Ioan Petru Culianu, Eros şi Magie în Renaştere. 1484
Introducere
Ideile unor Newton, Kepler, Descartes, Galilei, Bacon
n-aveau absolut nimic de-a face cu “ştiinţa cantitativă” dezvoltată începând cu
sec. XVII.
Omul modern vede în magie doar o îngrămădire rizibilă de
reţete şi metode ce ţin de o concepţie primitivă, neştiinţifică, despre natură.
Ştiinţele psihologice şi sociale de astăzi derivă direct din
magie.
Magia este o metodă de control a individului şi al maselor
bazată pe o cunoaştere profundă a pulsiunilor erotice personale şi colective.
Magia – ştiinţă a manipulării fantasmelor.
“Magicianul Renaşterii este psihanalist şi profet, dar
anticipează şi unele profesiuni moderne, precum acelea de responsabil cu
relaţii publice, agent de propagandă, spion, om politic, cenzor, director de
mijloace de comunicare în masă, agent de publicitate.” (p. 22)
Magia este un eros aplicat.
Legătura dintre eros, mnemotehnică şi magie este
indisolubilă.
Magia şi ştiinţa reprezintă nişte nevoi imaginare, iar
trecerea unei societăţi cu dominantă magică înspre o societate cu dominantă
ştiinţifică se explică în primul rând printr-o schimbare a imaginarului.
De la Renaştere încoace, facultăţile noastre de a opera
direct cu propriile noastre fantasme s-au micşorat. Capacitatea noastră de a ne
domina propriile procese imaginare s-a redus la zero.
Read more!
