Regis Debray – Viaţa şi moartea imaginii. O istorie a privirii în Occident (note de lectură)

 

INSTITUTUL EUROPEAN, 2011

Note de lectură de Silviu Man.

 

Un împărat chinez i-a cerut într-o zi întâiului pictor de la curtea lui să șteargă cascada pe care o pictase în frescă pe perete, fiindcă zgomotul apei nu-l lăsa să doarmă. Anecdota aceasta ne încântă pe noi, care credem în tăcerea frescelor. […] Ce s-a schimbat în ochiul nostru încât imaginea unui izvor nu mai poate să ne potolească setea, nici cea a unui foc să ne încălzească? / 11-12

Dacă imaginile ne sunt superioare, dacă ele au prin natură o potențialitate ce depășește simpla percepție, capacitatea lor – aură, prestigiu sau răspândire – se schimbă în timp. / 13

Cartea I – GENEZA IMAGINILOR

I.                    Nașterea prin moarte

Așa cum mormintele erau muzeele unor civilizații fără muzee, muzeele noastre sunt, poate, mormintele proprii unor civilizații care nu mai știu să înalțe morminte. / 20

Noi spunem “ultima suflare”, ei [grecii antici] spun “ultima privire”. / 21

Idol vine de la eidolon, care înseamnă fantoma morților, spectru, și abia mai apoi imagine, portret. Acest eidolon arhaic desemna sufletul mortului care se înalţă din cadavru sub forma unei umbre insesizabile, dublul lui, a cărui natură subtilă, dar corporală încă facilitează figurarea plastică. Imaginea este umbra, iar umbra este numele comun al dublului. / 22

Semn vine de la séma, piatra tombală. / 22

În limbaj liturgic, „reprezentarea” desemnează “un sicriu gol peste care se întinde o pânză mortuară pentru o ceremonie funebră”. / 23

Read more!

Seyyed Hossein Nasr, Despre ştiinţa modernă şi ştiinţa tradiţională (fragment)

“Lumea occidentală şi-a concentrat de atunci [din perioada influenţelor islamice medievale – n.n.] energiile intelectuale spre studierea aspectelor cantitative ale lucrurilor, prin urmare dezvoltând o ştiinţă a Naturii ale cărei fructe, aparţinând în mod prea evident domeniului fizic, au câştigat aprecierea oamenilor de pretutindeni, pentru mulţi dintre ei “ştiinţa” identificându-se cu tehnologia şi aplicaţiile ei. Ştiinţa islamică, dimpotrivă, caută în cele din urmă să dobândească acea cunoaştere care va contribui la perfecţiunea spirituală şi eliberarea celui capabil s-o studieze; aşadar fructele ei sunt interioare şi ascunse, valorile ei mult mai dificil de discernut. Pentru a o înţelege este nevoie să ne situăm în perspectiva ei specifică, şi să acceptăm ca fiind legitimă o ştiinţă a Naturii cu un scop diferit, care utilizează mijloace diferite de cele ale ştiinţei moderne. Dacă este nedrept să identificăm ştiinţa occidentală strict în funcţie de rezultatele ei materiale, este încă şi mai nedrept să judecăm ştiinţa medievală strict în funcţie de “utilitatea” ei exterioară. Oricât de importante ar putea fi utilizările sale în muncile anuale, în irigaţie, în arhitectură, scopul său final a fost întotdeauna să conecteze lumea corporală cu principiul său spiritual de bază, prin intermediul cunoaşterii acelor simboluri care unifică diferitele niveluri ale realităţii. Poate fi înţeleasă, şi ar trebui să fie judecată, doar în termenii propriilor scopuri şi din perspectivele specifice.” (Seyyed Hossein Nasr, Science and Civilization in Islam, p. 39-40)

Read more!

Seyyed Hossein Nasr, An Introduction to Islamic Cosmological Doctrines (fisa de lectura)

 

Conceptions of Nature and Methods Used for Its Study by the Ikhwan al-Safa’, Al-Biruni, and Ibn Sina

Revised Edition

Thames and Hudson 1978

 

Preface

- the intellectual ferment resulting from the impact of Hellenism

 

Introduction

The book is a revised and elaborated version of a thesis presented to the Department of the History of Science and Learning at Harvard University in 1958

The Muslim cosmological and natural sciences are closely bound to the metaphysical, religious, and philosophical ideas governing Islamic civilization.

 

Prologue. Islam and the Study of Nature

In a traditional civilization like that of Islam the cosmological sciences are closely related to the Revelation because in such civilization the immutable revealed principle manifests itself everywhere in social life as well as in the cosmos in which that civilization lives.

The relation between Revelation and the people who are its receptor is like that of form to matter in the Aristotelian theory of hylomorphism.

Unlike pure metaphysics and mathematics which are independent of relativity, cosmological sciences are closely related to the perspective of the “observer” so that they are completely dependent upon the Revelation or the qualitative essence of the civilization in whose matrix they are cultivated.

The Quran often calls Nature a book which is the macrocosmic counterpart of the Quran itself and which must be read and understood before it can be put away.

Any basic study of the cosmological sciences of a civilization must take into account not only the historical borrowing of ideas and facts from earlier cultures but also this intimate connection between Revelation and the symbols used to study Nature.

- the unicity of Nature is the natural consequence of the Unity of the Divine Principle;

- interrelatedness of all things;

Read more!

Frithjof Schuon, Light on the Ancient Worlds (note de lectură)

 

World Wisdom 2006

 

Editor’s Preface

 

Light on the Ancient Worlds

Two key-ideas, the idea of Center (in space) and the idea of Origin (in time). The Center is the place where Heaven has touched the earth. The Origin is the quasi-timeless moment when Heaven was near and terrestrial things were still half-celestial.

Each ancient civilization live on a remembrance of the lost Paradise.

The purpose of ancient imperialism was to spread an “order”, a state of equilibrium and stability which conforms to a divine model.

“Civilization” is merely an urban refinement within the framework of a worldly and mercantile outlook, and this explains its hostility to virgin nature as well as to religion.

In Western Christianity, the emperor incarnates temporal power; but more than that he also represents, by virtue of his pre-Christian but nonetheless celestial origin, an aspect of universality. The Pope is identified by his function with the Christian religion alone.

The Muslims in Spain were not persecuted until the clergy had become too powerful in comparison with the temporal power.

Read more!

Frithjof Schuon despre păcatul primordial

“Mulţi oameni îşi imaginează că purgatoriul sau infernul sunt pentru cei care au ucis, furat, minţit, comis preacurvie, şi aşa mai departe şi că este suficient să se fi abţinut de la aceste acţiuni pentru a merita Paradisul; în realitate sufletul este aruncat în flăcări pentru că nu L-a iubit pe Dumnezeu sau pentru că nu L-a iubit suficient; asta poate fi înţeles dacă ne reamintim Legea supremă a Bibliei: să-L iubeşti pe Dumnezeu cu toată puterea ta şi cu toată fiinţa ta. Absenţa acestei iubiri (Fénelon avea dreptate când a văzut în indiferenţă cel mai mare păcat al sufletului) nu implică în mod necesar crima sau minciuna sau altă transgresiune, dar implică în mod necesar indiferenţa, care este cea mai răspândită dintre greşeli, marca indubitabilă a căderii. Este posibil ca indiferentul să nu fie un criminal, dar este imposibil să fie un sfânt; el e cel care merge pe “poarta cea largă” şi urmează “calea cea lată”, despre ei spune Apocalipsa “Dar fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te scuip din gura mea.” (3:16) Indiferenţa faţă de adevăr şi faţă de Dumnezeu se învecinează cu mândria şi nu e fără ipocrizie; caracterul ei aparent inofensiv este plin de automulţumire şi aroganţă; în această stare sufletească individul este mulţumit cu sine chiar dacă se acuză de greşeli minore şi modestie aparentă, care în fapt nu-l obligă la nimic ci dimpotrivă îi întăresc iluzia de a fi virtuos. Acest criteriu al indiferenţei face posibil ca “omul obişnuit” să fie ca să zic aşa “prins asupra faptului”, pentru că cel mai clandestin şi insiduos dintre vicii vine să-i dezvăluie sărăcia şi tristeţea lui: pe scurt, indiferenţa este “păcatul primordial” sau manifestarea lui cea mai des întâlnită.” (Frithjof Schuon, Regards sur les mondes anciens)

Read more!

Frithjof Schuon, L’Esotérisme comme principe et comme voie (note de lectura)

Introduction

L’ésotérisme est Sophia perennis.

Seules les thèses ésotériques peuvent satisfaire les impérieux besoins de causalité que suscitent les positions philosophiques et scientifiques du monde moderne.

La notion d’ésotérisme évoque la totalité de la vérité et les droits imprescriptibles de l’intelligence, toujours dans le climat d’un rapport humain, donc vécu, avec le Ciel.

L’histoire d’une religion est toujours l’histoire d’une lutte entre un don divin et un refus de l’accepter.

Read more!

Frithjof Schuon, Despre apariţiile cereşti (fragment)

“Chestiunea dacă putem şti care detaliu este contrariu autenticităţii unei apariţii cereşti ţine fie de natura lucrurilor, fie de cutare perspectivă religioasă sau de cutare nivel al acestei perspective. Adică există elemente care prin ele însele, şi din orice punct de vedere religios sau spiritual, sunt incompatibile cu apariţiile cereşti, în timp ce există altele care sunt astfel în cadrul unei perspective sau dintr-un anume punct de vedere spiritual; de exemplu, în conformitate cu criteriile catolice, nuditatea totală este exclusă în cazul trimişilor Cerului, în timp ce în hinduism ea are fie un caracter indiferent, fie pozitiv. Raţiunea atitudinii catolice este că Cerul nu poate dori nici să excite concupiscenţa, nici să aducă atingere pudorii,  - dar există, chiar şi în climatul creştin, o anumită marjă -, în vreme ce atitudinea hindusă se explică prin caracterul sacru al nudităţii, fondat pe teomorfismul corpului, deci într-un fel pe “omeneasca divinitate”; transparenţa metafizică compensează aici ambiguitatea carnală, care este de altfel considerată, de către hinduşi şi de către musulmani, ca fiind naturală şi fără de păcat. În ceea ce priveşte disonanţele intrinseci incompatibile cu o manifestare cerească, este vorba înainte de toate – şi în mod evident – de elementele de urâţenie şi de detaliile groteşti, şi asta nu doar în forma apariţiilor, ci de asemenea în mişcările sale şi chiar pur şi simplu în apariţie, dar de asemenea în mişcări şi chiar pur şi simplu în ambianţă; mai este apoi discursul din dublul punct de vedere al conţinutului şi al stilului, căci Cerul nu minte nici nu flecăreşte. “Dumnezeu este frumos şi iubeşte frumuseţea”, a spus Profetul; iubind frumuseţea, lui Dumnezeu îi place în egală măsură demnitatea, El care îmbină frumuseţea (jamâl) cu maiestatea (jalâl). “Dumnezeu este dragoste”, şi dragostea exclude, dacă nu sfânta mânie cu certitudine urâţenia şi meschinăria.” (Frithjof Schuon, L’Esoterisme comme principe et comme voie)

Read more!

Frithjof Schuon, Despre modernitate (fragment)

“Putem să ne întrebăm ce ar fi ajuns creştinătatea latină dacă Renaşterea nu ar fi înjunghiat-o. Fără îndoială, ar fi avut aceeaşi soartă ca şi civilizaţiile orientale: ar fi adormit pe comorile ei, corupându-se parţial şi rămânând parţial intactă. Ar fi produs, nu “reformatori” în sensul convenţional al cuvântului, - ceea ce e fără interes, ca să spunem aşa -,  ci “reînnoitori” sub forma câtorva mari înţelepţi şi ai câtorva mari sfinţi. În rest, îmbătrânirea civilizaţiilor este un fenomen omenesc, şi să-l blamăm fără măsură înseamnă să blamăm omul ca atare.

Read more!

Frithjof Schuon, Despre formele Bisericii Ortodoxe (fragment)

“Ceea ce este admirabil în Biserica Ortodoxă, este faptul că toate formele sale, de la iconostase la veşmitele preoţilor, sugerează imediat ambianţa lui Hristos şi a Apostolilor, în timp ce în Biserica Romano-Catolică post-gothică, dacă se poate spune aşa, prea multe forme exprimă, sau poartă amprenta civilizaţionismului ambiguu, adică a acestei pseudo-religii paralele care este “civilizaţia” fără epitet; prezenţa lui Hristos devine atunci puternic abstractă. Argumentul că “doar spiritul contează” este “angelism ipocrit”, căci nu din întâmplare preotul creştin nu poartă toga unui bonz siamez nici bucata de pânză a unui ascet hindus. Fără îndoială, “haina nu face călugărul”, dar îl exprimă, îl manifestă, îl impune.” (Frithjof Schuon, L’Esotérisme comme principe et comme voie)

Read more!

Frithjof Schuon, Despre noua "pastorală" (fragment)

“Nu este cu putinţă o alianţă între principiul binelui şi păcatul organizat; cu alte cuvinte puterile lumii, care sunt inevitabil puteri ale păcatului, organizează păcatul în scopul abolirii efectelor păcatului. Se pare că noua “pastorală” caută tocmai să vorbească “limbajul lumii”, aceasta din urmă devenind o entitate onorabilă fără să putem discerne cel mai mic motiv pentru această promovare neaşteptată; or a vrea să vorbim “limbajul lumii”, sau cel al “timpului nostru”, - încă un argument care nu-i decât zgomot şi care se abţine cu grijă să dovedească ceva – este a vorbi de fapt în loc de adevăr limbajul erorii şi în loc de virtute limbajul viciului.

Read more!

Frithjof Schuon, Despre ameliorarea lumii (fragment)

“După convingerea unanimă a Creştinismului de altădată şi a tuturor celorlalte umanităţi tradiţionale, cauza suferinţei în lume este decăderea omului şi nu o simplă lipsă de ştiinţă şi de organizare. Niciun progres şi nicio tiranie nu va izbuti vreodată să înălture suferinţa; doar sfinţenia tuturor ar ajunge la asta într-o oarecare măsură, dacă ar fi posibil de fapt să se realizeze şi să transforme astfel lumea într-o comunitate de contemplativi şi într-un nou Paradis terestru. Asta nu înseamna, desigur, că omul n-ar trebui, în conformitate cu natura şi cu simplul bun simţ, să caute să învingă relele care apar în viaţa lui; pentru aceasta, nu are nevoie de nicio poruncă divină sau umană. Dar să cauţi să instaurezi într-o ţară o bunăstare relativă întru Dumnezeu este un lucru, şi să cauţi să aduci fericirea perfectă pe pământ şi înafara lui Dumnezeu este alt lucru; acest de-al doilea scop este sortit din start eşecului, tocmai pentru că eliminarea durabilă a mizeriilor noastre ţine de conformitatea noastră cu Natura divină, sau cu ancorarea noastră în “împărăţia lui Dumnezeu care este în voi”. Atâta vreme cât oamenii nu vor realiza “interioritatea” sfinţitoare, abolirea încercărilor terestre e nu doar imposibilă, nu e nici măcar de dorit: căci păcătosul – omul “exteriorizat” – are nevoie de suferinţă pentru a-şi ispăşi păcatele şi pentru a se smulge din păcat, sau pentru a evada din “exterioritatea” din care provine păcatul. Din punct de vedere spiritual, singurul care ne poate explica adevărata cauză a calamităţilor noastre, răul este, nu prin definiţie ceea ce aduce suferinţa, ci ceea ce, chiar şi cu un maxim de confort sau de plăcere, sau de “justiţie” dacă vrem, frustrează un maxim de suflete de scopurile lor din urmă.

Read more!

Frithjof Schuon, Despre nobleţe şi sfinţenie (fragment)

“Nedreptatea e o încercare, dar încercarea nu e o nedreptate. Nedreptăţile vin de la oameni, în timp ce încercările vin de la Dumnezeu; ceea ce, din partea oamenilor, este nedreptate şi pe cale de consecinţă rău, este încercare şi destin din partea lui Dumnezeu. Avem dreptul, sau eventual datoria, de a ne lupta cu cutare rău, dar trebuie să ne însemnăm în faţa încercării şi să acceptăm destinul; cu alte cuvinte trebuie să împletim cele două atitudini, dat fiind faptul că orice nedreptate suferim din partea oamenilor este în acelaşi timp o încercare care ne vine de la Dumnezeu.

Read more!

Frithjof Schuon, Despre raportul dintre exoterism si esoterism (fragment)

“Am putea spune, simplificând lucrurile, că exoterismul pune forma – crezul – deasupra esenţei – Adevărul universal – şi nu o acceptă pe cea din urmă decât în funcţie de prima; forma, dată fiind originea sa divină, este aici criteriul esenţei. Dimpotrivă, esoterismul pune esenţa deasupra formei şi nu o acceptă pe cea din urmă decât în funcţie de prima; pentru el, şi în funcţie de ierarhia reală a valorilor, esenţa este criteriul formei; Adevărul unul şi universal controlează diversele forme religioase ale Adevărului. Dacă raportul este inversat în exoterism, aceasta nu este, în mod evident, ca urmare a unei subversiuni, ci pentru că forma în calitate de cristalizare a esenţei este garanţia Adevărului; acesta este considerat inaccesibil înafara formei, - sau mai exact: a unei forme ca exigenţă absolută, - şi pe bună dreptate, în ceea ce-i priveşte pe cei mai mulţi dintre oameni, altfel fenomenul Revelaţiei dogmatice ar fi inexplicabil.

Read more!

Frithjof Schuon, Du divin à l’humain (note de lectura)

Première partie. Subjectivité et connaissance

Conséquences découlant du mystère de la subjectivité

Notre pensée est un reflet lointain de la Conscience absolue.

Le saut évolutif de la matière à l’intelligence est la chose la plus inconcevable qui soit.

Les idées de « Grand Esprit » et de primauté de l’Invisible sont naturelles à l’homme.

La raison d’être de l’intelligence est l’adéquation au réel.

L’homme, étant intégralement intelligent, est par là même intégralement libre, ce qui signifie que, seul parmi les créatures terrestres, il est libre d’aller à l’encontre de sa nature.

Tout ce qui existe se trouve inscrit a priori dans la substance théomorphique de notre intelligence.

L’actualisation intellectuelle du réel ou du possible est fonction, soit de la perfection de notre nature, soit d’un facteur externe qui mette en valeur cette perfection ou qui la réalise si elle est partielle. Un facteur que la Révélation ou, d’une façon plus particulière, tel qu’une expérience provoquant le ressouvenir archétypique dont parlait Platon.

En Dieu seul nous sommes absolument libres.

L’homme possède la liberté paradoxale de pouvoir se faire Dieu à son tour.

La faculté rationnelle détachée de son contexte surnaturel est forcément contre l’homme.

L’orgueil – ce manque de sens des proportions.

L’Esprit est la Substance, la matière est l’accident.

Le rayonnement de l’Esprit produit la polarité en sujet et objet.

Pour les sens, l’objet est la matière, le domaine physique perceptible. Pour l’Intellect, la réalité objective c’est l’Esprit sous toutes ses formes.

Ce que nous pouvons et devons connaître, nous le sommes.

L’essence du réel, c’est le miraculeux; le miracle de la conscience, de l’intelligence, de la connaissance.

Read more!

Frithjof Schuon, Despre industrialism (fragment)

“Ceea ce oamenii au nevoie pentru a găsi un sens vieţii, deci o posibilitate de fericire terestră, este religia şi artizanatul: religia pentru că orice om are nevoie de ea, şi artizanatul pentru că-i permite omului să-şi manifeste personalitatea şi să-şi realizeze vocaţia în cadrul unui simbolism sapienţial; orice om iubeşte munca inteligibilă şi lucrul bine făcut [1]. Or industrialismul a răpit poporului cele două lucruri: pe de o parte religia, negată de scientismul din care izvorăşte industria, şi devenită neverosimilă din cauza caracterului inuman al ambianţei maşiniste, şi pe de altă parte artizanatul, înlocuit tocmai de maşinism; într-atâta încât, în ciuda tuturor “doctrinelor sociale” ale Bisericii şi ale burgheziei naţionaliste, nu mai rămâne nimic poporului care să-i poată da sens vieţii şi să-l facă fericit. Contradicţia clasică a Catolicismului tradiţional este să vrea menţinerea ierarhiei sociale, pentru care are teoretic dreptate, acceptând concomitent de bunăvoie – ca pe o achiziţie a “civilizaţiei creştine”, de fapt demult abolită – scientismul şi maşinismul care de fapt compromit această ierarhie scoţând practic poporul din genul uman; eroarea inversă este fondată pe acelaşi cult al tehnicii, cu diferenţa că este comisă în defavoarea burgheziei şi nu în cea a poporului, şi că presupune reducerea întregii societăţi la inumanitatea maşinistă, propunându-i de altfel un “opium” făcut din amărăciune şi răceală, care omoară organul însuşi al fericirii; căci pentru a fi fericit trebuie să fii copil, fericirea fiind constituită din recunoştinţă şi încredere, omeneşte vorbind. Maşina este contrariul omului, ea este în consecinţă contrariul lui Dumnezeu; într-o lume unde ea devine norma, aboleşte şi omenescul şi divinul. Soluţia logică a problemei ar fi întoarcerea – în fapt devenită imposibilă fără o intervenţie divină – la artizanat concomitent cu întoarcerea la religie [2], şi prin aceasta însăşi la o ambianţă care să nu fie contrarie la ceea ce dă un sens vieţii; o ambianţă care, nefalsificând simţul realului de care dispunem, să nu transforme în neverosimil ceea ce este evident. Una dintre cele mai mari victorii ale diavolului a fost să creeze în jurul omului un decor în care Dumnezeu şi nemurirea par incredibili. [3]” (Frithjof Schuon, Du divin à l’humain)

Read more!

Frithjof Schuon, Despre dificultăţile din Scripturi (fragment)

“După părerea tuturor necredincioşilor, absurdităţile conţinute în Scripturile sacre sunt cele ce se opun cel mai tare credibilităţii Mesajului; deşi am avut ocazia de mai multe ori să vorbim despre această eroare datorată unei lecturi ignorante şi expeditive, nu putem să nu revenim la ea în acest context. Mai întâi, trebuie să privim Scriptura în totalitatea ei şi nu să ne hipnotizăm, cu o perfectă miopie, asupra unei dificultăţi fragmentare, ceea ce până la urmă este perspectiva diavolului, care defineşte peiorativ un munte în funcţie de o prăpastie şi invers laudă un rău în funcţie de o inevitabilă parte de bine. Atunci când Scriptura este abordată în totalitate, ea îşi arată valoarea globală şi caracterul supranatural oricui nu este orbit de nicio prejudecată şi şi-a putut păstra intactă sensibilitatea omenească normală pentru maiestuos şi sacru. Fără îndoială, maiestatea stilului biblic sau vedic poate fi imitată, şi literatura profană ne oferă câteva astfel de exemple mai mult sau mai puţin reuşite; dar ceea ce nu poate fi imitat, este profunzimea semnificaţiilor şi strălucirii teurgice a Textelor de inspiraţie divină.

Read more!

Frithjof Schuon, Despre corpul feminin în arta sacră (fragment)

“Să revenim acum la chestiunea opţiunilor tradiţionale misogine: Buddhismul, aşa cum am remarcat, este esenţialmente o spiritualitate masculină, abstractă, negativă, ascetică şi eroică, cel puţin a priori şi în linii mari; corpul feminin trebuie să-i apară ca manifestarea prin excelenţă a seducţiei şi a samsarei, a roţii naşterilor şi a morţilor. Dar suntem aici în prezenţa unei analogii inverse în raport cu cea menţionată deja: ceea ce trage în jos este în acest caz ceea ce în realitate se găseşte în sus; şi feminitatea prin ceea ce seduce şi înlănţuie, are acest aspect tocmai pentru că oferă, în sine şi în intenţia Creatorului, o imagine a Fericirii eliberatoare; or o reflecţie este întotdeauna “ceva” din ceea ce reflectă, ceea ce înseamnă că ea “este” această realitate într-un mod indirect sau pe planul contingenţei. Este ceea ce au sesizat buddhiştii în cadrul esoterismului mahayanic – tibetanii şi mongolii înaintea altora -, şi este ceea ce le-a permis să introducă în sanctuarele lor Tara şi Dakini goale în bronz aurit; teofania corporală a tipului feminin fiind însărcinată cu actualizarea în inima credinciosului cu amintirea dimensiunii milostive şi extatice a lui Bodhi şi a Nirvanei.

Ceea ce este adevărat pentru un anume Buddhism este cu atât mai mult pentru Hinduism, a cărui artă sacră expune şi accentuează mesajul celor două corpuri omeneşti, masculin şi feminin; mesaj de verticalitate ascendentă şi unitivă în ambele cazuri, desigur, dar în mod riguros transcendent, obiectiv, abstract raţional şi matematic în primul caz, şi în mod dulce, imanent, concret, emoţional şi muzical în al doilea. Pe de o parte, cale centrată pe Ideea metafizică şi Rigoare, şi pe de altă parte, cale centrată pe Simbol sacramental şi Blândeţe; fără a vorbi despre combinaţiile diverse ale celor două perspective, temperamente sau metode, căci bărbatul absolut nu există, după cum nici femeia absolută, dat fiind că nu există decât un singur anthropos. De asemenea există spiritualităţi, şi chiar religii, care ar putea fi calificate drept “feminine”, fără ca acest caracter să însemne că adepţii lor pierd ceva din propria virilitate; iar contrariul este la fel de adevărat, căci au existat femei pe căile cele mai puţin reprezentative pentru mentalitatea lor; cele două posibilităţi ne par suficient de evidente pentru a nu ne simţi obligaţi să intrăm în meandrele acestui paradox.

Read more!

Frithjof Schuon, Despre antropologia spirituală (fragment)

“Cu alte cuvinte: există în om – ca şi în Dumnezeu, prototipul său – un singur spirit, şi acesta este cunoaştere şi dragoste; şi există o voinţă care le prelungeşte pe fiecare, şi care la rândul ei se polarizează în intenţie şi activitate, după cum este intrinsecă şi latentă, sau dimpotrivă extrinsecă şi eficientă.

Realitatea lui Dumnezeu şi cea a scopurilor noastre cele din urmă determină în acelaşi timp: convingerea noastră; fericirea noastră; activitatea noastră; virtutea noastră. Convingerea ţine de inteligenţă; fericirea, de sentiment; activitatea, de voinţă în măsura în care prelungeşte inteligenţa; virtutea, de voinţă în măsura în care prelungeşte sentimentul. Inteligenţa, discernând realul, stabileşte convingerea sau certitudinea; sentimentul, iubind binele sub toate formele sale, se bucură de fericire; şi voinţa, urmându-le, operează atât activitatea spirituală şi virtutea, sau concentraţia contemplativă şi conformitatea morală. Altfel spus, realitatea lui Dumnezeu şi cea a scopurilor noastre cele din urmă determină ceea ce suntem.” (Frithjof Schuon, Du divin à l’humain)

Read more!

Frithjof Schuon, Despre înţelegerea răului (fragment)

“Dar dacă răul concret este parţial de neînţeles pentru om, binele practic abstract – binele spiritual – este şi el la fel de mult; degeaba ştie omul că rugăciunea îl aduce în faţa lui Dumnezeu şi în contact cu Mila Sa, dacă ar fi în stare să-l înţeleagă complet şi de o manieră concretă, ar fi scutit de multe tulburări şi preocupări; şi ar percepe mai bine, escatologic vorbind, că răul nu poate decât să-l atingă superficial, dar nu să-l învingă pe omul liber, responsabil şi nemuritor care se dăruieşte lui Dumnezeu.

Dar să revenim la chestiunea posibilităţii privative în sine: fără ocolişuri, nu trebuie să căutăm prea departe cauzele perplexităţii umane în faţa răului concret; dacă un anume fenomen al răului ne pare de neînţeles, nu este atât de mult pentru că înţelegerea noastră are limite cât pentru simplul motiv că nu e nimic de înţeles, decât într-un mod abstract, adică putem înţelege perfect că răul este fie o privaţiune, fie un exces şi că este necesar din cutare raţiuni metafizice; noi înţelegem răul ca atare, dar nu înţelegem un anume rău. Înţelegerea concretă a absurdului este o contradicţie în termeni, absurdul fiind tocmai ceea ce nu oferă nimic înţelegerii noastre, în afara simplei sale posibilităţi şi a evidentei sale falsităţi. Dacă ultimul nostru refugiu este Dumnezeu, intelectual cât şi moral, este pentru că doar El este absolut inteligibil, fie că am înţeles a priori sau nu; El singur fiind ceea ce este, totala inteligibilitate coincizând cu Fiinţa pură.” (Frithjof Schuon, Du divin à l’humain)

Read more!

Frithjof Schuon, Despre adaptarea religiei (fragment)

“Că religia poate şi trebuie uneori să se adapteze la circumstanţe noi, acest lucru este adevărat şi inevitabil; dar trebuie să avem grijă să nu dăm dreptate a priori circumstanţelor şi să vedem în ele norme doar pentru că există şi plac majorităţii. Procedând la o adaptare, este important să se ţină seama strict de perspectiva religioasă şi de ierarhia de valori pe care o implică; trebuie să ne inspirăm din criteriile metafizice şi spirituale şi nu să cedăm la presiuni sau chiar să ne lăsăm contaminaţi de o falsă evaluare a lucrurilor. Nu se vorbeşte despre o “religie orientată spre social”, ceea ce este fie un pleonasm fie o absurditate, sau chiar de o “spiritualitate a dezvoltării economice”, ceea ce, pe lângă o monstruozitate, este o constradicţie în termeni? Conform acestor tendinţe, eroarea, sau păcatul, nu mai trebuie să se supună imperativelor adevărului şi al spiritualităţii, care trebuie să se adapteze erorii şi păcatului; iar sentimentele adversarului constituie criteriul adevărului şi al falsului, al binelui şi al răului.” (Frithjof Schuon, Universalité et actualité du monachisme)

Read more!