27 septembre 2018

Richard Stivers - Technology as Magic: Triumph of the Irrational - note de lectură

RICHARD  STIVERS – TECHNOLOGY AS MAGIC: THE TRIUMPH OF THE IRRATIONAL, Continuum, 2001 

The author of this notice is Silviu Man.



INTRODUCERE – PARADOXUL TEHNOLOGIEI ŞI MAGIEI

Aşteptările noastre de la tehnologie au devenit magice şi folosirea tehnologiei devine din ce în ce mai iraţională. În schimb, magia a căpătat o aparenţă raţională şi este folosită ca tehnologie în scopul eficienţei. – 1

Istoric, magia îşi are rădăcinile în încercarea de a influenţa natura, care era experiată ca fiind sacră. […] Astăzi, tehnologia este percepută ca fiind o forţă mai mare decât cea a naturii, pentru că este folosită cu succes la exploatarea resurselor naturii şi la re-crearea naturii. Dacă sacrul este ceea ce noi experiem ca fiind atotputernic, atunci este inevitabil ca tehnologia să înlocuiască natura ca obiect al venerării tacite.  – 2

După Marcel Mauss, magia este despre împlinirea dorinţelor. Magia apare în hiatus-ul dintre dorinţă şi împlinirea ei. […] Magia este eficace numai în relaţie cu oamenii şi doar atunci când oamenii cred în ea. – 3

Neopăgânii sunt „optimişti în privinţa utilizării ştiinţei şi tehnologiei moderne”. – 4

Tehnopagânismul este una dintre subculturile care au apărut în jurul computerului. – 4

Douglas Ruskhoff: “Există două moduri prin care tehnologia computerului se potriveşte cu spiritualitatea cyberiană: ca un mod de a răspândi magia, şi ca magie în sine”. – 4 (ex. TOPY – Thee Temple Ov Psychick Youth) - 4

Mark Dery: tehnopăgânii localizează spiritualitatea în computer. Computerul creează un univers de informație și, prin aceasta, promovează o identificare mistică cu el însuși. - 5

Jennifer Cobb, în Jennifer Cobb, în Cybergrace: “Prin emergența computațională și auto-organizare, găsim divinitatea prezentă în digital”. – 5

Pentru că venerăm cantitatea, viteza și creșterea, computerul pare să fie atotputernic. – 6

Teoria informației este acum aplicată organismelor și sistemelor ecologice astfel încât acestea devin “sisteme informaționale”. Computerul și feedback-ul său negative devin model al proceselor de viață. – 7

Totalitarismul va înflori sub forma sănătății obligatorii pentru crearea unei ființe umane normale din punct de vedere statistic. - 7

Jacques Ellul: “într-o civilizație tehnologică totul devine o imitație a tehnologiei sau o compensație a impactului tehnologiei” – 8

Gândirea New Age devine sinonimă cu cultura americană prin accentul care îl pune pe transformarea de sine. […] Ea vede schimbarea ca progres și crede că universul se află într-o stare de flux astfel că este dificil să dobândim o cunoaștere obiectivă a lui;, prin urmare, adevărul devine “personal și situațional”, iar moralitatea devine relativă. – 8-9

Deopotrivă magia și tehnologia se bazează pe informație. Tehnologia folosește informația ca procedură logică încastrată într-o unealtă sau mașină pentru a atinge un anumit scop. Atunci când tehnologia funcționează, ea funcționează obiectiv. Există anumite tehnici, unele numite tehnologie nonmaterială, care se bazează exclusiv pe informație. Tehnicile psihologice se folosesc de informație dramatizată, în vreme ce anumite tehnici administrative și managerial folosesc informație statistică. Tehnicile psihologice cuprind publicitatea și media, tehnici de terapie, self-help, gândire pozitivă, vânzări și managementul resurselor umane, precum și pletora de cărți-ghid despre creșterea copiilor, căsătorie, prietenie, relația cu șeful etc. – 9

Tehnologie nematerială – 9

Informația statistică simbolizează tehnologia și, prin urmare, magia administrativă care se folosește de ea întrupează puterea sacră a tehnologiei. – 12

Publicitatea conține ritualurile magice-cheie ale civilizației tehnologice. Ea conectează simbolic bunurile și serviciile consumatorului de rezultatele dorite: succes, fericire și sănătate. Dar acestea nu sunt doar rezultate obișuite, ci sunt simboluri supreme ale utopismului tehnologic. – 12

La viteza de 60 de mile pe oră, rugăciunea e prea lentă” – reclamă la airbag-uri. Puterea tehnologiei este mai mare decât cea a rugăciunii, prin urmare tehnologie trebuie să fie un zeu. – 12

“Viața fără tehnologie nu este o opțiune” – reclamă la Datatel – 12


1 – TEHNOLOGIA ȘI MAGIA, ÎMPREUNĂ

Teoria celor trei medii (milieu) a lui Jacques Ellul:
Un mediu are trei caracteristici fundamentale: nemijlocire, subzistență și pericol, mediere. […] Mediul este, astfel, ambiguu valoric și produce o reacție ambivalentă din partea noastră – atracție și revulsiune, dorință și frică. – 16

Un mediu este compus din două ingrediente principale:  sens și putere. În măsura în care este simbolic, un mediu este o creație umană. Puterea mediului este valorificată pentru a satisface nevoile umane; totuși, ca putere obiectivă, se află în mare parte în afara controlului conștient. – 16

Puterea dominantă a mediului ia una dintre cele trei forme – natură, societate sau tehnologie. – 16
Fiecare mediu subsecvent, de ex. societatea în relație cu natura, mediază relația noastră cu mediul precedent, investindu-l cu o forță indirectă. Mediul precedent devine un model ideologic pentru mediul subsecvent, livrând astfel o iluzie cu privire la sursa puterii (e.g. conceptul de drept natural).[ref. McLuhan – rear mirror view]. […] Prin urmare, natura ca model pentru societate este în mare măsură o natură care este deja o reflexie a societății. – 16

Mitul și ritualul, așa cum ne sunt ele cunoscute, provin din societăți care se află deja în mediul societal sau în tranziție către acesta. – 17

Mediul societal (începând cu apariția orașelor – cca. 3000 î. Hr, neoliticul fiind considerat o perioadă de tranziție) are, conform lui Jacques Ellul, următoarele caracteristici:
-          utilizarea din ce în ce mai mare a mijloacelor de acțiune artificiale, care permit oamenilor o anumită libertate față de determinările naturii (tehnologie, alfabetizare, drept, politică)
-          influența societăților asupra celorlalte
-          ierarhia socială (opusă stratificării sociale din epoca modernă). Relații complementare între diviziunile societății – societatea văzută ca un întreg ordonat. Ierarhia are de-a face mai mult cu statutul decât cu puterea
-          instituția dreptului
Fiecare încercare voluntară și artificială de a controla natura a avut consecințe sociale neintenționate – de exemplu, dreptul a impus o regularitate în relațiile umane pe care mitul și ritualul nu mai erau capabile să o ofere.  
-          creativitatea și diversitatea în abordarea provocărilor vieții
-          conceptele de bine și rău apar în tranziția către mediul societal – 22

Mediul tehnologic este cel care dă naștere epocii postistorice. Prin acest lucru ne referim la declinul:
1.       nevoii și dorinței percepute de a crea simboluri eficace ca moduri de a ne aduce aminte de trecut și de a ne imagina viitorul  autonomiei umane în relație cu tehnologia

Definiția lui Ellul a technique: totalitatea metodelor la care se ajunge pe cale rațională și având eficiență absolută (pentru un anumit stadiu de dezvoltare) în orice domeniu al activității umane.

Tehnologia modernă se încadrează în definiția mediului, tot a lui Ellul: ceea ce este în același timp mijloc al vieții și cea mai mare amenințare asupra vieții, ceea ce este nemijlocit aproape de noi și ceea ce ne mijlocește toate relațiile. – 23

Până în secolul al XIX-lea, tehnologia s-a dezvoltat într-un ritm care i-a permis să poată fi asimilată de cultură – tehnologia era subordonată culturii. [?] – 24

Ierarhia socială [în sensul dat de Louis Dumont] dispare în societățile moderne. Ceea ce a înlocuit-o este ceea ce numit stratificare socială – un set de clase neintegrate cultural, ale căror bază de dominare este puterea, nu statutul. – 24

Deoarece clasele sociale moderne nu sunt purtătoare de sens cultural, importanța lor este pusă în umbră de societatea de masă. – 24

O societate de masă este una, în mod paradoxal, colectivistă și individualistă în același timp. Autoritatea culturală, care în societățile istorice rezida în ierarhie, se reduce, împreună cu rudenia și comunitatea care o implementau. Prin urmare, autoritatea – care a devenit putere – rezidă în stat și în opinia comună. Individul, izolat și temându-se de concetățenii lui, la care nu mai poate apela pentru ajutor – pentru că în epoca egalității normele obligatorii ale reciprocității sunt nimicite – apelează la guvernare. Puterea statului și opiniei publice devine tot mai mare odată cu neputința ierarhiei de a împlini nevoile, cerințele și fricile individului izolat. – 25

Dezvoltarea puterii de stat și a opiniei publice a fost posibilă prin tehnologie, astfel încât statul politic modern este în cea mai mare parte tehnic – adică birocratic. – 25

Cel mai problematic aspect al mediului tehnologic este eroziuea simbolului ca forță activă în evoluţia umană. Acesta este rezultatul a două fenomene interrelaţionate: sistemul tehnologic şi universul de imagini vizuale şi materiale.  – 26

Imaginile vizuale ale media decontextualizează realitatea rupând-o de contextele sale existenţiale, culturale şi istorice. (Un simbol are însemnătate doar într-un anumit context). [...] Imaginile vizuale deconstruiesc şi apoi reconstruiesc realitatea în conformitatea cu o logică spaţială de semnificanţi: imagini ale puterii şi ale posesiunii. […] Sensul se reduce la putere. – 26

În civilizaţia tehnologică, simbolurile şi-au pierdut scopul lor practic. – 26

Aşa cum mediul societal reconstruieşte natura după chipul său, tot astfel mediul tehnologic reface societatea. […] Cel mai semnificativ fapt este, probabil, modul în care categoriile morale de bine şi rău sunt transformate de mediul tehnologic: metafora dominantă a răului devine “problema socială”. Să foloseşti termenul de problemă ca metaforă înseamnă să invoci matematica şi ingineria. O problemă este un obstacol, ceva care trebuie soluţionat sau depăşit. Problemele sociale nu sunt probleme morale, ci probleme tehnice. Dar problemele morale implică judecăţi care implică noţiunea că răul nu este ceva care se află exclusiv în afara mea, ci şi în mine. Astfel, adevăratele dispute morale nu pot fi obiectivizate ca probleme societale externe care trebuie rezolvate. – 27

Numai printr-un limbaj simbolic viguros oamenii pot ajunge să îşi imagineze alternative reale şi să-şi exerseze libertatea morală. – 27

În mediul tehnologic, nu există practic nici o diferenţă semnificativă între om şi obiectul tehnologic. Oamenii par să fie prea dornici să facă reclamă produselor ale căror embleme şi imagini le poartă pe tricouri, şepci şi pantaloni. Prestigiul şi puterea unui produs tehnologic devin ale consumatorului. Tot aici anumite obiecte de putere, precum automobilul sau computerul, devin reprezentative pentru mediu. – 28

Magia în mediul naturii

Malinowski: magia umple golul pe care nu îl poate umple tehnologia. - 29

Tambiah: ritualurile magice nu trebuie judecate după standardul cauzalităţii, pentru că nici participanţii înşişi nu se aşteaptă ca invocaţia magică să fie eficientă în mod obiectiv. Cheia aici este diferenţa dintre persuasiune şi cauzalitate, întrucât persuasiunea necesită participare, iar cauzalitatea nu. – 30

Magia în mediul societal

În mediul societal, principiul după care operează magia este acela al retribuţiei: fiecare faptă rea este pedepsită şi fiecare faptă bună este răsplătită. […] Persuasiunea şi retribuţia coexistă întrucât natura rămâne sacră în mediul societal, chiar dacă într-un fel secundar. – 32

Societatea, bazată pe polaritatea dintre bine şi rău, este reînnoită prin expulzia răului, tot aşa cum natura, bazându-se pe polaritatea dintre viaţă şi moarte, se reînnoieşte prin hrănire (ospăţul sărbătoresc). – 33

Două dezvoltări converg, având ca rezultat individualizarea magiei. Prima, magia se separă parţial de religie. A doua, magia devine un mod mai practic de a înţelege şi influenţa natura. Tehnologia, alfabetizarea şi alte forme de raţiune practică aduc în chestiune, în mod indirect, o perspectivă complet magică. Dar magia, fiind cea mai adaptabilă invenţie umană, se alipeşte – să spunem aşa – şi religiei, şi tehnologiei. – 36

În măsura în care magia este retrogradată la rang de activitate practică de către religie, ea începe să semene din ce în ce mai mult cu tehnologia. – 36

Eliade sugerează că acele civilizaţii care au o atitudine pesimistă – cred, de exemplu, că natura se află într-o stare de declin şi că reîntoarcerea la vremurile perfecte este infinit de departe – aceste civilizaţii devin profund mistice. […] Prin contrast, societăţil care sunt convinse că ar putea influenţa activ cursul naturii sunt mai orientate către magie. – 37

Iudaismul şi creştinismul sunt excepţii parţiale ale teoriei celor trei medii cu privire la religie şi magie. […] Conceptul esenţial aici este credinţa. Aşa cum am arătat, credinţa presupune deopotrivă libertate şi individualitate. Din acest punct de vedere, ea este opusă ritualului magic, care este determinist şi colectivist. – 37

Magia în mediul tehnologic

În mediul tehnologic, magia se manifestă după principiul cauzalităţii eficiente. – 38

În epoca postistorică, tehnologia şi societatea sunt experiate ca fiind sacre, dar acum societatea este percepută prin tehnologie. Problemele morale şi politice esenţiale sunt transformate în probleme tehnologice care trebuie rezolvate de experţi tehnici e.g. medicalizarea problemelor de natură morală.  – 39

Tehnologia este astăzi putere şi realitate deopotrivă. Deşi la un anumit nivel tehnologia (ca metodă raţională, eficientă şi obiectivă) este abstractă, la un alt nivel este concretă – obiecte tehnologice, bunuri de consum. Acestea se manifestă ca hierofanii (manifestări ale sacrului). – 39

Aşa cum remarcă Ellul, tehnologia şi dorinţa instinctuală formează o dialectică: dorinţa nu mai poate fi astăzi satisfăcută decât de tehnologie, iar tehnologia nu poate avansa decât prin stimularea constantă a apetitului. – 39

Impactul cumulativ al tehnologiei acţionează ca o forţă represivă – cu cât tehnologia ne cere mai mult în termeni de regulamente, programe şi coordonare, cu atât mai mult avem aparent nevoie să scăpăm de acest tip de raţionalitate, aruncându-ne în iraţional, în senzaţii aleatorii. Rezultatul este o societate care este extraordinar de raţională şi de iraţională simultan. – 39

Instinctele cele mai asociate cu voinţa de putere sunt sexualitatea şi agresiunea. Ca forme ale ineficienţei, sexualitatea şi violenţa sunt negativul polului pozitiv al eficienţei (tehnologia). – 39

Tehnologia, deşi opusă în mod manifest instinctualităţii, se armonizează perfect cu aceasta la un nivel mai profund, întrucât ambele reprezintă dorinţa de putere. Mai mult decât atât, publicitatea foloseşte sexualitatea şi violenţa pentru a vinde bunurile de consum – de exemplu, erotizarea automobilelor. […] Prin consumarea obiectului tehnologic, consumăm în mod indirect puterea instinctuală a sexului şi violenţei. – 40

Motto-ul este: cu cât consumăm mai mult (chiar dacă prin intermediari) sex şi violenţă, cu atât mai multe obiecte tehnologice vom consuma; cu cât mai multe obiecte tehnologice consumate, cu atât mai multă putere instinctuală vom dobândi. Caillois observă că acest exces se află “în inima festivalului”. Cu cât mergem spre polul negativ, cu atât mai mare abundenţa polului pozitiv. În mediul tehnologic, festivalul este centrat în principal pe excesul de sex şi violenţă din mass-media. – 40

Utopismul tehnologic, care este mitul major al zilelor noastre, nu este despre trecut sau despre viitor, aşa cum e cazul cu mitul progresului, ci despre un prezent etern şi perfect pe care îl putem construi. – 41

Aşteptările noastre de la tehnologie, sacrul nostru suprem, sunt magice. Credem tacit că tehnologia este omnipotentă. – 41

Istoric, oamenii au trăit odinioară într-o realitate simbolică, o lume de experienţe împărtăşite care au ajuns să dobândescă însemnătate simbolică. Dacă trăim din ce în ce mai puţin într-o realitate simbolică împărtăşită, unde este realitatea? Realitatea este la televizor şi în computer. -42

2 – INFORMAŢIA DRAMATIZATĂ: BAZA MAGIEI PSIHOLOGICE
Tehnologiile nonmateriale destinate controlului oamenilor, pe care le-am identificat ca tehnici psihologice şi administrative, constau în mod esenţial în informaţie. [era informaţiei = era controlului non-material] În jargonul de azi, ele sunt tehnologii ale informaţiei. Susţinem faptul că tehnicile psihologice, precum terapia, vânzările, publicitatea, emisiunile şi alte asemenea depind de informaţia dramatizată din mass-media pentru a fi eficiente, în vreme ce tehnicile administrative, precum analizele de sisteme şi planificarea strategică se bazează pe informaţia statistică pentru a avea succes. – 43

Istoric, cea mai mare parte din informaţie a fost transmisă prin limbaj – şi totuşi, astăzi, acest lucru se petrece în forma imaginilor vizuale şi statisticilor. Acest lucru se petrece numai însoţită de disoluţia graduală a limbajului. […] Această transformare incredibilă a limbajului face să devină magice toate formele de discurs care nu sunt cu adevărat tehnice. - 43 

Conversaţia era odinioară considerată o artă; astăzi este eliberarea presiunii de a vorbi. […] Conversaţia cere timp şi linişte, ambele fiind disponibile prea puţin în civilizaţia tehnologică. […]  Unele cercetări indică faptul că preocupările culturale serioase, precum conversaţia, lectura, scrisul şi gânditul sunt primele activităţi care sunt abandonate atunci când timpul pare să se contracte. – 46

Zgomotul, aşa cum a afirmat Robert Pattison, ţine de tărâmul vulgarităţii, de ceea ce este “comun, strident, brut” şi mai ales “lipsit de transcendenţă”. – 47

Kenneth Hudson concluzionează că limbajul se deplasează în două direcţii opuse: prima este creşterea numărului de termeni ştiinţifici şi tehnici, cu definiţii precise, operaţionale; a doua este proliferarea termenilor care au devenit vagi până la punctul la care ele transmit emoţie, dar prea puţină gândire. – 48
Discursul moral şi religios tradiţional se centra pe sensul suferinţei şi al morţii, pe nemurire şi pe deciziile morale cu privire la modul în care îi tratăm pe ceilalţi. […] Astăzi apelăm la tehnologie pentru a elimina suferinţa, posibil pentru a învinge moartea, a crea o utopie pe pământ, a elimina problemele morale şi politice. Cum am putea să nu concluzionăm că sensul vieţii a devenit exclusiv estetic şi rezidă acum în experimentarea culturală (consum, lifestyle şi distracţie) care mimează experimentarea tehnologică? Sensul cultural este astfel instabil în mod inerent şi chiar aleatoriu: nu există context referenţial comun care să inspire discursul. (Deconstrucţionismul este o reflecţie ideologică şi o celebrare a acestei destabilizări culturale). - 50
Cuvinte de plastic (termenul lui Uwe Poerksen) – o categorie de cuvinte care aspiră să fie ştiinţifice sau tehnice, dar sfârşesc ca amorfe. În mod tipic, ele apar ca nişte cuvinte obişnuite, sunt transferate ştiinţei, adesea ştiinţelor umaniste şi apoi se reîntorc în vernacular. – 53

Mai mult decât simple abstracţiuni, cuvintele de plastic sunt “judecăţi îngheţate” – adică transformă normativul în ştiinţific. “Progres” sau “dezvoltare” par termeni neutri sau factuali, derivând din inovaţia tehnologică. “Judecata îngheţată” aici este că tehnologia este bună şi este singura noastră speranţă pentru viitor. – 53

Cuvintele de plastic sunt mai mult sau mai puţin lipsite de sens, dar au o anumită “aură”. [metaforă vizuală, ca şi cum cuvintele s-ar fi transformat în imagini] Poerksen argumentează ulterior că aceste cuvinte de plastic sunt ca imaginile vizuale. – 55


Într-o civilizaţie tehnologică, totul se transformă într-un obiect de consum (obiect tehnologic) sau într-o tehnică (mijloc de acţiune obiectivizat şi eficient). – 58

Aşa cum Ellul remarca sclipitor, dincolo de conflictul ideologiilor comunistă, socialistă şi capitalistă există o unitate mitologică – credinţa în progresul tehnologic. – 60

“Trebuie să avem o atitudine pozitivă” – acest loc comun, platitudinea platitudinilor, este şi baza psihologică pentru acceptarea celorlaltor locuri comune dar şi revelarea a ceea ce locurile comune sunt de fapt - incantaţii. Nu doar că acest loc comun este neruşinat de conformist în a ne spune că trebuie să acceptăm lucrurile aşa cum sunt ele, dar este de asemenea magic prin sugestia că atitudinea noastră poate schimba realitatea. – 60

Alte sloganuri şi locuri comune: “Pentru că meriţi”, “Just do it”, “Când nu ai timp pentru...”, “Informaţia (comunicarea sau tehnologia) este viitorul”, (…) “Viaţa nu este posibilă fără tehnologie”, (…) “Volvo (Buick sau orice alt produs) – ceva în care să crezi”, “Comunicarea (informaţia sau tehnologia) este putere”. Aceste expresii şi sloganuri goale sunt kitsch-ul care sentimentalizează realitatea brutală a civilizaţiei tehnologice. În mod indirect, ele exprimă credinţele mitologice ale utopismului tehnologic. – 61

În vreme ce limbajul există în timp, imaginile există în spaţiu. – 63

În acelaşi timp în care sensul simbolic devine vag şi astfel subiectiv, de asemenea el se şi obiectivizează în imagini vizuale. – 64

[Prin televiziune], diferenţa dintre oameni şi produse dispare: oamenii sunt constant întrerupţi la TV de reclamele produselor şi, mai important, câştigă prestigiu prin asocierea lor cu aceste produse. - 66

Relaţiile dintre produse sunt relaţii de putere: posesie, consum, manipulare, control şi violenţă. O lume sărăcită de însemnătatea simbolului ca adevăr etic este o lume a puterii brute. – 66

Imaginile vizuale ne izbesc la nivel emoţional. Atunci când imaginile vizuale sunt subordonate limbajului şi gândirii simbolice, precum în arta tradiţională, atunci emoţiile dezlănţuite sunt integrate de raţiunea normativă şi li se dă un sens. Pe de altă parte, atunci când imaginile vizuale devin simboluri autonome, reificate, ele pun emoţiile sub controlul instinctelor: supravieţuire, agresiune, sexualitate şi aşa mai departe. – 67

Televiziunea ca mediu favorizează evenimentele spectaculoase, extreme – precum catastrofe, războaie, violenţă, moarte, sexualitate şi conflictul de orice fel. Aceasta este înclinaţia acestui mediu al cărui singur scop este distracţia. Formele mai subtile de interacţiune – compasiunea, dragostea etică, încrederea şi răbdarea – nu pot fi transmise prin imagini vizuale autonome; şi chiar dacă ar putea fi transmise, ele nu ar fi aşa de interesante. -67

Într-o existenţă care a devenit din ce în ce mai abstractă, mai impersonală şi mai lipsită de sens din cauza tehnologiei, imaginile neobişnuite, spectaculoase şi înfricoşătoare ne permit să trăim, prin mandat, un punct de cotitură în vieţile noastre. – 68

Aşa cum constata sclipitor Owen Barfield, simbolismul depinde de percepţia tacită că lumea este o totalitate organică. – 69

În mediul natural, lumea ca unitate organică era simultan o unitate simbolică, relațiile lăuntrice dintre fenomenele naturii fiind spirituale și neputând fi cuprinse decât metaforic. – 70

În mediul societal (perioada istorică) […] citim mai degrabă natura prin societate, decât societatea prin natură. – 71

Atâta vreme cât valorile sunt o consecință a simbolizării unei puteri (natură sau societate) de dincolo de noi, ele devin superflue într-o civilizație tehnologică. Pentru că aici nu există nici o putere mai mare decât cea a tehnologiei. – 71

În mediile naturii și societății, gândirea simbolică este modul primar de expresie (gândirea rațională se bazează pe aceasta); în mediul tehnologic, gândirea tehnică este cea care triumfă. Aceasta implică faptul că mediul tehnologic nu este experiat ca o unitate organică. [dia-ballein] – 72

Sistemul tehnologic prezintă holism la nivel de cauzalitate, nu de sens. Gândirea tehnică, “simplificatoare, reductivă, operațională, instrumentală și rearanjatoare” (Ellul) este cea care creează sistemul. – 72

Există o relație inversă între puterea tehnologiei și puterea simbolizării. […] Ellul explică modul cum capacitatea oamenilor de a simboliza a fost cel mai important factor în evoluția culturală a rasei umane. - 73

În analiza sa a celor 12.000 de cuvinte, un dicționar al cuvintelor apărute între 1961 și 1985, Raymond Gozzi demonstrează existența unui tipar al “externalizării calităților umane către mașini”. Computerele au acum creier, memorie și limbaje. Pentru niște entuziaști, ele au chiar și suflete. Literatura SF a transformat computerele în ființe vii care vor să facă sex cu oamenii. Totuși, concomitent, mecanizăm relațiile umane. Astfel, în zilele noastre creăm rețele și interfețe cu alți oameni și chiar ne conectăm (plug into) la stilurile de viață și la personalitățile lor. Am creat un sistem închis: proiectăm calități umane asupra tehnologiei, dar omul a fost deja transformat tehnologic. - 73

Imaginile vizuale sunt limbajul tehnologiei. Aflate în compania cuvintelor atomistice, imaginile vizuale sunt lipsite de sens, și totuși funcționează ca “simboluri”. În consecință, sunt false simboluri al căror sens” este puterea instinctuală. Tehnologia se simbolizează pe sine prin aceste false simboluri. - 73

Tehnologia există ca informație, mijloc și obiect. Primul aspect al tehnologiei este abstracțiunea; fiecare tehnologie, precum și sistemul tehnologic este compus din informație tehnică. A doua dimensiune privește puterea sa. A treia caracteristică este singularitatea sa ca produs. - 75

Imaginile violente (și într-o anumită măsură și imaginile sexuale) din mass-media semnifică tehnologia ca putere. Ele constituie o imagine inversată: tehnologia este abstractă și rațională, violența este concretă și irațională. Dar într-un alt sens, ele sunt o imagine directă, pentru că tehnologia și violența sunt expresii ale puterii absolute. Prin imaginile violente, ne aflăm în prezența sacrului, pentru că sacrul implică întotdeauna putere. Puterea sacră a tehnologiei este simbolizată în imaginile violente din mass-media. Ele sunt simboluri supreme ale tehnologiei.  – 75

O minciună este o minciună doar dacă există un standard conform căruia ar trebui să spunem adevărul. Limbajul este singurul mediu prin care se pot pune întrebări privitoare la adevăr și la standardele etice. – 76

Cuvintele atomice (termeni nontehnici) sunt cuvinte care și-au pierdut sensul, care au devenit vagi, subiective și emoționale, intrând sub influența imaginilor vizuale ale căror impact primar este cel emoțional. Cuvintele și imaginile funcționează ca simboluri, dar false simboluri, al căror sens este puterea instinctuală. Astfel, aceste cuvinte și imagini devin termeni magici. […] Orice poate fi transformat în orice altceva prin asocierea cu o imagine. Pacea înseamnă să te ții de mână, ținerea de mână e Coca-Cola, deci pacea e Coca-Cola. Magia nu poate merge mai departe de atât. Fără limite simbolice și etice ale reprezentării magice, ea tinde către putere nelimitată – către tehnologie. – 77

3 – INFORMAȚIA STATISTICĂ – BAZA MAGIEI ADMINISTRATIVE

J. H. Van den Berg: Numărul, blestemul nostru. Numărul, idolul nostru. - 79

Cuantificarea tuturor lucrurilor omenești a dus la eroziunea capacității simbolice a limbajului. Informația statistică se bazează pe vizualizarea existenței la fel de mult cum o face și informația dramatizată. -79

Imaginile vizuale și numerele ne ajută să localizăm, să separăm și să numărăm obiectele din spațiu. […] De asemenea, logica se bazează pe vedere. Logica și matematica, după Descartes, sunt legate inexorabil. Vorbind despre vederea neocarteziană, Stanley Rosen observă: “Aparența eterogenă a naturii, și de asemenea, a logicii aplicate, este depedentă de uniformitatea spațiului logic. Aceasta este prezumția din spatele matematizării naturii. Matematica este articularea universală a spațiului logic”. Așa cum am văzut, discursul există în timp și, deși poate folosit pentru a se referi la obiectele din spațiu, geniul său este de a ne permite să creăm sensuri simbolice și să explorăm ideea de adevăr. Dar informația autonomă, dramatizată și numeric ne leagă de realitatea empirică. 80 [dificultatea de a accesa realitățile transcendente]

Dezvoltatea statisticii este corelată cu creșterea și centralizarea puterii în stat și cu progresul capitalismului industrial. În spatele acestora două stă tehnologia. 85

De la sfârșitul secolului al 17-lea până în secolul al 19-lea, asigurările și jocurile de noroc nu erau considerate activități separate. […] În secolul a 18-lea, loteriile au răvășit Europa. Jocurile de noroc erau atât de răspândite încât Lorraine Daston afirmă că “deveniseră o metaforă pentru societatea civilă însăși”. 85

Odată cu dezvoltarea mass-media dincolo de ziare – radio și televiziune – politicienii și administratorii au putut să obțină mult mai ușor sondajele de opinie. Rezultatul neanticipat a fost realizarea nivelului de efemeritate al opiniei publice. Propaganda și reclama în interesul guvernului, politicienilor și afacerilor au oferit soluția. Dacă mass media permit expresia opiniei publice, ele oferă în mod concurent și mijloacele de a o controla. 88

Așa cum observa ironic Tocqueville în secolul al XIX-lea, opinia publică scutește individul de sarcina de a se decide singur.  89

Studiul în vederea testelor în locul învățării a fost consecința neintenționată a proliferării examenelor. 90
Stephen Jay Gould remarcă paradoxul unei teorii ereditare a IQ-ului (o creație americană) într-o țară care promovează egalitatea. 91

Durkheim a reificat societatea și a văzut-o în termeni funcționali. 96

Hacking: Legile statistice devin autonome atunci când pot fi folosite nu doar pentru predicția fenomenelor, dar și pentru explicarea lor. 96

Pentru Comte, societatea este un organ pentru care știința poate stabili standarde de normalitate sau de sănătate. […] Comte era și el un utopic. […] El a anticipat că administratorii și sociologii industriali ca “ingineri de suflete” vor stabili normele tehnice pentru societatea perfectă a viitorului. Conceptul comtean de normalitate exprimă o credință în progresul tehnologic. 98

Dacă, înainte, științele sociale promovau perspectiva unei societăți ca un organism autosuficient care oscilează între polii normalului și patologicului, medicina modernă a adoptat din ce în ce mai mult o abordare sistemică în care cultura omenească este un subsistem în ierarhia sistemelor vii (biosfera fiind cel mai cuprinzător subsistem). Din această perspectivă, individul este o “colecție unică de erori statistice” care trebuie reconstruit în acord cu “traiectoriile optime” (Arney și Bergen, 1984) de viață. 100

Industrializarea a dat naștere egalității produselor standardizate, produse în masă, dar a fost însoțită de birocrație, care a făcut oamenii egali prin aplicarea acelorași reguli procedurale pentru clienți și colaboratori. 100

Datorită succeselor repurtate, știința și tehnologia au ajuns să se identifice cu obiectivitatea și adevărul. Prin urmare, religia și valorile morale sunt percepute ca fiind subiective, o chestiune între individ și Dumnezeu. Ca urmare, valorile morale au devenit atât de ambigue încât și-au pierdut forța unificatoare. Ambiguitatea morală amenință încrederea tacită care face din orice grup de oameni o comunitate: relațiile umane devin vagi, competitive și periculoase. 101

Moralitatea comună unește oamenii fără a-i face egali, pentru că solicita autoritate și discreție individuală pentru aplicarea sa. Fără ea avem nevoie de “egalizatori” precum televiziunea, radioul, ziarele, automobilele și altele asemenea pentru a crea o pseudo-unitate prin obiectificarea experiențelor noastre. […] Tehnologia este marele egalizator, pentru că reduce și utilizatorul, și receptorul la abstracțiuni identice. - 102

Prin triumful statisticii, individul se dizolvă […] și este dezbrăcat de calitățile sale și ulterior reconstituit în termeni cantitativi. 104

Lipsite de sens, fiecare imagine, fiecare cuvânt, fiecare categorie statistică devin concrete, devin lucruri. Astfel de cuvinte, imagini și categorii conspiră la uciderea individului. 105

Don Delillo: Concluzia logică a proliferării informației statistice este: sinele devine o colecție accidentală de categorii statistice și informație. 106

Statisticile aplicate calităților umane greșesc întotdeauna. 107

Nathan Keyfitz: Numerele sunt retorica erei noastre. 107

Toate încercările de a măsura obiectivele și performanțele, toate încercările de a obiectifica luarea deciziilor și de a prezice viitorul sunt tehnici magic-imitative aplicate oamenilor. Nu avem nici o altă variantă în absența semnificațiilor simbolice împărtășite și a simțului comun. Nu ne rămâne altceva decât tehnica. 108

încercările de a măsura obiectivele și performanțele, toate încercările de a obiectifica luarea deciziilor și de a prezice viitorul sunt tehnici magic-imitative aplicate oamenilor. Nu avem nici o altă variantă în absența semnificațiilor simbolice împărtășite și a simțului comun. Nu ne rămâne altceva decât tehnica. 108

 4 – MASS MEDIA MAGICE

Don Delillo: ...ca și cum panourile publicitare ar genera realitatea. -109

Mass-media sunt un hibrid între tehnologie și magie. 109

În studiul său despre publicitatea din revistele anilor 1920-1940, Roland Marchand a identificat “clișeul vizual” ca o formă critică a farmecului publicitar. Clișeul vizual este un set de imagini vizuale care formează o scenă familiar simultan idealizată și dezirabilă. 113

Unele studii estimează că suntem expuși zilnic la 16.000 de reclame. 114

William Leiss et al. au identificat patru abordări ale reclamei: formatul informației despre produs, formatul imaginii produsului, formatul personalizat, formatul de lifestyle. 115

Manufacturarea celebrităților este o zonă specializată în complexul publicitate-relații publice. […] În această industrie, întrebarea este: “Pot fi oamenii transformați în produse?”. Câțiva entuziaști spun că “limitele până la care poți să forțezi sunt în permanentă expansiune”. “E posibil ca oamenii să poată fi transformați mai ușor decât produsele tradiționale. Până la urmă, nu poți să faci din ketchup Heinz ceai Lipton” (Rein et al., High Visibility). 118

Abilitățile noastre sunt reificate din ce în ce mai mult de tehnologie, în același timp în care experiențele noastre sunt reificate în mass-media. 119

Obsedată de nou și de senzațional, media distruge în mod neintenționat memoria trecutului. 120

După Debord, spectacolul include deopotrivă produsele ca imagini vizuale și imaginile vizuale, materiale, ale produselor. Spectacolul este “limbajul” produselor, este vizualizarea produsului pentru consumul spiritual. […] Spectacolul dezbracă existența de experiență și de sens și o abstractizează. În mod concurent, spectacolul reifică existența în imagine vizuală și, prin urmare, face ca realitatea să devină profund materială. 121

Oamenii s-au reificat precum produsele, și astfel au devenit egalii propriei imagini. 121

Utopismul tehnologic este mitul unei civilizații tehnologice și constă în publicitate și în emisiunile mass-media. 125

Există două logici care ilustrează perfect cele două dimensiuni ale mitului utopismului tehnologic în publicitate: puterea obiectivă a tehnicii și impactul ei subiectiv asupra consumatorului. Cele două logici sunt: problemă-soluție și nefericire-fericire. 127

Mitul utopismului tehnologic este promulgat prin liturghia publicitară. 128

Mitul utopismului tehnologic este un mit spațial. Dominația imaginilor vizuale în publicitate sau emisiuni și mai generala subordonare a limbajului față de imaginea vizuală elimină distincția convențională dintre mit și ritual. Primul era  un tip de discurs, în vreme ce acesta din urmă era dramatica punere în scenă a mitului. Imaginea vizuală este aici deopotrivă cuvânt și acțiune. 130

Cele patru simboluri mitologice ale utopismului tehnologic: succesul, fericirea, supraviețuirea, sănătatea. 131

Sporturile nu mai sunt jocuri, ci au fost transformate în tehnici pentru câștig. 132

Una dintre temele majore ale clipurilor muzicale este rapida transformare a sinelui: personajele își schimbă rolurile, sexul, statutul, clasa și ocupația într-o succesiune rapidă. Madonna este virgină, apoi prostituată, apoi fată, apoi femeie. Acest lucru sugerează puterea mistică a tehnologie ca agent al transformării de sine. 135

Sexul fără angajament etic și fără afecțiune este o formă de violență. 135

Televiziunea oferă un exces de imagini violente și sexuale. Cei mai mulți dintre observatori și critici ratează esențialul. Ea nu este direcționată în principal împotriva moralității tradiționale, ci mai degrabă ea este legată în mod pozitiv de consum. 135

Puterea sacră a tehnologiei rezidă în obiectele tehnologice sau în produsele de consum. […] La un nivel mai profund, ambele reprezintă dorința de putere. […] Prin consumarea obiectului tehnologic, noi consumăm puterea instinctivă a violenței. […] Imaginile violente din media sunt un ritual de regenerare a mediului tehnologic. 135

Ritualul magic central al civilizației tehnologice are loc în mass-media – festivitatea [festival]. Festivitatea celebrează renașterea mediului, mișcarea de la polul negativ la polul pozitiv. 136

Tehnologia produce în mod obiectiv anumite rezultate – ea nu este magică în privința mijloacelor. Dar pentru că avem de la ea așteptări utopice, tehnologia este magică cu privire la scopuri. 137

Am transformat puterea într-o valoare. Puterea necontrolată, totuși, produce cinism, deoarece încrederea se bazează pe o semnificație morală împărtășită care limitează exercițiul puterii. 138


5 – TERAPIE, SELF-HELP ȘI GÂNDIRE POZITIVĂ CA MAGIE
Conceptul de boală mintală se dezvoltă paralel cu o perspectiva științifică a problemelor emoționale: anomalii psihologice ca o consecință a unui defect sau a unei tulburări biologice. În această perspectivă, boala mintală era mai mult decât o metaforă – era o realitate. La începutul psihiatriei moderne, cei mai mulți practicanți erau psihiatri biologici mai degrabă decât psihiatri psihosociali. 142

Americanii, care au asociat mai întâi succesul cu caracterul moral, l-au legat ulterior de puterea minții de  a motiva sinele pentru a adopta o atitudine de succes (automanipulare) și de puterea personalității de a-i controla pe ceilalți. Succesul avea să fie ulterior văzut ca o consecință a unei tehnici psihologice. 145

Asocierea succesului cu caracterul moral este cel mai bine exemplificată în mitul omului realizat [self made man] care, pur și simplu prin puterea voinței și forța caracterului reușește să se ridice din sărăcie și să devină bogat și faimos. 146

În cea de-a doua jumătatea a secolului XIX, a apărut un rival al eticii succesului prin caracter: tehnicile psihologice ale automanipulării, purtând denumiri precum “cura minții”, “puterea minții” sau “noua gândire”. 146

Prin anii 1930 mișcarea self-help, în ambele variante – religioasă și seculară – se orientase către fericire ca scop principal, dar către o fericire văzută ca ajustare. 148

La începutul secolului XX, succesul se definea din ce în ce mai mult în termeni organizaționali. 148

John Cawelti: pentru a umple acest vacuum (dintre succes și confirmările sale sociale și religioase), exponenții gândirii pozitive au încercat să stabilească o relație dintre succesul material și serenitatea interioară, pretinzând că fericirea este adevărata cale spre succes. 150

Gândirea pozitivă, din ce în ce mai dezvoltată, era o formă de ‘terapie de ajustare’ care ajută cetățenii să accepte stresul și conflictele civilizației tehnologice cu o minimă conștiință de sine. 150

Terapia, deopotrivă profesională și de tip self-help, este o expresie a credinței americane că tehnologia poate rezolva toate problemele umane și naturale. 154

Psihoterapia, self-helpul și gândirea New Age converg în câteva teme: stima de sine, fericirea și sănătatea mintală. […] Cei trei termeni vagi, reificați (...) se referă la starea interioară a individului. Terapia, în sensul ei cel mai larg, este preocupată de transformarea mistică a individului. 154

Boala mintală, se pare, este  un simbol al neajustării la o civilizație tehnologică. Sănătatea mintală este un simbol al fericirii ca ajustare. 164

Triumful perspectivei științifice – o perspectivă prin care numai faptele pot fi cunoscute în mod obiectiv, a dus în cele din urmă la subiectivizarea sensului etic și estetic. Sensul comun a devenit sens personal – fiecare individ trebuie să descopere sensul pe cont propriu. 166

Civilizația tehnologică crează un imens stres pentru oameni. În primul rând, prin creșterea ritmului de viață. În al doilea rând, prin reificarea prin tehnologie a nevoilor umane în publicitate și a abilităților umane în tehnicile pe care le folosim la muncă sau în timpul liber. În al treilea rând, lipsa de sens pe care o generează civilizația tehnologică este ea însăși o cauză a anxietății. 167

Proliferarea raționalității tehnice, supraorganizarea existenței umane, creează nevoia oamenilor de a evada din acest stres prin diverse experiențe extatice – televiziune, jocuri video, alcool și așa mai departe. 167

6 – MANAGEMENTUL CA MAGIE
Alfred Weber: Orice mare civilizație se bazează pe o fundație birocratică. 170

Relativa autonomie a managementului devine absolută o dată cu specializarea tehnologică. 170

Taylor a gândit organizațiile ca mașini care ar fi proiectate și modificate să funcționeze mai eficient – nu în mod suprinzător, a văzut angajații, indiferent de nivel, ca părți componente ale unui mecanism” 171

Taylorism: separarea gândirii [thinking] de facere [doing]. 171

Taylor își dorea în ascuns unitatea organică, dar nu o putea gândi decât în termeni de inginerie mecanică. 172

În mod fundamental, conceptul de societate eficientă a fost un vis naționalist. 175

Ida Hoos cu privire la administrația americană din anii  1960: Abordarea sistemică a fost modul guvernului de a conduce afacerile interne, iar logica era limpede – guvernarea la scară mare [big government] este o afacere la scară mare [big business]. Afacerea la scară mare își datorează succesul operării eficiente prin managementul științific. Pe cale de consecință, guvernul nu trebuie decât să aplice principiile managementului științific așa cum au fost ele aplicate în armată, iar problemele vor fi rezolvate. 178

Informația este energia creativă a universului – aceasta proclamă “noua știință” a lui Margaretei Wheatley - și pentru că organizația este un sistem deschis în univers, managerii buni trebuie să îi privească pe angajați ca pe o sursă de informație și creativitate. 187

Civilizația tehnologică a făcut realitatea din ce în ce mai imprevizibilă. 194

Magia managementului relațiilor umane este similară cu magia terapiei. Ambele funcționează ca placebo. Să reținem că, într-o organizație, scopul relațiilor umane este de a integra angajatul cât mai complet prin a-l face să accepte ideologia dominantă participând sau nu într-o echipă de lucru. 196

Literatura de management abundă în metafore militare și din sport. 197

Prin crearea unui sistem închis de informații statistice, proceduri și reguli de decizie, managementul rațional ne asigură în mod magic că putem controla piețele economice și angajații, în ciuda faptului că o civilizație tehnologică este cea mai imprevizibilă dintre civilizații. 200

7 – TRIUMFUL IRAȚIONALULUI

Fiecare avans în raționalitatea tehnică de astăzi este depășit de un declin al simțului comun și de o iraționalitate crescândă, ale cărei semne sunt pretutindeni. 201

Pentru a ne antrena simțul comun, pentru a învăța din experiență, pentru a reflecta asupra acelei experiențe și pentru a face judecăți morale, individul trebuie să fie într-un contact imediat cu realitatea. Dar tehnologia ne face să pierdem contactul cu realitatea. Tehnologia face ca opiniile, cunoașterea și chiar emoțiile să devină second-hand, pentru că ea mediază realitatea. Cu alte cuvinte, ea face realitatea abstractă. Tehnologia, la nivel de mijloace și cunoaștere, trebuie să reducă realitatea la categorii logice, dacă nu chiar matematice. Dar realitatea este senzorială, simbolică și cu totul ambiguă. Pentru a interpreta realitatea, trebuie să evit tehnologia prin cunoașterea personală a istoriei, culturii  și a celorlalți oameni. În măsura în care mă bazez pe tehnologie, reduc istoria, cultura și pe ceilalți oameni la categorii logice și statistice. 202

Creșterea puterii tehnologiei de-a lungul ultimelor două secole se împotrivește oricărei încercări de a dezvolta o moralitate comună. Aceasta pentru că există o relație inversă între putere și valori: atunci când puterea devine prea mare, ea distruge moralitatea care, pentru a fi eficace, trebuie să fixeze niște limite în exercițiul puterii. 204

Utopismul tehnologic contrazice viziunea tragică a vieții prin înlocuirea ei cu fericirea ca o condiție permanent a societății umane. În mod necugetat, ea face ca dragostea și compasiunea să devină superflue. Pentru că acestea își realizează potențialul doar în relație cu suferința umană. 204

Dincolo de promovarea nevoii de evadare, tehnologia extinde puterea instinctelor umane prin eliberarea lor de controlul moral. Fiecare moralitate convențională impune limite asupra agresiunii, sexualității șamd. 205

Există o tendință a oamenilor de azi de a echivala instinctualul cu subiectivul. 205        
          
Copilul sentimentalizat este iraționalitatea noastră idealizată: copilul spontan, impulsiv, emoțional care recurge la rațiune doar ca ultimă soluție. Copiii, credem, întrupează perfect simbolul mitologic ultim al utopismului tehnologic – fericirea. Copilul este, în mod simbolic, departe de suferință și de moarte. 206

Lupta nu este împotriva tehnologiei – ceea ce este o abordare simplistă a problemei, ci a sistemului tehnologic care este acum mediul nostru de viață. 212


Read more!

31 août 2018

Alexandr Soljeniţîn, Despre consecinţele imprevizibile ale Istoriei (fragment)

“Mai mult decât o dată am meditat asupra capriciilor Istoriei, asupra imprevizibilităţii consecinţelor pe care ea le ridică pe drumul nostru – vorbesc despre consecinţele actelor noastre. Germania lui Wilhelm II a deschis calea lui Lenin pentru ca acesta să distrugă Rusia, douăzeci şi opt de ani mai târziu Germania a fost împărţită în două pentru jumătate de secol. Polonia a contribuit la întărirea bolşevicilor în timpul anului 1919, atât de dificil pentru ei, şi ea a cules 1939, 1944, 1956, 1980. Cu câtă grabă i-a ajutat Finlanda pe revoluţionarii ruşi, ea care nu suporta, nu suferea libertăţile deosebite de care dispunea – dar în sânul Rusiei – şi, în schimb, a suferit patruzeci de ani de umilinţă politică (“finlandizarea”). În 1914, Anglia a vrut să doboare puterea Germaniei, concurenta sa pe scena mondială, şi ea a fost cea care a pierdut poziţia de mare putere, iar toată Europa a fost distrusă. La Petrograd, cazacii au rămas neutri atât în Februarie cât şi în Octombrie, un an mai târziu au fost victima unui genocid (şi mulţi dintre victime erau chiar cazacii aceia). În primele zile ale lui iulie 1917, partidul S.R. de stânga s-a apropiat de bolşevici, apoi au format împreună cu aceştia un fel de “coaliţie”, cu platformă lărgită, un an mai târziu au fost zdrobiţi aşa cum nicio autocraţie n-ar fi avut mijloacele s-o facă.


Read more!