir el rastro de los musulmanes desde el siglo X, cuando se constituyó el primer reino musulmán de Asia central, en una época en que el imperio samaní de Irán imponía su ley cultural en la región. Fue en la segunda mitad de este siglo cuando las tribus turcas abrazaron el islam, durante el reinado del karajaní Satuq Qara Jan (m. 955). Este último, que había establecido su capital en Kashgar, según la leyenda fue convertido a la religión del Profeta por un derviche originario de Transoxiana, Abu Nasi Samani. Pero debemos considerar con cierta reserva los hechos relatados en la gesta de Satuq Bughra Kan, una epopeya famosa en Turkestán oriental, en la que el soberano Satuq Qara Jan aparece como un gran místico y un «guerrero de la fe» (ghazi). Esta leyenda tuvo mucha influencia en el desarrollo de la mística islámica de Turkestán oriental, y el mausoleo de Satuq Qarajan, en Artush (alrededor de Kashgar) es todavía hoy uno de los lugares santos más venerados en esta parte del mundo musulmán, al que acudieron y siguen acudiendo peregrinos y sufíes. No cabe duda de que la propaganda de los primeros mercaderes musulmanes y misioneros sufíes dio sus frutos; por otro lado, a partir de esta época la labor de los derviches entre los turcos se intensificó, y comprobamos que el número de chamanes y budistas disminuye en provecho de los místicos de la nueva religión.
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 12:00 PM 0 comentarii
Etichete: fragment, Zarcone Thierry
24 janvier 2017
Frithjof Schuon, Misterul chipului ipostatic, (fragment)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 9:04 AM 0 comentarii
Etichete: fragment, Schuon Frithjof
23 janvier 2017
Jean Canteins, De l’auteur et de son œuvre (note de lectura)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 6:40 AM 0 comentarii
Etichete: Burckhardt Titus, Canteins Jean, note de lectura
21 janvier 2017
Roger du Pasquier, Un porte-parole de la Tradition universelle (note de lectura)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 10:29 PM 0 comentarii
Etichete: Burckhardt Titus, Du Pasquier Roger, note de lectura
François Petitpierre, Le paysage symbolique des Muiscas, (note de lectura)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 2:51 PM 0 comentarii
Etichete: note de lectura, Petitpierre François
20 janvier 2017
Pierre Grison, Du Tao et de sa vertu (note de lectura)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 2:32 PM 0 comentarii
Etichete: Grison Pierre, note de lectura
19 janvier 2017
Los esenios de Qumran según Filón y Plinio el Viejo
Filón de Alejandría: De Todo hombre bueno es libre, 75-91.
"75. Y no sin noble descendencia está la Siria palestinense, habitada en no pequeña parte por la populosísima raza de los judíos. Algunos de ellos reciben el nombre de esenios, y su número excede de cuatro mil. Su nombre se relaciona, en mi opinión, aunque no con una forma pura de la lengua griega, con la palabra "santidad", pues son los adoradores más notables de Dios, y no mediante sacrificios de animales, sino por su resolución de mantener sus pensamientos en armonía con lo sagrado.
76. Lo primero que cabe mencionar es que estos hombres moran en aldeas, y evitan las ciudades debido al desorden e inmoralidad de los ciudadanos. Saben que al igual que una atmósfera insalubre ocasiona enfermedades, el contacto con otros hombres puede afectar a sus almas con resultados incurables. Algunos labran la tierra; otros practican oficios que favorecen fines pacíficos, con lo cual se benefician ellos mismos y sus vecinos. No acaparan plata y oro, ni adquieren grandes terrenos con la intención de explotar sus rentas, y se limitan a procurarse lo necesario para la vida.
77. Casi son los únicos hombres que adoptan una vida sin dinero ni propiedad voluntariamente más que por falta de bienes, y se consideran muy ricos, y con razón, porque tienen pocas necesidades y su contenido espiritual es abundante.
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 5:00 AM 0 comentarii
Etichete: Filon, fragment, Plinio el Viejo
18 janvier 2017
Frithjof Schuon, Failles dans le monde de la foi (note de lectura)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 4:44 AM 0 comentarii
Etichete: note de lectura, Schuon Frithjof
17 janvier 2017
Abbé Henri Stéphane, Introduction à l’ésotérisme chrétien (note de lectura)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 3:39 PM 0 comentarii
Etichete: Henri Stéphane, note de lectura
16 janvier 2017
Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul XIV.2 Vechea religie, (fragment)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 3:34 PM 0 comentarii
Etichete: fragment, Henri Stéphane
15 janvier 2017
Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul XIV.1 Noua religie, (fragment)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 12:30 PM 0 comentarii
Etichete: fragment, Henri Stéphane
14 janvier 2017
Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul XIII.3 Despre teoriile teosofiste, (fragment)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 8:39 AM 0 comentarii
Etichete: fragment, Henri Stéphane
13 janvier 2017
Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul XII.2 Reflecţii asupra Bibliei, (fragment)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 9:43 PM 0 comentarii
Etichete: fragment, Henri Stéphane
12 janvier 2017
Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul XII.1 Moartea intelectului, (fragment)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 8:54 PM 0 comentarii
Etichete: fragment, Henri Stéphane
11 janvier 2017
Oswald Spengler, The Organic View of History (excerpt)
excerpted from the opening chapter of Spengler's Decline of the West (1918-1923)
It is a quite indefensible method of presenting world-history to begin by giving rein to one's own religious, political or social convictions and endowing the sacrosanct three-phase system [i.e. ancient-medieval-modern] with tendencies that will bring it exactly to one's own standpoint. This is, in effect, making of some formula—say, the "Age of Reason," Humanity, the greatest happiness of the greatest number, enlightenment, economic progress, national freedom, the conquest of nature or world-peace—a criterion whereby to judge whole millennia of history. And so we judge that they were ignorant of the "true path," or that they failed to follow it, when the fact is simply that their will and purposes were not the same as ours. Goethe's saying "What is important in life is life and not a result of life" is the answer to any and every senseless attempt to solve the riddle of historical form by means of a programme.
It is the same picture that we find when we turn to the historians of each special art or science (and those of national economics and philosophy as well). We find: "Painting" from the Egyptians (or the cave-men) to the Impressionists, or "Music" from Homer to Bayreuth and beyond, or "Social Organization" from Lake Dwellings to Socialism, as the case may be, presented as a linear graph which steadily rises in conformity with the values of the (selected) arguments. No one has seriously considered the possibility that arts may have an allotted span of life and may be attached as forms of self-expression to particular regions and particular types of mankind, and that therefore the total history of an art may be merely an additive compilation of separate developments, of special arts, with no bond of union save the name and some details of craft-technique.
We know it to be true of every organism that the rhythm, form and duration of its life, and all the expression-details of that life as well, are determined by the properties of its species. No one, looking at the oak, with its millennial life, dare say that it is at this moment, now, about to start on its true and proper course. No one as he sees a caterpillar grow day by day expects that it will go on doing so for two or three years. In these cases we feel, with an unqualified certainty, a limit, and this sense of the limit is identical with our sense of the inward form. In the case of higher human history, on the contrary, we take our ideas as to the course of the future from an unbridled optimism that sets at naught all historical, i.e. organic, experience, and everyone therefore sets himself to discover in the accidental present terms that he can expand into some striking progression-series, the existence of which rests not on scientific proof but on predilection.
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 7:46 PM 0 comentarii
Etichete: fragment, Spengler Oswald
09 janvier 2017
Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul X.6 Despre transformism (fragment)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 2:44 PM 0 comentarii
Etichete: fragment, Henri Stéphane
08 janvier 2017
Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul X.5 Despre evoluţie, (fragment)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 2:01 PM 0 comentarii
Etichete: fragment, Henri Stéphane
07 janvier 2017
Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul X.4 Iluzia ştiinţei, (fragment)
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 1:10 PM 0 comentarii
Etichete: fragment, Henri Stéphane
06 janvier 2017
Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul VIII.4 Aspecte legate de Liturghie, (fragment)
„Ne rămâne acum să arătăm identitatea esenţială între Sacrificiul hristic şi Sacrificiul vedic, în ciuda diferenţei formelor, prima fiind de ordin teologico-istoric, a doua de ordin mitologic şi legendar. Pentru acest studiu, facem referire la lucrarea deja citată a lui A.K. Coomaraswamy. In principio, nu există decât Unul fără al doilea, Non-Dualitatea, şi Totul este conţinut în Principiul numit Dragon. Dar pentru ca Totul să se nască în Existenţă, trebuie ca Dragonul să fie « omorât », « ei au făcut din Brihaspati Sacrificiul, Yama şi-a împărţit corpul iubit ». Astfel Sacrificiul in divinis apare ca fiind necesar la realizarea Posibilităţii Universale, iar manifestarea unora dintre posibilităţi se prezintă ea însăşi ca un Sacrificiu: Dragonul este « îmbucăţit şi dezmembrat ca un arbore culcat la pământ şi tăiat bucăţi ». Dar această Moarte a Dragonului nu este decât aparentă: în Esenţa sa supraontologică, el rămâne « Pleroma, nu mai diminuată prin ceea ce emană (posibilităţile de manifestare care se manifestă) decât prin ceea ce reţine » (aceleaşi posibilităţi în stare principială); « Există astfel multiplicare neîncetată a Unului inepuizabil şi unificare neîncetată a indefinitei Multiplicităţi ». Lupta nu are loc decât în teatrul Manifestării, dar în spatele scenei Dragonul şi Ucigaşul Dragonului sunt Unul. Manifestarea este deci o moarte a aparentă a Dragonului care, în realitate, rămâne « ascuns în copiii săi »: astfel cel în care noi eram prizonieri (in principio) a devenit prizonierul nostru. Se produce atunci un fel de inversare a rolurilor; în măsura în care am devenit o închisoare aparentă şi iluzorie a Sinelui, jucăm rolul Dragonului care trebuie să fie « omorât » la rândul său: « Omul Interior (Sinele) obscurat şi ascuns de Omul Exterior... trebuie să devină acum Ucigaşul Dragonului... Victoria sa şi reînvierea sa vor fi în egală măsură ale noastre dacă ştim Cine suntem. El acum trebuie să ne bea până la ultima picătură, şi noi trebuie să fim vinul Său ». Regăsim astfel semnificaţia « mesei euharistice », a « absorpţiei » noastre în Hristos prin Cuminecare, ceea ce este de asemenea Consumarea în inimă a « Nunţii sacre », prin care Dumnezeirea dezmembrată este restituită integral, « multitudinea „sinelor” redusă la Principiul său unic », indivizii întorcându-se « acasă », « în Mare sau Vânt », eliberaţi de limitele oricărei existenţe condiţionate. Caracterul « jnânic » al Sacrificiului vedic apare cu claritate în fraza citată mai sus: « Dacă ştim Cine suntem ». « Cel care s-a aruncat în închisoare singur trebuie să se elibereze singur, şi asta nu se poate face decât realizând afirmaţia: « Tu eşti Acela. » Trebuie şi noi să-l eliberăm, cunoscând Cine suntem, pe cât El trebuie să se elibereze ştiind Cine este. Din această cauză în Sacrificiu, cel care îl oferă se identifică cu victima. »
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 7:02 PM 0 comentarii
Etichete: fragment, Henri Stéphane
05 janvier 2017
Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul VII.8 Virtutea şi Gnoza, (fragment)
„La nivelul foarte jos al omului căzut, Virtutea se prezintă sub forma exterioară a Legii Morale sau a celor Zece Porunci: Să nu ucizi, să nu comiţi adulter etc. Această coajă exterioară, care ascunde nucleul interior al « Virtuţii gnostice » nu este decât un simbol sau o cheie în raport cu virtutea apofatică identificată cu Gnoza. În ceea ce priveşte Gnoza, ea se prezintă sub forma teoretică a cunoaşterii principiilor, îmbrăcând astfel o formă mentală care nu este decât o coajă şi un simbol în raport cu Gnoza efectivă. Ajutat de aceste două cârje (legea morală şi cunoaşterea doctrinală), omul căzut trebuiee să se ferească cu străşnicie să le abandoneze, pentru ca nu cumva să cadă şi mai jos. Se poate atribui acelaşi rol Ritualurilor care sunt adjuvanţi formali, indispensabili începătorilor, şi vehicule ale Duhului care constituie nucleul lor fără formă. Aceste cârje vor cădea de la sine în clipa metafizică în care « Renaşterea spirituală » va veni; totuşi aspirantul la « Eliberare » trebuie să ştie că cârjele sunt cârje, că un simbol este un simbol şi că o cheie este o cheie. Cheia nu este Uşa, Uşa nu este Templul, Templul nu este Sanctuarul.
Cel care ignoră faptul că cârjele sunt cârje, coboară Virtutea la nivelul moralismului, Gnoza la nivelul intelectualismului şi Ritualul la nivelul formalismului. Aceasta este soarta exoterismului care nu se mai hrăneşte din sursele esoterismului şi care se găseşte redus la stadiul de coajă sau de cochilie goală. Un arbore mort, vidat de sevă, poate să mai rămână în picioare ceva vreme, şi să-şi păstreze aparenţa, dar într-o zi sau într-alta va sfârşi prin a se prăbuşi.
Se va obiecta, fără îndoială, că un arbore încă în picioare nu este în întregime mort, ceea ce înseamnă că exoterismul religios aşa cum ne apare din exterior, mai poate, în ciuda formelor sale decadente sau degenerate dar propriu-zis nedeviate, să servească drept suport Duhului şi să aducă roade la nivel spiritual. Această obiecţie ne pare exactă, cu atât mai mult cu cât este foarte dificil sau imposibil de ştiut ce se petrece în interiorul sufletelor şi să cunoaştem scopurile şi judecata lui Dumnezeu. Dar nu este mai puţin adevărat că decăderea formelor şi neînţelegerea conţinutului şi a simbolismului acestora opun acţiunii Dunului un obstacol considerabil. Nu putem de altfel să cunoaştem cauza profundă a acestei decăderi şi a acestei neînţelegeri decât dacă ştim condiţiile sau caracteristicile « momentului prezent » care sunt cele ale fazei finale din Kali yuga (vârsta conflictelor de la sfârşitul timpurilor în tradiţia hindusă). Or această cunoaştere pare să scape reprezentanţilor oficiali ai exoterismului, în ciuda anumitor pasaje evanghelice asupra « Sfârşitului Timpurilor » şi a unei cărţi profetice, recunoscută ca fiind canonică, precum Apocalipsa; şi în această privinţă, o anume ignoranţă sistematică sau orbire împiedică corifeii exoterismului să vadă limitele acestuia. Cunoaşterea le-ar permite, într-o anumită măsură, să nu se lase cuceriţi de o mulţime de iluzii şi de aberaţii inerente unui exoterism care nu mai primeşte nicio lumină de la un esoterism ignorat. Dar şi aceasta este o consecinţă a Kali yuga care face parte ca să spunem aşa din « logica lucrurilor », într-atâta încât în cele din urmă arborele mort, despre care vorbeam mai sus, va sfârşi prin a se prăbuşi. Pentru moment, putem spune că asistăm la agonia lui, mai mult sau mai puţin rapidă, şi a cărei deznodământ nu este fără îndoială pentru oamenii acestei generaţii.”
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 12:32 PM 0 comentarii
Etichete: fragment, Henri Stéphane
04 janvier 2017
Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul VI.6 Câteva consideraţii privind stările postume, (fragment)
"[...] prea puţin contează că definiţiile dogmatice sau descrierile simbolice legate de stările postume se prezintă sub forme antropomorfice care nu corespund exact « realităţii ». Este chiar necesar ca ele să îmbrace o formă cât de simplă şi de « naivă » este posibil, pentru că se adresează întregii comunităţi tradiţionale şi sunt destinate înţelegerii de către cei mai mărginiţi şi mai ignoranţi, iar pe de altă parte importanţa lor este atât de mare încât trebuie să fie susceptibile să dea naştere în ei la atitudinea practică necesară pentru a asigura în toţi membrii comunităţii cele mai bune condiţii postume de care sunt ei capabili.
[...] Este vorba deci să cunoaştem, sau mai exact, să avem o « noţiune calitativă şi simbolic suficientă », ceea ce înseamnă că nu este necesar să ştim exact cum se petrec lucrurile. Să adăugăm imediat că aceasta este chiar imposibil omului în starea sa terestră actuală: procesul de « mântuire » şi cel de « damnare » sunt la fel de inaccesibile înţelegerii umane ca şi, de exemplu, procesul Creaţiei: este vorba, într-adevăr, de relaţii cauzale între starea omenească, - sau mai exact o modalitate anume a acestei stări, modalitatea corporală – şi alte stări ale fiinţei (sau ale modalităţi extra-corporale ale stării omeneşti), care sunt definite prin condiţii de existenţă complet diferite de starea omenească. Este de abia util să adăugăm că ştiinţa profană, al cărei domeniu este limitat la existenţa terestră şi ale cărei mijloace de investigare nu depăşesc limitele acestui domeniu, e perfect incapabilă să ne explice câtuşi de puţin celelealte sări ale existenţei.”
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 12:40 PM 0 comentarii
Etichete: fragment, Henri Stéphane
03 janvier 2017
Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul VI2 Sensul vieţii (fragment)
„Nu vom pierde timpul discutând ideologia « moralistă » care acordă acţiunilor omeneşti o « valoare în sine »; idolatria muncii, a progresului tehnic, a progresului social, etc. tinde să substituie o pseudo-religie în locul adevăratei Religii, iar stupiditatea tuturor acestor forme de « idealism » apare cu o asemenea claritate încât nici n-ar merita să le menţionăm mai mult, dacă o altă formă mai subtilă de idealism n-ar fi încercat un fel de compromis sau de conciliere într Religie şi « umanismul » precedent. Cu alte cuvinte, există în momentul actual două forme de « umanism » care tind să cucerească minţile: un « umanism ateu » care, făcând tabula rasa de orice « supranatural », nu poate acorda valoare evident decât pentru ceea ce este omenesc, şi un « umanism teist » care, considerând că lumea este opera lui Dumnezeu, îi acordă astfel o « valoare în sine » care nu diferă câtuşi de puţin de concepţia pur materialistă a umanismului ateu. Omul este considerat atunci ca fiind în cooperare cu Dumnezeu la opera creatoare căreia, s-o spunem din nou, i se acordă o « valoare » în sine. În ciuda aparenţelor această formă de « idealism materialist » nu este mai puţin iluzorie ca « idealismul materialist » căruia pretinde că îi « dă un sens ». Ambiguitatea « umanismului spiritualist » constă în faptul că este adevărat că lumea este opera lui Dumnezeu, dar este fals să i se acorde vreo « valoare » oarecare; cu alte cuvinte, acest umanism se bazează pe un adevăr parţial, uitând fie un alt « adevăr complementar, fie un « adevăr esenţial » care îi scapă. Dacă este adevărat că lumea este opera lui Dumnezeu, nu e mai puţin adevărat că lumea este « căzută », şi că este « regatul lui Satan »; dacă nu menţinem aceste două adevăruri teologice faţă în faţă, suntem în mod necesar în eroare, şi acest « adevăr complementar » transmis de teologia cea mai curentă nu ar trebui să scape adepţilor « umanismului spiritualist ». În ceea ce priveşte « adevărul esenţial » care este de ordin metafizic, admitem că scapă în mod obişnuit mentalităţii limitate a omului actual [...]."
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 10:37 AM 0 comentarii
Etichete: fragment, Henri Stéphane
02 janvier 2017
Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul V.7 Portalul Regal de la Chartres (fragment)
„În faţa Portalului Regal de la Chartres, care poate fi reacţia unui profan sau a unui ignorant? Ce pot semnifica pentru el Zodiacul, Tetramorful, Artele liberale? Cum va putea înţelege el compoziţia ansamblului şi semnificaţia celor trei portaluri? În ceea ce priveşte « teologicii oficiali », care au redus religia la morală, la psihologie sau la sociologie, Sfânta Scriptură fiind sfâşiată de « critica istoricistă », ce le rămâne pentru a înţelege simbolismul? Mentalitatea lor este încă şi mai deformată de « specializare » decât cea a unui simplu ţăran pentru care soarele este soarele şi nu o masă de gaze incandescente: altfel spus scientismul este obstacolul major în calea cunoaşterii simbolice. Erudiţia « istoricilor artei » nu valorează deloc mai mult, acomularea de cunoştinţe în întregime profane şi exterioare neputând provoca deschiderea inteligenţei sau a « ochiului inimii » necesară pentru a sesiza limbajul simbolurilor.
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 1:59 PM 0 comentarii
Etichete: fragment, Henri Stéphane
01 janvier 2017
Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul V.4 Teologia icoanei, fragment
„Este important de subliniat în tot ceea ce am spus că, în ceea ce-l priveşte pe artist, nu cunoaşterea tehnică îi permite să realizeze Opera de Artă, ci ceea ce am numit starea lui de rugăciune, care presupune o asceză şi o purificare continuă: asceza este « cultul frumuseţii », este piatra pe care o şlefuim, copacul pe care-l curăţăm de ramuri (Evanghelia lui Ioan XV, 2). Realizăm astfel în ce măsura Arta sacră este la antipozii artei profane, naturalistă, psihică, sentimentală, individualistă, pasională şi, cu atât mai mult, ai artei moderne care reprezintă haosul, descompunerea macrocosmosului şi a microcosmosului, a lumii exterioare şi a sufletului omenesc.
Read more!
Publicat de Radu Iliescu la 10:47 AM 0 comentarii
Etichete: fragment, Henri Stéphane