Alexandr Soljeniţîn, Despre consecinţele imprevizibile ale Istoriei (fragment)

“Mai mult decât o dată am meditat asupra capriciilor Istoriei, asupra imprevizibilităţii consecinţelor pe care ea le ridică pe drumul nostru – vorbesc despre consecinţele actelor noastre. Germania lui Wilhelm II a deschis calea lui Lenin pentru ca acesta să distrugă Rusia, douăzeci şi opt de ani mai târziu Germania a fost împărţită în două pentru jumătate de secol. Polonia a contribuit la întărirea bolşevicilor în timpul anului 1919, atât de dificil pentru ei, şi ea a cules 1939, 1944, 1956, 1980. Cu câtă grabă i-a ajutat Finlanda pe revoluţionarii ruşi, ea care nu suporta, nu suferea libertăţile deosebite de care dispunea – dar în sânul Rusiei – şi, în schimb, a suferit patruzeci de ani de umilinţă politică (“finlandizarea”). În 1914, Anglia a vrut să doboare puterea Germaniei, concurenta sa pe scena mondială, şi ea a fost cea care a pierdut poziţia de mare putere, iar toată Europa a fost distrusă. La Petrograd, cazacii au rămas neutri atât în Februarie cât şi în Octombrie, un an mai târziu au fost victima unui genocid (şi mulţi dintre victime erau chiar cazacii aceia). În primele zile ale lui iulie 1917, partidul S.R. de stânga s-a apropiat de bolşevici, apoi au format împreună cu aceştia un fel de “coaliţie”, cu platformă lărgită, un an mai târziu au fost zdrobiţi aşa cum nicio autocraţie n-ar fi avut mijloacele s-o facă.

Read more!

Ananda K. Coomaraswamy, Figures of Speech or Figures of Thought? The Traditional View of Art (note de lectura)

2007, World Wisdom, Inc.

Chapter I. “A Figure of Speech, or a Figure of Thought?”

We have invented an “aesthetic” and think of art as a kind of feeling. The original of the word “aesthetic” means perception, and is irrational.

When we speak of a work of art as “significant”, it can be significant only of some thesis that was to be expressed.

My thesis will be that if we propose to use or understand any works of art, we ought to abandon the term “aesthetic” in its present application and return to “rhetoric”.

Art is a language, not a spectacle.

All the sources are conscious of the fundamental identity of all the arts.

What are the arts for? Always and only to supply a real or imagined need or deficiency on the part of the human patron.

Katharsis is a sacrificial purgation and purification “consisting in a separation, as far as that is possible, of the soul from the body”.

The Platonic katharsis implies an ecstasy.

Read more!

Walter Andrae, Viaţa simbolurilor (text integral)

Pentru a aduce domeniul spiritualului şi al divinului la nivelul percepţiei, umanitatea este obligată să adopte un punct de vedere în care pierde uniunea imediată cu divinul şi viziunea imediată a spiritualului. Atunci încearcă să incorporeze într-o formă perceptibilă tangibil sau altfel. Elaborează simboluri, caractere scrise şi imagini de cult ale unor substanţe terestre şi vede în ele şi prin ele substanţa divină şi spirituală care nu are asemănare şi nu ar putea altfel să fie văzută. În niciun caz simbolurile şi asemănările nu apar în momentul unei dezvoltări superioare a spiritualităţii în om. Dimpotrivă, se impun ca mijloace de salvare atunci când are loc un declin în modul în care ne raportăm la divinitate şi spiritualitate. Iisus Hristos a dat în parabole comorile Împărăţiei Cerurilor unei umanităţi în declin, nu înfloritoare, corespunzătoare epocii sale şi tuturor epocilor viitoare. În acelaşi mod, în vremurile pre-creştine, simbolurile vizibile, imaginile marilor mistere şi experienţe, ofereau un remediu pentru nevrednicia sufletului în vremuri de prăbuşire spirituală.

Read more!