René Guénon, Despre orientalişti (fragment)

“Numele de Veda este aplicat în mod general tuturor textelor fundamentale ale tradiţiei hinduse; se ştie de altfel că aceste scrieri sunt grupate în patru culegeri care poartă numele de Rig-Veda, Yajur-Veda, Sama-Veda şi Atharva-Veda. Chestiunea datei la care au fost compuse aceste culegeri este una dintre cele care-i preocupă cel mai mult pe orientalişti, iar aceştia n-au izbutit niciodată să se pună de acord în privinţa soluţiei, fie şi limitându-se la o estimare foarte aproximativă a vechimii lor. În acest caz ca şi în multe altele, se constată mai ales, aşa cum am indicat-o deja, tendinţa raportării la o epocă pe cât se poate mai puţin îndepărtată, şi de a contesta autenticitatea cutărei sau cutărei părţi din scrierile tradiţionale, totul pornind de la analize minuţioase de texte, însoţite de dizertaţii pe cât de interminabile pe atât de superflue asupra utilizării unui cuvânt sau a unei forme gramaticale. Acestea sunt, într-adevăr, ocupaţiile cele mai obişnuite ale orientaliştilor, iar destinaţia lor obişnuită este, în intenţia celor care se dedau la ele, de a arăta că textul studiat nu este atât de vechi cât se credea, că nu aparţine autorului căruia i-a fost întotdeauna atribuit, dacă există vreunul, sau, cel puţin, că a fost “interpolat” sau a suferit o alteraţie oarecare într-o epocă relativ recentă; cei care sunt câtuşi de puţin la curent cu lucrările “criticii biblice” pot să-şi facă o idee suficientă în privinţa punerii în operă a acestor procedee. Nu e de mirare că cercetările întreprinse într-un astfel de spirit nu izbutesc decât să îngrămădească volume de discuţii inutile, nici că rezultatele jalnice ale acestei “critici” dizolvante, atunci când ajung să fie cunoscute de orientali, le inspiră din plin dispreţul faţă de Occident. În cele din urmă, ceea ce scapă complet orientaliştilor, sunt întotdeauna chestiunile de principiu, şi, cum este vorba tocmai de cele fără care nu se poate înţelege nimic, pentru că totul derivă din ele şi ar trebui să fie dedus logic din ele, ei neglijează esenţialul, pentru că sunt incapabili să-l vadă, şi se pierd iremediabil în detaliile cele mai insignifiante sau în fanteziile cele mai arbitrare.” (René Guénon, Introducere în studiul doctrinelor hinduse)