20 juillet 2018

René Guénon, Despre deviaţia Masoneriei moderne (fragment)

“Totul anunţă, a spus Joseph de Maistre, că Francmasoneria vulgară este o ramură îndepărtată şi probabil coruptă a unui trunchi vechi şi respectabil” (Mémoire au duc de Brunswich, 1782). Aşa trebuie văzută chestiunea: prea adesea greşim gândindu-ne doar la Masoneria modernă, fără să reflectăm că aceasta este pur şi simplu produsul unei deviaţii. Primii responsabili de această deviaţie, din câte ştiu, sunt pastorii protestanţi Anderson şi Desaguliers, care au redactat Constituţiile Marii Loje din Anglia, publicate în 1723, şi care au eliminat toate documentele vechi pe care au putut pune mâna, pentru ca nimeni să nu-şi dea seama de inovaţiile pe care le introduceau, şi de asemenea pentru că aceste documente conţineau formule pe care ei le considerau foarte jenante, precum obligaţia de “fidelitate faţă de Dumnezeu, Sfânta Biserică şi Rege”, marcă incontestabilă a originii catolice a Masoneriei. Această muncă de deformare, protestanţii o pregătiseră folosindu-se de cei cincisprezece ani care s-au scurs între moartea lui Christophe Wren, ultimul Mare Maestru al Masoneriei vechi (1702), şi fondarea noii Mari Loje a Angliei (1717). Totuşi, au lăsat să subziste simbolismul, fără să bănuiască faptul că acesta, pentru oricine îl înţelegea, mărturisea împotriva lor la fel de elocvent ca textele scrise, pe care de altfel nu izbutiseră să le distrugă pe toate. Iată, foarte pe scurt rezumat, ce ar trebui să ştie toţi cei care vor să combată eficient tendinţele Masoneriei actuale. (René Guénon, Etudes sur la Maçonnerie et le compagnonnage, vol. I, p. 78)

Aucun commentaire: