RICHARD STIVERS – TECHNOLOGY AS MAGIC: THE
TRIUMPH OF THE IRRATIONAL, Continuum, 2001
The author of this notice is Silviu Man.
INTRODUCERE – PARADOXUL TEHNOLOGIEI ŞI MAGIEI
Aşteptările noastre de la tehnologie au devenit magice şi folosirea
tehnologiei devine din ce în ce mai iraţională. În schimb, magia a căpătat o
aparenţă raţională şi este folosită ca tehnologie în scopul eficienţei. – 1
Istoric, magia îşi are rădăcinile în încercarea de a influenţa natura, care
era experiată ca fiind sacră. […] Astăzi, tehnologia este percepută ca fiind o forţă mai mare decât cea a
naturii, pentru că este folosită cu succes la exploatarea resurselor naturii şi
la re-crearea naturii. Dacă sacrul este ceea ce noi experiem ca fiind
atotputernic, atunci este inevitabil ca tehnologia să înlocuiască natura ca
obiect al venerării tacite. – 2
După Marcel Mauss, magia este despre împlinirea dorinţelor. Magia apare în
hiatus-ul dintre dorinţă şi împlinirea ei. […] Magia este eficace numai în relaţie cu oamenii şi doar atunci când
oamenii cred în ea. – 3
Neopăgânii sunt „optimişti în privinţa utilizării ştiinţei şi tehnologiei
moderne”. – 4
Douglas Ruskhoff: “Există două moduri prin care tehnologia
computerului se potriveşte cu spiritualitatea cyberiană: ca un mod de a
răspândi magia, şi ca magie în sine”. – 4 (ex. TOPY – Thee Temple Ov Psychick
Youth) - 4
Mark Dery: tehnopăgânii localizează spiritualitatea în computer.
Computerul creează un univers de
informație și, prin aceasta, promovează o identificare mistică cu el
însuși. - 5
Jennifer Cobb, în Jennifer Cobb,
în Cybergrace: “Prin emergența computațională și auto-organizare,
găsim divinitatea prezentă în digital”. – 5
Pentru că venerăm cantitatea,
viteza și creșterea, computerul pare să fie atotputernic. – 6
Teoria informației este acum
aplicată organismelor și sistemelor ecologice astfel încât acestea devin
“sisteme informaționale”.
Computerul și feedback-ul său negative devin model al proceselor de viață. – 7
Totalitarismul va înflori sub
forma sănătății obligatorii pentru crearea unei ființe umane normale din punct
de vedere statistic. - 7
Jacques Ellul: “într-o civilizație tehnologică totul devine
o imitație a tehnologiei sau o compensație a impactului tehnologiei” – 8
Gândirea New Age devine sinonimă
cu cultura americană prin accentul care îl pune pe transformarea de sine. […]
Ea vede schimbarea ca progres și crede că universul se află într-o stare de
flux astfel că este dificil să dobândim o cunoaștere obiectivă a lui;, prin
urmare, adevărul devine “personal
și situațional”, iar
moralitatea devine relativă. – 8-9
Deopotrivă magia și tehnologia se
bazează pe informație. Tehnologia folosește informația ca procedură logică
încastrată într-o unealtă sau mașină pentru a atinge un anumit scop. Atunci
când tehnologia funcționează, ea funcționează obiectiv. Există anumite tehnici,
unele numite tehnologie nonmaterială, care se bazează exclusiv pe informație.
Tehnicile psihologice se folosesc de informație dramatizată, în vreme ce
anumite tehnici administrative și managerial folosesc informație statistică.
Tehnicile psihologice cuprind publicitatea și media, tehnici de terapie,
self-help, gândire pozitivă, vânzări și managementul resurselor umane, precum
și pletora de cărți-ghid despre creșterea copiilor, căsătorie, prietenie,
relația cu șeful etc. – 9
Tehnologie nematerială – 9
Informația statistică simbolizează tehnologia și, prin urmare, magia
administrativă care se folosește de ea întrupează puterea sacră a tehnologiei.
– 12
Publicitatea conține ritualurile magice-cheie ale civilizației tehnologice.
Ea conectează simbolic bunurile și serviciile consumatorului de rezultatele
dorite: succes, fericire și
sănătate. Dar acestea nu sunt doar rezultate obișuite, ci sunt simboluri
supreme ale utopismului tehnologic. – 12
“La viteza de 60 de mile pe
oră, rugăciunea e prea lentă” – reclamă la airbag-uri. Puterea
tehnologiei este mai mare decât cea a rugăciunii, prin urmare tehnologie
trebuie să fie un zeu. – 12
“Viața fără tehnologie nu este o opțiune” –
reclamă la Datatel – 12
1 – TEHNOLOGIA ȘI MAGIA, ÎMPREUNĂ
Teoria celor trei medii (milieu)
a lui Jacques Ellul:
Un mediu are trei caracteristici fundamentale: nemijlocire, subzistență
și pericol, mediere. […] Mediul este, astfel, ambiguu valoric și produce o reacție ambivalentă din partea noastră – atracție și revulsiune, dorință și
frică. – 16
Un mediu este compus din două ingrediente principale: sens și putere. În măsura în care este simbolic, un mediu este o
creație umană. Puterea mediului este valorificată pentru a satisface nevoile
umane; totuși, ca putere
obiectivă, se află în mare parte în afara controlului conștient. – 16
Puterea dominantă a mediului ia una dintre cele trei forme – natură, societate sau tehnologie. – 16
Fiecare mediu subsecvent, de
ex. societatea în relație cu natura, mediază relația noastră cu
mediul precedent, investindu-l cu o forță indirectă. Mediul precedent devine un model ideologic pentru mediul
subsecvent, livrând astfel o iluzie cu privire la sursa puterii (e.g. conceptul
de drept natural). – [ref.
McLuhan – rear mirror view]. […] Prin urmare, natura ca model pentru societate
este în mare măsură o natură care este deja o reflexie a societății. – 16
Mitul și ritualul, așa cum ne
sunt ele cunoscute, provin din societăți care se află deja în mediul societal
sau în tranziție către acesta. – 17
Mediul societal (începând cu apariția orașelor – cca. 3000 î. Hr,
neoliticul fiind considerat o perioadă de tranziție) are, conform lui Jacques
Ellul, următoarele caracteristici:
-
utilizarea din ce în ce mai mare a mijloacelor
de acțiune artificiale, care permit oamenilor o anumită libertate față de
determinările naturii (tehnologie, alfabetizare, drept, politică)
-
influența societăților asupra celorlalte
-
ierarhia socială (opusă stratificării sociale
din epoca modernă). Relații complementare
între diviziunile societății – societatea văzută ca un întreg ordonat.
Ierarhia are de-a face mai mult cu statutul decât cu puterea
-
instituția dreptului
Fiecare încercare voluntară și
artificială de a controla natura a avut consecințe sociale neintenționate – de
exemplu, dreptul a impus o regularitate în relațiile umane pe care mitul și
ritualul nu mai erau capabile să o ofere.
-
creativitatea și diversitatea în abordarea
provocărilor vieții
-
conceptele de bine și rău apar în tranziția
către mediul societal – 22
Mediul tehnologic este cel care dă naștere epocii postistorice.
Prin acest lucru ne referim la declinul:
1. nevoii
și dorinței percepute de a crea simboluri eficace ca moduri de a ne aduce
aminte de trecut și de a ne imagina viitorul autonomiei
umane în relație cu tehnologia
Definiția lui Ellul a technique: totalitatea metodelor la care
se ajunge pe cale rațională și având
eficiență absolută (pentru un anumit stadiu de dezvoltare) în orice domeniu al
activității umane.
Tehnologia modernă se încadrează în definiția mediului,
tot a lui Ellul: ceea ce este în același timp mijloc al vieții și cea mai mare
amenințare asupra vieții, ceea ce este nemijlocit aproape de noi și ceea ce ne
mijlocește toate relațiile. – 23
Până în secolul al XIX-lea,
tehnologia s-a dezvoltat într-un ritm care i-a permis să poată fi asimilată de
cultură – tehnologia era subordonată culturii. [?] – 24
Ierarhia socială [în sensul dat de Louis Dumont] dispare în
societățile moderne. Ceea ce a înlocuit-o este ceea ce numit stratificare
socială – un set de clase neintegrate cultural, ale căror bază de dominare este
puterea, nu statutul. – 24
Deoarece clasele sociale moderne
nu sunt purtătoare de sens cultural, importanța lor este pusă în umbră de
societatea de masă. – 24
O societate de masă este una, în mod paradoxal, colectivistă și
individualistă în același timp. Autoritatea culturală, care în societățile
istorice rezida în ierarhie, se reduce, împreună cu rudenia și comunitatea care
o implementau. Prin urmare, autoritatea – care a devenit putere – rezidă în
stat și în opinia comună. Individul, izolat și temându-se de concetățenii lui,
la care nu mai poate apela pentru ajutor – pentru că în epoca egalității
normele obligatorii ale reciprocității sunt nimicite – apelează la guvernare.
Puterea statului și opiniei publice devine tot mai mare odată cu neputința
ierarhiei de a împlini nevoile, cerințele și fricile individului izolat. –
25
Dezvoltarea puterii de stat și a
opiniei publice a fost posibilă prin tehnologie, astfel încât statul politic
modern este în cea mai mare parte tehnic – adică birocratic. – 25
Cel mai problematic aspect al mediului tehnologic este eroziuea
simbolului ca forță activă în
evoluţia umană. Acesta este rezultatul a două fenomene interrelaţionate:
sistemul tehnologic şi universul de
imagini vizuale şi materiale. – 26
Imaginile vizuale ale media decontextualizează realitatea rupând-o de
contextele sale existenţiale, culturale şi istorice. (Un simbol are însemnătate
doar într-un anumit context). [...] Imaginile vizuale deconstruiesc şi apoi
reconstruiesc realitatea în conformitatea cu o logică spaţială de semnificanţi:
imagini ale puterii şi ale
posesiunii. […] Sensul se reduce la putere. – 26
În civilizaţia tehnologică, simbolurile şi-au pierdut scopul lor practic. –
26
Aşa cum mediul societal reconstruieşte natura după chipul său, tot astfel
mediul tehnologic reface societatea. […] Cel mai semnificativ fapt este, probabil, modul în care categoriile morale de bine şi rău sunt transformate de mediul
tehnologic: metafora dominantă a răului devine “problema socială”. Să foloseşti termenul de problemă ca metaforă înseamnă să invoci matematica şi ingineria. O problemă este un
obstacol, ceva care trebuie soluţionat sau depăşit. Problemele sociale nu sunt
probleme morale, ci probleme tehnice. Dar problemele morale implică judecăţi care
implică noţiunea că răul nu este ceva care se află exclusiv în afara mea, ci şi
în mine. Astfel, adevăratele dispute morale nu pot fi obiectivizate ca probleme
societale externe care trebuie rezolvate. – 27
Numai printr-un limbaj simbolic viguros oamenii pot ajunge să îşi imagineze
alternative reale şi să-şi exerseze libertatea morală. – 27
În mediul tehnologic, nu
există practic nici o diferenţă semnificativă între om şi obiectul tehnologic. Oamenii par să fie prea dornici să facă
reclamă produselor ale căror embleme şi imagini le poartă pe tricouri, şepci şi
pantaloni. Prestigiul şi puterea unui
produs tehnologic devin ale consumatorului. Tot aici anumite obiecte de
putere, precum automobilul sau computerul, devin reprezentative pentru mediu. –
28
Magia în mediul naturii
Malinowski: magia umple golul pe care nu îl poate umple tehnologia. - 29
Tambiah: ritualurile magice nu trebuie judecate după standardul cauzalităţii, pentru că nici
participanţii înşişi nu se aşteaptă ca invocaţia magică să fie eficientă în mod
obiectiv. Cheia aici este diferenţa dintre persuasiune şi cauzalitate, întrucât
persuasiunea necesită participare, iar cauzalitatea nu. – 30
Magia în mediul societal
În mediul societal, principiul după care operează magia este acela al
retribuţiei: fiecare faptă
rea este pedepsită şi fiecare faptă bună este răsplătită. […]
Persuasiunea şi retribuţia coexistă
întrucât natura rămâne sacră în mediul societal, chiar dacă într-un fel
secundar. – 32
Societatea, bazată pe polaritatea dintre bine şi rău, este reînnoită prin
expulzia răului, tot aşa cum natura, bazându-se pe polaritatea dintre viaţă şi
moarte, se reînnoieşte prin hrănire (ospăţul sărbătoresc). – 33
Două dezvoltări converg, având ca rezultat individualizarea magiei. Prima,
magia se separă parţial de religie. A doua, magia devine un mod mai practic de
a înţelege şi influenţa natura. Tehnologia, alfabetizarea şi alte forme de
raţiune practică aduc în chestiune, în mod indirect, o perspectivă complet
magică. Dar magia, fiind cea mai adaptabilă invenţie umană, se alipeşte – să
spunem aşa – şi religiei, şi tehnologiei. – 36
În măsura în care magia este retrogradată la rang de activitate practică de
către religie, ea începe să semene din ce în ce mai mult cu tehnologia. – 36
Eliade sugerează că acele civilizaţii care au o atitudine pesimistă – cred,
de exemplu, că natura se află într-o stare de declin şi că reîntoarcerea la
vremurile perfecte este infinit de departe – aceste civilizaţii devin profund
mistice. […] Prin contrast, societăţil care sunt convinse că ar putea influenţa activ cursul naturii sunt mai
orientate către magie. – 37
Iudaismul şi creştinismul sunt excepţii parţiale ale teoriei celor trei
medii cu privire la religie şi magie. […] Conceptul esenţial aici este credinţa. Aşa cum am arătat, credinţa
presupune deopotrivă libertate şi individualitate. Din acest punct de vedere,
ea este opusă ritualului magic, care este determinist şi colectivist. – 37
Magia în mediul tehnologic
În mediul tehnologic, magia se manifestă după principiul cauzalităţii eficiente.
– 38
În epoca postistorică, tehnologia şi societatea sunt experiate ca fiind
sacre, dar acum societatea este percepută prin tehnologie. Problemele morale şi
politice esenţiale sunt transformate în probleme tehnologice care trebuie
rezolvate de experţi tehnici e.g. medicalizarea problemelor de natură
morală. – 39
Tehnologia este astăzi putere şi realitate deopotrivă. Deşi la un anumit
nivel tehnologia (ca metodă raţională, eficientă şi obiectivă) este abstractă,
la un alt nivel este concretă – obiecte tehnologice, bunuri de consum. Acestea
se manifestă ca hierofanii
(manifestări ale sacrului). – 39
Aşa cum remarcă Ellul, tehnologia şi dorinţa instinctuală formează o
dialectică: dorinţa nu mai
poate fi astăzi satisfăcută decât de tehnologie, iar tehnologia nu poate avansa
decât prin stimularea constantă a apetitului. – 39
Impactul cumulativ al tehnologiei acţionează ca o forţă represivă – cu cât
tehnologia ne cere mai mult în termeni de regulamente, programe şi coordonare,
cu atât mai mult avem aparent nevoie să scăpăm de acest tip de raţionalitate,
aruncându-ne în iraţional, în senzaţii aleatorii. Rezultatul este o societate
care este extraordinar de raţională şi de iraţională simultan. – 39
Instinctele cele mai
asociate cu voinţa de putere sunt sexualitatea şi agresiunea. Ca forme ale
ineficienţei, sexualitatea şi violenţa sunt negativul polului pozitiv al
eficienţei (tehnologia).
– 39
Tehnologia, deşi opusă în mod manifest instinctualităţii, se armonizează
perfect cu aceasta la un nivel mai profund, întrucât ambele reprezintă dorinţa
de putere. Mai mult decât atât, publicitatea foloseşte sexualitatea şi violenţa
pentru a vinde bunurile de consum – de exemplu, erotizarea automobilelor. […]
Prin consumarea obiectului tehnologic, consumăm în mod indirect puterea instinctuală a sexului şi violenţei. – 40
Motto-ul este: cu cât
consumăm mai mult (chiar dacă prin intermediari) sex şi violenţă, cu atât mai
multe obiecte tehnologice vom consuma; cu cât mai multe obiecte tehnologice consumate, cu atât mai multă putere
instinctuală vom dobândi. Caillois observă că acest exces se află “în
inima festivalului”. Cu cât mergem spre polul negativ, cu atât mai mare
abundenţa polului pozitiv. În mediul tehnologic, festivalul este centrat în
principal pe excesul de sex şi violenţă din mass-media. – 40
Utopismul tehnologic, care este mitul major al zilelor noastre, nu este
despre trecut sau despre viitor, aşa cum e cazul cu mitul progresului, ci
despre un prezent etern şi perfect pe care îl putem construi. – 41
Aşteptările noastre de la tehnologie, sacrul nostru suprem, sunt magice.
Credem tacit că tehnologia este omnipotentă. – 41
Istoric, oamenii au trăit odinioară într-o realitate simbolică, o lume de
experienţe împărtăşite care au ajuns să dobândescă însemnătate simbolică. Dacă
trăim din ce în ce mai puţin într-o realitate simbolică împărtăşită, unde este
realitatea? Realitatea este la televizor şi în computer. -42
2 – INFORMAŢIA DRAMATIZATĂ: BAZA MAGIEI PSIHOLOGICE
Tehnologiile nonmateriale
destinate controlului oamenilor, pe care le-am identificat ca tehnici
psihologice şi administrative,
constau în mod esenţial în informaţie. [era informaţiei = era controlului non-material] În jargonul de azi, ele sunt tehnologii
ale informaţiei. Susţinem faptul că tehnicile psihologice, precum terapia,
vânzările, publicitatea, emisiunile şi alte asemenea depind de informaţia
dramatizată din mass-media pentru a fi eficiente, în vreme ce tehnicile
administrative, precum analizele de sisteme şi planificarea strategică se
bazează pe informaţia statistică pentru a avea succes. – 43
Istoric, cea mai mare parte din informaţie a fost transmisă prin limbaj –
şi totuşi, astăzi, acest lucru se petrece în forma imaginilor vizuale şi
statisticilor. Acest lucru se petrece numai însoţită de disoluţia graduală a
limbajului. […] Această
transformare incredibilă a limbajului face să devină magice toate formele de
discurs care nu sunt cu adevărat tehnice. - 43
Conversaţia era odinioară considerată o artă; astăzi este eliberarea presiunii de a vorbi. […]
Conversaţia cere timp şi linişte,
ambele fiind disponibile prea puţin în civilizaţia tehnologică. […] Unele cercetări indică faptul că preocupările culturale serioase, precum conversaţia,
lectura, scrisul şi gânditul sunt primele activităţi care sunt abandonate
atunci când timpul pare să se contracte. – 46
Zgomotul, aşa cum a afirmat Robert Pattison, ţine de tărâmul vulgarităţii,
de ceea ce este “comun, strident, brut” şi mai ales “lipsit de transcendenţă”. – 47
Kenneth Hudson concluzionează că
limbajul se deplasează în două direcţii opuse: prima este creşterea numărului de termeni ştiinţifici şi
tehnici, cu definiţii precise, operaţionale; a doua este proliferarea
termenilor care au devenit vagi până
la punctul la care ele transmit emoţie, dar prea puţină gândire. – 48
Discursul moral şi religios tradiţional se centra pe sensul suferinţei şi
al morţii, pe nemurire şi pe deciziile morale cu privire la modul în care îi
tratăm pe ceilalţi. […] Astăzi
apelăm la tehnologie pentru a elimina suferinţa, posibil pentru a învinge
moartea, a crea o utopie pe pământ, a elimina problemele morale şi politice.
Cum am putea să nu concluzionăm că sensul vieţii a devenit exclusiv estetic şi
rezidă acum în experimentarea culturală (consum, lifestyle şi distracţie) care
mimează experimentarea tehnologică? Sensul cultural este astfel instabil
în mod inerent şi chiar
aleatoriu: nu există context
referenţial comun care să inspire
discursul. (Deconstrucţionismul este o reflecţie ideologică şi o celebrare a
acestei destabilizări culturale). - 50
Cuvinte de plastic (termenul lui Uwe Poerksen) – o categorie de cuvinte
care aspiră să fie ştiinţifice sau tehnice, dar sfârşesc ca amorfe. În mod
tipic, ele apar ca nişte cuvinte obişnuite, sunt transferate ştiinţei, adesea
ştiinţelor umaniste şi apoi se reîntorc în vernacular. – 53
Mai mult decât simple abstracţiuni, cuvintele de plastic sunt “judecăţi îngheţate” – adică transformă
normativul în ştiinţific. “Progres” sau “dezvoltare” par termeni neutri sau
factuali, derivând din inovaţia
tehnologică. “Judecata îngheţată”
aici este că tehnologia este bună şi este singura noastră speranţă pentru
viitor. – 53
Cuvintele de plastic sunt mai
mult sau mai puţin lipsite de sens, dar au o anumită “aură”. [metaforă
vizuală, ca şi cum cuvintele s-ar fi transformat în imagini]
Poerksen argumentează ulterior că aceste cuvinte de plastic sunt ca imaginile
vizuale. – 55
Într-o civilizaţie tehnologică,
totul se transformă într-un obiect de consum (obiect tehnologic) sau într-o tehnică (mijloc de acţiune obiectivizat şi eficient). – 58
Aşa cum Ellul remarca sclipitor,
dincolo de conflictul ideologiilor comunistă, socialistă şi capitalistă există
o unitate mitologică – credinţa în progresul tehnologic. – 60
“Trebuie să avem o atitudine pozitivă” – acest loc
comun, platitudinea platitudinilor, este şi baza psihologică pentru acceptarea celorlaltor locuri comune dar şi
revelarea a ceea ce locurile comune sunt de fapt - incantaţii. Nu doar
că acest loc comun este neruşinat de conformist în a ne spune că trebuie să
acceptăm lucrurile aşa cum sunt ele, dar este de asemenea magic prin sugestia
că atitudinea noastră poate schimba realitatea. – 60
Alte sloganuri şi locuri comune: “Pentru că meriţi”, “Just
do it”, “Când nu ai timp pentru...”,
“Informaţia (comunicarea sau
tehnologia) este viitorul”, (…) “Viaţa nu este posibilă fără tehnologie”, (…) “Volvo (Buick sau orice
alt produs) – ceva în care să crezi”,
“Comunicarea (informaţia sau
tehnologia) este putere”. Aceste expresii şi sloganuri goale sunt
kitsch-ul care sentimentalizează realitatea brutală a civilizaţiei tehnologice.
În mod indirect, ele exprimă credinţele mitologice ale utopismului tehnologic.
– 61
În vreme ce limbajul există în
timp, imaginile există în spaţiu. – 63
În acelaşi timp în care sensul
simbolic devine vag şi astfel subiectiv, de asemenea el se şi obiectivizează în
imagini vizuale. – 64
[Prin televiziune], diferenţa dintre oameni şi produse dispare:
oamenii sunt constant întrerupţi la
TV de reclamele produselor şi, mai important, câştigă prestigiu prin asocierea
lor cu aceste produse. - 66
Relaţiile dintre produse sunt relaţii
de putere: posesie, consum,
manipulare, control şi violenţă. O lume sărăcită de însemnătatea simbolului ca
adevăr etic este o lume a puterii brute. – 66
Imaginile vizuale ne izbesc la nivel emoţional. Atunci când imaginile
vizuale sunt subordonate limbajului şi gândirii simbolice, precum în arta
tradiţională, atunci emoţiile dezlănţuite sunt integrate de raţiunea normativă
şi li se dă un sens. Pe de altă parte, atunci când imaginile vizuale devin
simboluri autonome, reificate, ele pun emoţiile sub controlul instinctelor:
supravieţuire, agresiune,
sexualitate şi aşa mai departe. – 67
Televiziunea ca mediu favorizează evenimentele spectaculoase, extreme –
precum catastrofe, războaie, violenţă, moarte, sexualitate şi conflictul de
orice fel. Aceasta este înclinaţia acestui mediu al cărui singur scop este
distracţia. Formele mai subtile de interacţiune – compasiunea, dragostea etică,
încrederea şi răbdarea – nu pot fi transmise prin imagini vizuale autonome;
şi chiar dacă ar putea fi transmise,
ele nu ar fi aşa de interesante. -67
Într-o existenţă care a devenit din ce în ce mai abstractă, mai impersonală
şi mai lipsită de sens din cauza tehnologiei, imaginile neobişnuite,
spectaculoase şi înfricoşătoare ne permit să trăim, prin mandat, un punct de
cotitură în vieţile noastre. – 68
Aşa cum constata sclipitor Owen
Barfield, simbolismul depinde de percepţia tacită că lumea este o totalitate
organică. – 69
În mediul natural, lumea ca unitate organică era simultan o unitate
simbolică, relațiile lăuntrice dintre fenomenele naturii fiind spirituale și
neputând fi cuprinse decât metaforic. – 70
În mediul societal (perioada istorică) […] citim mai degrabă natura prin societate, decât societatea
prin natură. – 71
Atâta vreme cât valorile sunt o consecință a simbolizării unei puteri
(natură sau societate) de dincolo de noi, ele devin superflue într-o
civilizație tehnologică. Pentru că aici nu există nici o putere mai mare decât
cea a tehnologiei. – 71
În mediile naturii și societății, gândirea simbolică este modul primar de
expresie (gândirea rațională se bazează pe aceasta); în mediul
tehnologic, gândirea tehnică este
cea care triumfă. Aceasta implică faptul că mediul tehnologic nu este experiat
ca o unitate organică. [dia-ballein] – 72
Sistemul tehnologic prezintă holism la nivel de cauzalitate, nu de sens.
Gândirea tehnică, “simplificatoare, reductivă, operațională, instrumentală și rearanjatoare”
(Ellul) este cea care creează sistemul. – 72
Există o relație inversă între
puterea tehnologiei și puterea simbolizării. […] Ellul explică modul cum capacitatea oamenilor de a simboliza a
fost cel mai important factor în evoluția culturală a rasei umane. - 73
În analiza sa a celor 12.000 de
cuvinte, un dicționar al cuvintelor apărute între 1961 și 1985, Raymond
Gozzi demonstrează existența unui tipar al “externalizării calităților umane către mașini”.
Computerele au acum creier, memorie și
limbaje. Pentru niște entuziaști, ele au chiar și suflete. Literatura SF a transformat computerele în ființe vii
care vor să facă sex cu oamenii. Totuși, concomitent, mecanizăm relațiile
umane. Astfel, în zilele noastre creăm rețele
și interfețe cu alți oameni și chiar
ne conectăm (plug into) la stilurile
de viață și la personalitățile lor. Am creat un sistem închis: proiectăm calități umane asupra tehnologiei, dar
omul a fost deja transformat tehnologic. - 73
Imaginile vizuale sunt limbajul
tehnologiei. Aflate în compania cuvintelor atomistice, imaginile vizuale sunt
lipsite de sens, și totuși funcționează ca “simboluri”. În consecință, sunt false simboluri al căror “sens” este puterea instinctuală.
Tehnologia se simbolizează pe sine prin aceste false simboluri. - 73
Tehnologia există ca informație, mijloc și obiect. Primul aspect
al tehnologiei este abstracțiunea;
fiecare tehnologie, precum și
sistemul tehnologic este compus din informație tehnică. A doua dimensiune
privește puterea sa. A treia
caracteristică este singularitatea sa ca produs.
- 75
Imaginile violente (și într-o anumită măsură și imaginile sexuale) din
mass-media semnifică tehnologia ca putere. Ele constituie o imagine inversată:
tehnologia este abstractă și
rațională, violența este concretă și irațională. Dar într-un alt sens, ele sunt
o imagine directă, pentru că tehnologia și violența sunt expresii ale puterii
absolute. Prin imaginile violente, ne aflăm în prezența sacrului, pentru că
sacrul implică întotdeauna putere. Puterea sacră a tehnologiei este simbolizată
în imaginile violente din mass-media. Ele sunt simboluri supreme ale tehnologiei. – 75
O minciună este o minciună doar dacă există un standard conform căruia ar
trebui să spunem adevărul. Limbajul este singurul mediu prin care se pot pune
întrebări privitoare la adevăr și la standardele etice. – 76
Cuvintele atomice (termeni nontehnici) sunt cuvinte care și-au pierdut
sensul, care au devenit vagi, subiective și emoționale, intrând sub influența
imaginilor vizuale ale căror impact primar este cel emoțional. Cuvintele și
imaginile funcționează ca simboluri, dar false simboluri, al căror sens este
puterea instinctuală. Astfel, aceste cuvinte și imagini devin termeni magici. […]
Orice poate fi transformat în orice
altceva prin asocierea cu o imagine. Pacea înseamnă să te ții de mână, ținerea
de mână e Coca-Cola, deci pacea e Coca-Cola. Magia nu poate merge mai departe
de atât. Fără limite simbolice și etice ale reprezentării magice, ea tinde
către putere nelimitată – către tehnologie. – 77
3 – INFORMAȚIA STATISTICĂ – BAZA MAGIEI ADMINISTRATIVE
J. H. Van den Berg:
Numărul, blestemul nostru. Numărul, idolul nostru. - 79
Cuantificarea tuturor lucrurilor omenești a dus la eroziunea capacității
simbolice a limbajului. Informația statistică se bazează pe vizualizarea
existenței la fel de mult cum o face și informația dramatizată. -79
Imaginile vizuale și numerele ne ajută să localizăm, să separăm și să
numărăm obiectele din spațiu. […] De asemenea, logica se bazează pe
vedere. Logica și matematica, după Descartes, sunt legate inexorabil. Vorbind
despre vederea neocarteziană, Stanley Rosen observă: “Aparența eterogenă a naturii, și de asemenea, a logicii
aplicate, este depedentă de uniformitatea spațiului logic. Aceasta este
prezumția din spatele matematizării naturii. Matematica este articularea
universală a spațiului logic”. Așa cum am văzut, discursul există în
timp și, deși poate folosit pentru a se referi la obiectele din spațiu, geniul
său este de a ne permite să creăm sensuri simbolice și să explorăm ideea de
adevăr. Dar informația autonomă, dramatizată și numeric ne leagă de realitatea
empirică. 80 [dificultatea de a accesa realitățile transcendente]
Dezvoltatea statisticii este
corelată cu creșterea și centralizarea puterii în stat și cu progresul
capitalismului industrial. În spatele acestora două stă tehnologia. 85
De la sfârșitul secolului al
17-lea până în secolul al 19-lea, asigurările și jocurile de noroc nu erau
considerate activități separate. […] În secolul a 18-lea, loteriile au răvășit Europa. Jocurile de noroc erau
atât de răspândite încât Lorraine Daston afirmă că “deveniseră o metaforă pentru societatea civilă însăși”.
85
Odată cu dezvoltarea mass-media
dincolo de ziare – radio și televiziune – politicienii și administratorii au
putut să obțină mult mai ușor sondajele de opinie. Rezultatul neanticipat a
fost realizarea nivelului de efemeritate al opiniei publice. Propaganda și
reclama în interesul guvernului, politicienilor și afacerilor au oferit
soluția. Dacă mass media permit expresia
opiniei publice, ele oferă în mod concurent și mijloacele de a o controla.
88
Așa cum observa ironic
Tocqueville în secolul al XIX-lea, opinia publică scutește individul de sarcina
de a se decide singur. 89
Studiul în vederea testelor în
locul învățării a fost consecința neintenționată a proliferării examenelor. 90
Stephen Jay Gould remarcă
paradoxul unei teorii ereditare a IQ-ului (o creație americană) într-o țară
care promovează egalitatea. 91
Durkheim a reificat societatea și
a văzut-o în termeni funcționali. 96
Hacking: Legile statistice devin
autonome atunci când pot fi folosite
nu doar pentru predicția fenomenelor, dar și pentru explicarea lor. 96
Pentru Comte, societatea este un organ pentru care știința poate stabili
standarde de normalitate sau de sănătate. […] Comte era și el un utopic. […] El a anticipat că administratorii și sociologii
industriali ca “ingineri de suflete” vor stabili normele tehnice pentru
societatea perfectă a viitorului.
Conceptul comtean de normalitate exprimă o credință în progresul tehnologic. 98
Dacă, înainte, științele sociale promovau perspectiva unei societăți ca un
organism autosuficient care oscilează între polii normalului și patologicului,
medicina modernă a adoptat din ce în ce mai mult o abordare sistemică în care
cultura omenească este un subsistem în ierarhia sistemelor vii (biosfera fiind
cel mai cuprinzător subsistem). Din această perspectivă, individul este o “colecție unică de erori statistice”
care trebuie reconstruit în acord cu
“traiectoriile optime” (Arney și Bergen, 1984) de viață. 100
Industrializarea a dat naștere egalității produselor standardizate, produse
în masă, dar a fost însoțită de birocrație, care a făcut oamenii egali prin
aplicarea acelorași reguli procedurale pentru clienți și colaboratori. 100
Datorită succeselor repurtate, știința și tehnologia au ajuns să se
identifice cu obiectivitatea și adevărul. Prin urmare, religia și valorile
morale sunt percepute ca fiind subiective, o chestiune între individ și
Dumnezeu. Ca urmare, valorile morale au devenit atât de ambigue încât și-au
pierdut forța unificatoare. Ambiguitatea morală amenință încrederea tacită care
face din orice grup de oameni o comunitate: relațiile umane devin vagi, competitive și
periculoase. 101
Moralitatea comună unește oamenii fără a-i face egali, pentru că solicita
autoritate și discreție individuală pentru aplicarea sa. Fără ea avem nevoie de
“egalizatori” precum televiziunea, radioul, ziarele, automobilele și altele asemenea pentru a crea o
pseudo-unitate prin obiectificarea experiențelor noastre. […] Tehnologia
este marele egalizator, pentru că
reduce și utilizatorul, și receptorul la abstracțiuni identice. - 102
Prin triumful statisticii, individul se dizolvă […] și este dezbrăcat de calitățile sale și ulterior
reconstituit în termeni cantitativi. 104
Lipsite de sens, fiecare imagine, fiecare cuvânt, fiecare categorie
statistică devin concrete, devin lucruri. Astfel de cuvinte, imagini și
categorii conspiră la uciderea individului. 105
Don Delillo: Concluzia logică a proliferării informației statistice este: sinele devine o colecție accidentală de categorii
statistice și informație. 106
Statisticile aplicate calităților umane greșesc întotdeauna. 107
Nathan Keyfitz: Numerele sunt retorica erei noastre. 107
Toate încercările de a măsura obiectivele și
performanțele, toate încercările de a obiectifica luarea deciziilor și de a
prezice viitorul sunt tehnici magic-imitative aplicate oamenilor. Nu avem nici
o altă variantă în absența semnificațiilor simbolice împărtășite și a simțului
comun. Nu ne rămâne altceva decât tehnica. 108
încercările de a măsura obiectivele și performanțele, toate încercările de
a obiectifica luarea deciziilor și de a prezice viitorul sunt tehnici
magic-imitative aplicate oamenilor. Nu avem nici o altă variantă în absența
semnificațiilor simbolice împărtășite și a simțului comun. Nu ne rămâne altceva
decât tehnica. 108
4 – MASS MEDIA MAGICE
Don Delillo: ...ca și cum
panourile publicitare ar genera realitatea. -109
Mass-media sunt un hibrid între tehnologie și magie. 109
În studiul său despre publicitatea din revistele anilor 1920-1940, Roland
Marchand a identificat “clișeul
vizual” ca o formă critică a farmecului publicitar. Clișeul vizual este
un set de imagini vizuale care formează o scenă familiar simultan idealizată și
dezirabilă. 113
Unele studii estimează că suntem
expuși zilnic la 16.000 de reclame. 114
William Leiss et al. au
identificat patru abordări ale reclamei: formatul informației despre produs, formatul imaginii produsului,
formatul personalizat, formatul de lifestyle. 115
Manufacturarea celebrităților este o zonă specializată în complexul
publicitate-relații publice. […] În această industrie, întrebarea este:
“Pot fi oamenii transformați în
produse?”. Câțiva entuziaști spun că “limitele până la care poți să forțezi sunt în permanentă
expansiune”. “E posibil ca oamenii să poată fi transformați mai ușor decât produsele tradiționale. Până la
urmă, nu poți să faci din ketchup Heinz ceai Lipton” (Rein et al., High Visibility). 118
Abilitățile noastre sunt
reificate din ce în ce mai mult de tehnologie, în același timp în care
experiențele noastre sunt reificate în mass-media. 119
Obsedată de nou și de
senzațional, media distruge în mod neintenționat memoria trecutului. 120
După Debord, spectacolul include
deopotrivă produsele ca imagini vizuale și imaginile vizuale, materiale, ale
produselor. Spectacolul este “limbajul” produselor, este vizualizarea
produsului pentru consumul spiritual. […] Spectacolul dezbracă existența de experiență și de sens și o
abstractizează. În mod concurent, spectacolul reifică existența în imagine
vizuală și, prin urmare, face ca realitatea să devină profund materială. 121
Oamenii s-au reificat precum produsele, și astfel au devenit egalii
propriei imagini. 121
Utopismul tehnologic este mitul unei civilizații tehnologice și constă în
publicitate și în emisiunile mass-media. 125
Există două logici care ilustrează perfect cele două dimensiuni ale mitului
utopismului tehnologic în publicitate: puterea obiectivă a tehnicii și impactul ei subiectiv asupra
consumatorului. Cele două logici sunt: problemă-soluție și
nefericire-fericire. 127
Mitul utopismului tehnologic este
promulgat prin liturghia publicitară. 128
Mitul utopismului tehnologic este
un mit spațial. Dominația imaginilor
vizuale în publicitate sau emisiuni și mai generala subordonare a limbajului
față de imaginea vizuală elimină distincția convențională dintre mit și ritual.
Primul era un tip de discurs, în vreme
ce acesta din urmă era dramatica punere în scenă a mitului. Imaginea vizuală
este aici deopotrivă cuvânt și acțiune. 130
Cele patru simboluri mitologice
ale utopismului tehnologic: succesul, fericirea, supraviețuirea, sănătatea. 131
Sporturile nu mai sunt jocuri, ci au fost transformate în tehnici pentru
câștig. 132
Una dintre temele majore ale clipurilor muzicale este rapida transformare a
sinelui: personajele își
schimbă rolurile, sexul, statutul, clasa și ocupația într-o succesiune rapidă.
Madonna este virgină, apoi prostituată, apoi fată, apoi femeie. Acest lucru
sugerează puterea mistică a tehnologie ca agent al transformării de sine. 135
Sexul fără angajament etic și fără afecțiune este o formă de violență. 135
Televiziunea oferă un exces de imagini violente și sexuale. Cei mai mulți
dintre observatori și critici ratează esențialul. Ea nu este direcționată în
principal împotriva moralității tradiționale, ci mai degrabă ea este legată în
mod pozitiv de consum. 135
Puterea sacră a tehnologiei rezidă în obiectele tehnologice sau în
produsele de consum. […] La un nivel mai profund, ambele reprezintă dorința de putere. […] Prin
consumarea obiectului tehnologic, noi consumăm puterea instinctivă a violenței. […] Imaginile violente din media
sunt un ritual de regenerare a mediului tehnologic. 135
Ritualul magic central al civilizației tehnologice are loc în mass-media –
festivitatea [festival].
Festivitatea celebrează renașterea mediului, mișcarea de la polul negativ la
polul pozitiv. 136
Tehnologia produce în mod obiectiv anumite rezultate – ea nu este magică în
privința mijloacelor. Dar pentru că avem de la ea așteptări utopice, tehnologia
este magică cu privire la scopuri. 137
Am transformat puterea într-o valoare. Puterea necontrolată, totuși,
produce cinism, deoarece încrederea se bazează pe o semnificație morală
împărtășită care limitează exercițiul puterii. 138
5 – TERAPIE, SELF-HELP ȘI GÂNDIRE POZITIVĂ CA MAGIE
Conceptul de boală mintală se dezvoltă paralel cu o perspectiva științifică
a problemelor emoționale: anomalii psihologice ca o consecință a unui defect sau a unei tulburări
biologice. În această perspectivă, boala mintală era mai mult decât o metaforă
– era o realitate. La începutul psihiatriei moderne, cei mai mulți practicanți
erau psihiatri biologici mai degrabă decât psihiatri psihosociali. 142
Americanii, care au asociat mai întâi succesul cu caracterul moral, l-au
legat ulterior de puterea minții de a
motiva sinele pentru a adopta o atitudine de succes (automanipulare) și de
puterea personalității de a-i controla pe ceilalți. Succesul avea să fie
ulterior văzut ca o consecință a unei tehnici psihologice. 145
Asocierea succesului cu caracterul moral este cel mai bine exemplificată în
mitul omului realizat [self made man] care, pur și simplu prin puterea
voinței și forța caracterului reușește să se ridice din sărăcie și să devină
bogat și faimos. 146
În cea de-a doua jumătatea a
secolului XIX, a apărut un rival al eticii succesului prin caracter: tehnicile
psihologice ale automanipulării,
purtând denumiri precum “cura minții”, “puterea minții”
sau “noua gândire”. 146
Prin anii 1930 mișcarea
self-help, în ambele variante – religioasă și seculară – se orientase către
fericire ca scop principal, dar către o fericire văzută ca ajustare. 148
La începutul secolului XX,
succesul se definea din ce în ce mai mult în termeni organizaționali. 148
John Cawelti: pentru a umple
acest vacuum (dintre succes și
confirmările sale sociale și religioase), exponenții gândirii pozitive au
încercat să stabilească o relație dintre succesul material și serenitatea
interioară, pretinzând că fericirea este adevărata cale spre succes. 150
Gândirea pozitivă, din ce în ce mai dezvoltată, era o formă de ‘terapie
de ajustare’ care ajută cetățenii să
accepte stresul și conflictele civilizației tehnologice cu o minimă conștiință
de sine. 150
Terapia, deopotrivă profesională și de tip self-help, este o expresie a
credinței americane că tehnologia poate rezolva toate problemele umane și
naturale. 154
Psihoterapia, self-helpul și gândirea New Age converg în câteva teme:
stima de sine, fericirea și
sănătatea mintală. […] Cei trei termeni vagi, reificați (...) se referă la starea interioară a
individului. Terapia, în sensul ei cel mai larg, este preocupată de
transformarea mistică a individului. 154
Boala mintală, se pare,
este un simbol al neajustării la o
civilizație tehnologică. Sănătatea mintală este un simbol al fericirii ca
ajustare. 164
Triumful perspectivei științifice – o perspectivă prin care numai faptele
pot fi cunoscute în mod obiectiv, a dus în cele din urmă la subiectivizarea
sensului etic și estetic. Sensul comun a devenit sens personal – fiecare
individ trebuie să descopere sensul pe cont propriu. 166
Civilizația tehnologică crează un imens stres pentru oameni. În primul
rând, prin creșterea ritmului de viață. În al doilea rând, prin reificarea prin
tehnologie a nevoilor umane în publicitate și a abilităților umane în tehnicile
pe care le folosim la muncă sau în timpul liber. În al treilea rând, lipsa de
sens pe care o generează civilizația tehnologică este ea însăși o cauză a
anxietății. 167
Proliferarea raționalității tehnice, supraorganizarea existenței umane,
creează nevoia oamenilor de a evada din acest stres prin diverse experiențe
extatice – televiziune, jocuri video, alcool și așa mai departe. 167
6 – MANAGEMENTUL CA MAGIE
Alfred Weber: Orice mare civilizație se bazează pe o fundație birocratică. 170
Relativa autonomie a managementului devine absolută o dată cu specializarea
tehnologică. 170
Taylor a gândit organizațiile ca mașini care ar fi proiectate și modificate
să funcționeze mai eficient – nu în mod suprinzător, a văzut angajații,
indiferent de nivel, ca “părți
componente ale unui mecanism” 171
Taylorism: separarea gândirii
[thinking] de facere [doing].
171
Taylor își dorea în ascuns unitatea organică, dar nu o putea gândi decât în
termeni de inginerie mecanică. 172
În mod fundamental, conceptul de societate eficientă a fost un vis
naționalist. 175
Ida Hoos cu privire la administrația americană din anii 1960: Abordarea sistemică a fost modul guvernului de a conduce
afacerile interne, iar logica era limpede – guvernarea la scară mare [big
government] este o afacere la scară
mare [big business]. Afacerea la scară mare își datorează succesul operării eficiente prin managementul
științific. Pe cale de consecință, guvernul nu trebuie decât să aplice
principiile managementului științific așa cum au fost ele aplicate în armată,
iar problemele vor fi rezolvate. 178
Informația este energia creativă a universului – aceasta proclamă “noua
știință” a lui Margaretei
Wheatley - și pentru că organizația
este un sistem deschis în univers, managerii buni trebuie să îi privească pe
angajați ca pe o sursă de informație și creativitate. 187
Civilizația tehnologică a făcut
realitatea din ce în ce mai imprevizibilă. 194
Magia managementului relațiilor
umane este similară cu magia terapiei. Ambele funcționează ca placebo. Să
reținem că, într-o organizație, scopul relațiilor umane este de a integra
angajatul cât mai complet prin a-l face să accepte ideologia dominantă
participând sau nu într-o echipă de lucru. 196
Literatura de management abundă
în metafore militare și din sport. 197
Prin crearea unui sistem închis
de informații statistice, proceduri și reguli de decizie, managementul rațional
ne asigură în mod magic că putem controla piețele economice și angajații, în
ciuda faptului că o civilizație tehnologică este cea mai imprevizibilă dintre
civilizații. 200
7 – TRIUMFUL IRAȚIONALULUI
Fiecare avans în raționalitatea
tehnică de astăzi este depășit de un declin al simțului comun și de o
iraționalitate crescândă, ale cărei semne sunt pretutindeni. 201
Pentru a ne antrena simțul comun, pentru a învăța din experiență,
pentru a reflecta asupra acelei experiențe și pentru a face judecăți morale,
individul trebuie să fie într-un contact imediat cu realitatea. Dar tehnologia
ne face să pierdem contactul cu realitatea. Tehnologia face ca opiniile,
cunoașterea și chiar emoțiile să devină second-hand, pentru că ea mediază
realitatea. Cu alte cuvinte, ea face realitatea abstractă. Tehnologia, la nivel
de mijloace și cunoaștere, trebuie să reducă realitatea la categorii logice,
dacă nu chiar matematice. Dar realitatea este senzorială, simbolică și cu totul
ambiguă. Pentru a interpreta realitatea, trebuie să evit tehnologia prin
cunoașterea personală a istoriei, culturii și a celorlalți oameni. În măsura în care mă
bazez pe tehnologie, reduc istoria, cultura și pe ceilalți oameni la categorii
logice și statistice. 202
Creșterea puterii tehnologiei
de-a lungul ultimelor două secole se împotrivește oricărei încercări de a
dezvolta o moralitate comună. Aceasta pentru că există o relație inversă între putere
și valori: atunci când puterea
devine prea mare, ea distruge moralitatea care, pentru a fi eficace, trebuie să
fixeze niște limite în exercițiul puterii. 204
Utopismul tehnologic contrazice
viziunea tragică a vieții prin înlocuirea ei cu fericirea ca o condiție
permanent a societății umane. În mod necugetat, ea face ca dragostea și
compasiunea să devină superflue. Pentru că acestea își realizează potențialul
doar în relație cu suferința umană. 204
Dincolo de promovarea nevoii de
evadare, tehnologia extinde puterea instinctelor umane prin eliberarea lor de
controlul moral. Fiecare moralitate convențională impune limite asupra
agresiunii, sexualității șamd. 205
Există o
tendință a oamenilor de azi de a echivala instinctualul cu subiectivul. 205
Copilul sentimentalizat este
iraționalitatea noastră idealizată: copilul spontan, impulsiv, emoțional care recurge la rațiune doar ca
ultimă soluție. Copiii, credem, întrupează perfect simbolul mitologic ultim al
utopismului tehnologic – fericirea. Copilul este, în mod simbolic, departe de
suferință și de moarte. 206
Lupta nu este împotriva tehnologiei – ceea ce este o abordare simplistă a
problemei, ci a sistemului tehnologic care este acum mediul nostru de viață.
212
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire