14 janvier 2006

Anca Manolescu, Oameni ai coerenţei, (note de lectura)

Articol apărut în Dilema, nr. 555.
Sec. XV, Nicolaus Cusanus, cardinal, teolog, metafizician. „Pentru Cusanus, universul, în toate entităţile lui, este o explicatio a principiului, e o desfăşurare în multiplicitate a "intenţiilor" ori "înţelesurilor" divine; toate sînt "apariţii" ori "manifestări" ale posibilităţilor lui creatoare. Toate sînt în acelaşi timp, "complicate" sau "înfăşurate" în realitatea divină; acolo îşi au toate adevărata identitate, deplină, necontractată: în unitatea lui Dumnezeu.”
La Cusanus, diversitatea preocupărilor a stat sub semnul unei unice teme: dobândirea înţelepciunii întru Dumnezeu.
Cusanus a studiat la Heidelberg (1416-1417) şi la Köln (1425-1426) teologia şi filozofia, iar dreptul canonic la Padova (1417-1423), alături de matematică şi medicină. S-a folosit de simbolismul matematic şi de simbolismul perspectivei pentru a expune tocmai "metoda" cunoaşterii mistice, modul cum intelectul e orientat, atras şi se apropie asimptotic de necuprinsul divin.
1440, De docta ignorantia.
Ernst Cassirer a scris un studiu despre Cusanus în 1927. Conform lui, tema centrală a doctrinei cusanice este erupţia unui adevăr fundamental, cel al nestiintei stiutoare (docta ignorantia).

Aucun commentaire: