23 mai 2020

Frithjof Schuon, Despre natura amerindienilor (fragment)


“Fascinanta combinaţie de eroism luptător şi stoic şi alura sacerdotală conferea amerindianului din câmpii şi păduri un tip de maiestate în acelaşi timp acvilină şi solară, de unde această frumuseţe puternic originală şi imposibil de înlocuit care ţine de omul roşu şi contribuie la prestigiul său de războinic şi martir. Asemenea japonezilor din vremea samurailor, Pieile Roşii erau profund artistice în manifestarea personală: deşi viaţa lor era un joc perpetuu cu suferinţa şi moartea, şi prin aceasta un tip de karma-yoga cavalerească, ştiau să dea acestui stil spiritual un aspect estetic de o expresivitate care nu poate fi depăşită.


Un element care a putut da impresia că amerindianul este un individualist – în principiu şi nu doar de facto – este importanţa crucială pe care o are la el valoarea morală a omului, caracterul, de unde cultul acţiunii. Actul eroic şi tăcut se opune vorbăriei vane şi lungi a laşului;  astfel se explică dragostea pentru secret, reticenţa de a transmite sacrul prin discursuri facile care îl slăbesc şi-l delapideză. Tot caracterul indianului se lasă în cele din urmă definit prin aceste două cuvinte, dacă se permit astfel de elipse: acţiune şi secret; act fulgerător, la nevoie, şi secret impasibil. Asemenea unei stânci, amerindianul de altădată se odihnea în sine însuşi, în personalitatea lui, pentru a o traduce apoi în act cu impetuozitatea unui fulger; dar concomitent rămânea smerit în faţa Marelui Mister al cărui mesaj permanent era pentru el natura înconjurătoare.” (Frithjof Schuon, Chamanisme peau-rouge)

Aucun commentaire: