Ariciul şi gazelele (traducere de Radu Iliescu din Faouzi Skali, Traces de lumière)

Se spune că un arici alesese dintre toate cărările din pădure drumul gazelelor. De fiecare dată când întâlnea un animal pe cale, se interesa dacă celălalt nu văzuse vreo gazelă trecând pe acolo.

Într-o zi, întâlni o vulpe care voi să-i dezvăluie ariciului nostru realitatea, lipsită de orice iluzie: « Cum poţi, dragă ariciule, să te oboseşti atâta parcurgând drumul gazelelor, încă n-ai înţeles că acestea sunt la fel de rapide ca vântul şi că nu ai nici o şansă să prinzi vreuna? Renunţă la această obsesie şi odihneşte-ţi sufletul. »

La care ariciul răspunse: « Ştiu, dragă prietenă, că pasul meu e lent şi că ochii mei de-abia disting lumina, dar află că n-am decât un singur vis în această viaţă: singura mea speranţă este să mor pe drumul gazelelor. »