10 juin 2020

Frithjof Schuon, Despre raportul dintre exoterism si esoterism (fragment)


“Am putea spune, simplificând lucrurile, că exoterismul pune forma – crezul – deasupra esenţei – Adevărul universal – şi nu o acceptă pe cea din urmă decât în funcţie de prima; forma, dată fiind originea sa divină, este aici criteriul esenţei. Dimpotrivă, esoterismul pune esenţa deasupra formei şi nu o acceptă pe cea din urmă decât în funcţie de prima; pentru el, şi în funcţie de ierarhia reală a valorilor, esenţa este criteriul formei; Adevărul unul şi universal controlează diversele forme religioase ale Adevărului. Dacă raportul este inversat în exoterism, aceasta nu este, în mod evident, ca urmare a unei subversiuni, ci pentru că forma în calitate de cristalizare a esenţei este garanţia Adevărului; acesta este considerat inaccesibil înafara formei, - sau mai exact: a unei forme ca exigenţă absolută, - şi pe bună dreptate, în ceea ce-i priveşte pe cei mai mulţi dintre oameni, altfel fenomenul Revelaţiei dogmatice ar fi inexplicabil.


Ceea ce caracterizează esoterismul în măsura în care este absolut, este faptul că, în contact cu un sistem dogmatic, pe de o parte universalizează simbolul sau conceptul religios, şi pe de altă parte îl interiorizează; particularul sau limita este recunoscut ca manifestare a principialului şi a transcendentului, şi acesta la rândul său se revelează ca imanent. Creştinismul universalizează noţiunea de “Israel” interiorizând concomitent Legea divină; el înlocuieşte circumcizia cărnii cu cea a inimii, “Poporul ales” cu o Biserică menită să cuprindă toţi oamenii de toate provenienţele, prescripţiile exterioare cu virtuţile, totul vizând, nu obedienţa faţă de Lege, ci dragostea pentru Dumnezeu şi în cele din urmă uniunea mistică. Aceste principii sau aceste transpuneri nu puteau fi ignorate de esenieni, şi eventual de alţi iniţiaţi evrei, dar originalitatea Creştinismului este că a făcut din ele o religie căreia i-a sacrificat formalismul mozaic.

După un principiu pe care l-am enunţat deja, esoterismul absolut, în Creştinism, nu poate să-i aparţină decât mesajului hristic însuşi; va fi un mesaj indirect, non direct, dar va fi de origine hristică şi nu altcumva, în ciuda unor convergenţe doctrinale a căror posibilitate sau oportunitate le-am semnalat. Or ideea-forţă a Creştinismului este că “Dumnezeu a devenit om pentru ca omul să devină Dumnezeu”; adică, în limbaj vedantin, - pentru că punctul nostru de referinţă este Shankara -, “Atma a devenit Maya pentru ca Maya să devină Atma”. Uniunea cu Hristos implică identitatea cu el; şi vom adăuga că uniunea cu Fecioara implică identificarea cu aspectul de blândeţe şi infinitudine al Logosului, căci shakti a Absolutului este Infinitul; toate calităţile şi prerogativele Mariei pot fi reduse la parfumurile divinei infinitudini. Maria este o dimensiune a lui Iisus, cea pe care a exprimat-o cu cuvintele: “Jugul meu este blând şi povara mea uşoară”; or există un avantaj în adresarea faţă de această dimensiune anume în scopul atingerii totalităţii. În ea însăşi, Fecioara personifică în egală măsură Înţelepciunea informală, prin faptul că ea este Femeia “îmbrăcată în soare” şi mama Revelaţiei: ea este Înţelepciunea sub aspectul de strălucire, deci de Frumuseţe şi de Milă.

Dacă în Vedanta shankariană şi non-dualistă, Intelectul – Conştiinţa divină imanentă – este cel care operează reintegrarea în Sine, în Creştinism acest Intelect salvator se obiectivează şi se personifică în Hristos, şi în al doilea rând în Fecioară; în Hinduism, acelaşi rol revine, conform diferitelor puncte de vedere şi uneori combinându-le, fie unui mare avatara, fie unei shakti, fie unui guru. Funcţia Hristosului istoric este de a trezi şi de a actualiza Hristosul interior; or, asemenea Logosului pe care Iisus îl manifestă istoric şi uman, Hristosul interior sau Inima-Intelect este universală şi deci transpersonală. Ea este “om adevărat şi Dumnezeu adevărat” şi pe cale de consecinţă, analogic vorbind, Maya şi Atma, Samsara şi Nirvana: joc al învăluirii şi al dezvăluirii şi Realitate imuabilă; dramă cosmică şi Pace divină.” (Frithjof Schuon, L’Esotérisme comme Principe et comme Voie)

Aucun commentaire: