31 août 2018

Alexandr Soljeniţîn, Despre consecinţele imprevizibile ale Istoriei (fragment)

“Mai mult decât o dată am meditat asupra capriciilor Istoriei, asupra imprevizibilităţii consecinţelor pe care ea le ridică pe drumul nostru – vorbesc despre consecinţele actelor noastre. Germania lui Wilhelm II a deschis calea lui Lenin pentru ca acesta să distrugă Rusia, douăzeci şi opt de ani mai târziu Germania a fost împărţită în două pentru jumătate de secol. Polonia a contribuit la întărirea bolşevicilor în timpul anului 1919, atât de dificil pentru ei, şi ea a cules 1939, 1944, 1956, 1980. Cu câtă grabă i-a ajutat Finlanda pe revoluţionarii ruşi, ea care nu suporta, nu suferea libertăţile deosebite de care dispunea – dar în sânul Rusiei – şi, în schimb, a suferit patruzeci de ani de umilinţă politică (“finlandizarea”). În 1914, Anglia a vrut să doboare puterea Germaniei, concurenta sa pe scena mondială, şi ea a fost cea care a pierdut poziţia de mare putere, iar toată Europa a fost distrusă. La Petrograd, cazacii au rămas neutri atât în Februarie cât şi în Octombrie, un an mai târziu au fost victima unui genocid (şi mulţi dintre victime erau chiar cazacii aceia). În primele zile ale lui iulie 1917, partidul S.R. de stânga s-a apropiat de bolşevici, apoi au format împreună cu aceştia un fel de “coaliţie”, cu platformă lărgită, un an mai târziu au fost zdrobiţi aşa cum nicio autocraţie n-ar fi avut mijloacele s-o facă.


Read more!

23 août 2018

Ananda K. Coomaraswamy, Figures of Speech or Figures of Thought? The Traditional View of Art (note de lectura)


2007, World Wisdom, Inc.

Chapter I. “A Figure of Speech, or a Figure of Thought?”
We have invented an “aesthetic” and think of art as a kind of feeling. The original of the word “aesthetic” means perception, and is irrational.
When we speak of a work of art as “significant”, it can be significant only of some thesis that was to be expressed.
My thesis will be that if we propose to use or understand any works of art, we ought to abandon the term “aesthetic” in its present application and return to “rhetoric”.
Art is a language, not a spectacle.
All the sources are conscious of the fundamental identity of all the arts.
What are the arts for? Always and only to supply a real or imagined need or deficiency on the part of the human patron.
Katharsis is a sacrificial purgation and purification “consisting in a separation, as far as that is possible, of the soul from the body”.
The Platonic katharsis implies an ecstasy.


Read more!

Walter Andrae, Viaţa simbolurilor (text integral)

Pentru a aduce domeniul spiritualului şi al divinului la nivelul percepţiei, umanitatea este obligată să adopte un punct de vedere în care pierde uniunea imediată cu divinul şi viziunea imediată a spiritualului. Atunci încearcă să incorporeze într-o formă perceptibilă tangibil sau altfel. Elaborează simboluri, caractere scrise şi imagini de cult ale unor substanţe terestre şi vede în ele şi prin ele substanţa divină şi spirituală care nu are asemănare şi nu ar putea altfel să fie văzută. În niciun caz simbolurile şi asemănările nu apar în momentul unei dezvoltări superioare a spiritualităţii în om. Dimpotrivă, se impun ca mijloace de salvare atunci când are loc un declin în modul în care ne raportăm la divinitate şi spiritualitate. Iisus Hristos a dat în parabole comorile Împărăţiei Cerurilor unei umanităţi în declin, nu înfloritoare, corespunzătoare epocii sale şi tuturor epocilor viitoare. În acelaşi mod, în vremurile pre-creştine, simbolurile vizibile, imaginile marilor mistere şi experienţe, ofereau un remediu pentru nevrednicia sufletului în vremuri de prăbuşire spirituală.


Read more!

23 juillet 2018

René Guénon, Despre totalitarisme (fragment)

“Sunt de aceeaşi părere cu dumneavoastră în privinţa fascismului şi a celorlalte regimuri similare actuale, care par că vor să se opună “democraţiei”, dar care, în fond, sunt la fel de lipsite de principiile veritabile.” (René Guénon într-o scrisoare adresată lui Ananda Coomaraswamy, 1937)


Read more!

René Guénon, Despre reîncarnare (fragment)

“În ceea ce priveşte articolul dumneavoastră despre reîncarnare, ceea ce-mi propuneţi să fac îmi pare ceva foarte bun, şi va fi cu certitudine o lucrare foarte utilă. În ceea ce priveşte fondul însuşi al chestiunii, imposibilitatea unei întoarceri în aceeaşi lume rezultă din faptul că ar implica o limitare a multiplicităţii lumilor (sau a stărilor de existenţă, căci e acelaşi lucru în fond), şi, prin urmare, o limitare a Posibilităţii universale însăşi. Aceasta, bineînţeles, priveşte fiinţa veritabilă şi revine la a spune că aceasta nu se poate manifesta de două ori în aceeaşi stare; acesta nu este, în cele din urmă, decât un caz particular al imposibilităţii unei repetiţii oarecare în manifestarea universală, din cauza însăşi a indefinităţii ei.

Acum, asta nu vrea să spună că nu există ceva care poate “să se reîncarneze”, dacă ţinem să folosim acest cuvânt, dar este vorba pur şi simplu de elemente psihice care nu mai au nimic în comun cu fiinţa veritabilă (care se află în acel moment în altă stare), şi care vin să se integreze în manifestarea unei alte fiinţe aşa cum o fac şi elementele corporale; dacă este să vorbim corect, nu despre “reîncarnare” este vorba în acest caz, ci de “metempsihoză” (cât priveşte cuvântul “transmigraţie”, desemnează propriu-zis trecerea într-o altă stare, fiind vorba, în acest caz, de fiinţa veritabilă). Acest transfer de elemente psihice explică pretinsele “cazuri de reîncarnare”, sau de “amintiri din vieţile anterioare” care se constată uneori (în rest, ce-ar putea “să-şi amintească”, dat fiind că, fie şi în ipoteza reîncarnaţionistă, ar fi vorba întotdeauna despre o nouă individualitate îmbrăcată cu fiinţa, iar memoria aparţine în mod evident individualităţii ca atare?). În plus (lăsând deoparte, bineînţeles, motivaţia sentimentală invocată de moderni şi care nu are niciun interes doctrinal), credinţa în reîncarnare poate fi considerată ca fiind datorată parţial neînţelegerii sensului simbolic al anumitor expresii. Deşi apropierea este poate bizară, mă gândesc acum la un alt fapt care are exact aceeaşi cauză: este credinţa în existenţa anumitor monştri şi animale fantastice, care nu sunt decât vechi simboluri neînţelese; astfel, cunosc aici oameni care cred cu tărie în “oamenii cu cap de câine”; “Istoria naturală” a lui Plinius este plină de confuzii de acelaşi gen...

 Am tratat destul de amplu în “Eroarea spiritistă” această problemă a reîncarnării, indicând de asemenea distincţiile care trebuie făcute între diferitele elemente ale fiinţei manifestate. Dat fiind că este vorba despre o imposibilitate, e de înţeles că nu poate exista nicio excepţie; altfel, unde s-ar opri ea exact? În această privinţă, vă voi semnala un lucru destul de curios: Dna Blavatsky însăşi începuse prin a refuza ideea de reîncarnare în general; în “Isis Unveiled”, ea avea în vedere doar un anumit număr de cazuri excepţionale, reproducând învăţăturile lui H.B. de L. a cărui ucenică era pe vremea aceea. O posibilitate care constituie doar o excepţie aparentă este cazul unei fiinţe care, nemaifiind cu adevărat supusă morţii (un jivan-mukta), şi-ar continua din anumite motive existenţa terestră (n-ar reveni precum pretinşii “reîncarnaţi”) utilizând succesiv mai multe corpuri diferite; dar este evident că acesta este unul dintre cazurile cu desăvârşire în afara condiţiilor umanităţii ordinare, şi că de altfel o astfel de fiinţă nu mai poate fi numită cu adevărat “reîncarnare” în niciun fel.” (René Guénon într-o scrisoare adresată lui Ananda Coomaraswamy, 1936)


Read more!

21 juillet 2018

Ananda Coomaraswamy, Philosophia perennis (fragment)

“Filosofia” metafizică este numită “perenă” datorită eternităţii, universităţii şi inflexibilităţii sale. Este ceea ce Augustin numea “Înţelepciunea increată, aceeaşi acum precum întotdeauna a fost şi întotdeauna va fi”; religia care, aşa cum spunea tot el, se numeşte “creştinism” doar după venirea lui Hristos. Ceea ce a fost revelat la început conţine implicit tot adevărul; şi atât timp cât tradiţia este transmisă fără deviere, atât timp, cu alte cuvinte, cât lanţul profesorilor şi al discipolilor se păstrează fără ruptură, nici inconsistenţa nici eroarea nu sunt posibile. Pe de altă parte, înţelegerea doctrinei trebuie perpetuu reînnoită; iar aceasta nu e vorbă goală. Faptul că doctrina este anistorică nu exclude în niciun fel posibilitatea, sau chiar necesitatea, unei perpetue explicitări a formulelor sale, o adaptare a ritualurilor practicate la început, şi o aplicare a principiilor sale în arte şi ştiinţe. Cu cât umanitatea degenerează de la autosuficienţa sa iniţială, cu atât mai mult apare necesitatea unor astfel de aplicaţii. O istorie a acestor explicitări şi adaptări este posibilă. Astfel apare distincţia între ceea ce a fost “auzit” la început şi ceea ce s-a “reamintit”. (Ananda Coomaraswamy, Vedanta şi tradiţia occidentală)


Read more!

Ananda Coomaraswamy, Despre metafizică (fragment)

“Metafizica, în general, recurge la simboluri vizuale (cruci şi cercuri, de exemplu) şi mai presus de toate la simbolismul luminii şi al soarelui – pentru că, aşa cum spune Dante, “niciun obiect al simţurilor din întreaga lume nu merită mai mult să-l simbolizeze pe Dumnezeu”. Dar va trebui de asemenea să utilizez termeni tehnici precum esenţă şi substanţă, potenţialitate şi act, inspir şi expir, asemănare exemplară, etervitate [jumătatea drumului dintre timp şi eternitate; modul de a fi al îngerilor], formă şi accident. Metempsihoza trebuie să fie distinsă de transmigraţie şi ambele de “reîncarnare”. Va trebui să face distincţia între suflet şi spirit. Înainte de asta trebuie să ştim când, şi dacă, este potrivit să folosim un termen sanscrit pentru cuvântul “soul” (anima, psyche), trebuie să ştim dinainte multiplele sensuri în care a fos folosit cuvântul “suflet” în tradiţia europeană; ce fel de suflet poate fi “salvat”; ce fel de suflet ne cere Hristos să-l “urâm” dacă vrem să fim discipolii săi; la cel fel de suflet se referă Maestrul Echkhart atunci când spune că trebuie “condamnat la moarte”. Trebuie să ştim ce înţelege Philo [din Alexandria] prin “sufletul sufletului”; şi trebuie să ne întrebăm la ce anume ne putem gândi când zicem că animalele sunt “fără suflet”, deşi cuvântul “animal” înseamna etimologic chiar “însufleţit”. Trebuie să distingem esenţa de existenţă. Şi trebuie să inventăm cuvinte precum “acumdeauna” (nowever) pentru a exprima sensurile depline şi originare ale cuvintelor ca “dintr-o dată”, “imediat” şi “îndată”.” (Ananda Coomaraswamy, Vedanta şi tradiţia occidentală)


Read more!

20 juillet 2018

René Guénon, Despre deviaţia Masoneriei moderne (fragment)

“Totul anunţă, a spus Joseph de Maistre, că Francmasoneria vulgară este o ramură îndepărtată şi probabil coruptă a unui trunchi vechi şi respectabil” (Mémoire au duc de Brunswich, 1782). Aşa trebuie văzută chestiunea: prea adesea greşim gândindu-ne doar la Masoneria modernă, fără să reflectăm că aceasta este pur şi simplu produsul unei deviaţii. Primii responsabili de această deviaţie, din câte ştiu, sunt pastorii protestanţi Anderson şi Desaguliers, care au redactat Constituţiile Marii Loje din Anglia, publicate în 1723, şi care au eliminat toate documentele vechi pe care au putut pune mâna, pentru ca nimeni să nu-şi dea seama de inovaţiile pe care le introduceau, şi de asemenea pentru că aceste documente conţineau formule pe care ei le considerau foarte jenante, precum obligaţia de “fidelitate faţă de Dumnezeu, Sfânta Biserică şi Rege”, marcă incontestabilă a originii catolice a Masoneriei. Această muncă de deformare, protestanţii o pregătiseră folosindu-se de cei cincisprezece ani care s-au scurs între moartea lui Christophe Wren, ultimul Mare Maestru al Masoneriei vechi (1702), şi fondarea noii Mari Loje a Angliei (1717). Totuşi, au lăsat să subziste simbolismul, fără să bănuiască faptul că acesta, pentru oricine îl înţelegea, mărturisea împotriva lor la fel de elocvent ca textele scrise, pe care de altfel nu izbutiseră să le distrugă pe toate. Iată, foarte pe scurt rezumat, ce ar trebui să ştie toţi cei care vor să combată eficient tendinţele Masoneriei actuale. (René Guénon, Etudes sur la Maçonnerie et le compagnonnage, vol. I, p. 78)


Read more!

01 juin 2018

René Guénon, Despre Vedanta (fragment)

“Caracterul incomunicabil al cunoaşterii totale şi definitive provine din ceea ce este în mod necesar inexprimabil la nivel metafizic, şi de asemenea din faptul că această cunoaştere, pentru a fi cu adevărat tot ceea ce trebuie să fie, nu se limitează la simpla teorie, ci comportă în sine realizarea corespunzătoare. De aceea spunem că nu este susceptibilă să fie transmisă decât într-o anumită măsură şi se vede că această restricţie se aplică sub dublul raport al teoriei şi al realizării, deşi pentru aceasta din urmă obstacolul este absolut insurmontabil. Într-adevăr, un oarecare simbolism poate întotdeauna să sugereze cel puţin posibilităţi de concepţie, chiar dacă ele nu pot fi exprimate în întregime, şi asta fără să vorbim de anumite moduri de transmitere efectuându-se în afara şi dincolo de orice reprezentare formală, moduri ale cărei idee singură trebuie să pară prea neverosimilă pentru un occidental pentru a fi util sau doar posibil să insistăm asupra ei. E adevărat, pe de altă parte, că înţelegerea, chiar teoretică, şi dincolo de nivelurile ei cele mai elementare, presupune un efort personal indispensabil, şi este condiţionată de aptitudinile receptive speciale ale celui căruia îi este comunicată o predanie; este prea evident că un maestru, oricât de excelent ar fi el, nu ar putea înţelege în locul elevului său, şi că acestuia îi revine în mod exclusiv să asimileze ceea ce i se pune la dispoziţie. Dacă este aşa, e pentru că orice cunoaştere adevărată şi cu adevărat asimilată este deja prin ea însăşi, nu o realizare efectivă fără îndoială, ci cel puţin o realizare virtuală, dacă putem pune împreună aceste două cuvinte care, aici, nu se contrazic decât în aparenţă; altfel spus, n-am putea spune cu Aristot că o fiinţă “este tot ceea ce cunoaşte”. Cât priveşte caracterul strict personal al oricărei realizări, el se explică foarte simplu prin această remarcă, a cărei formă este poate stranie, dar care este în întregime axiomatică, că ceea ce o fiinţă este, nu poate fi decât ea însăşi exclusiv oricare alta; dacă este necesar să formulăm adevăruri atât de imediate, este pentru că tocmai acestea sunt cele pe care le uităm cel mai des, este pentru că acestea sunt cele care sunt uitate cel mai des, şi că acestea presupun de altfel cu totul alte consecinţe decât pot crede minţile superficiale sau analitice. Ceea ce poate fi transmis, şi încă incomplet, nu sunt decât mijloacele mai mult sau mai puţin indirecte şi mediate ale realizării metafizice, aşa cum am indicat în legătură cu Yoga, şi primul dintre toate aceste mijloace, cel mai indispensabil, şi chiar singurul absolut indispensabil, este cunoaşterea teoretică însăşi. Totuşi, este bine de adăugat că, în metafizica totală, teoria şi realizarea nu se separă niciodată complet, fapt care poate fi constatat în fiecare clipă în Upanishade, unde este adesea foarte dificil să distingem ceea ce ţine de una de ceea ce ţine de cealaltă, şi unde, ca să spunem drept, aceleaşi lucruri ţin de ambele, în funcţie de modul în care ne raportăm la ele. Într-o doctrină care este complet metafizică, punctul de vedere al realizării are impact asupra expunerii însăşi a teoriei, care-l presupune cel puţin implicit şi nu poate niciodată să fie independentă de el, căci teoria, neavând în sine decât o valoare pregătitoare, trebuie să fie subordonată realizării după cum mijlocul este faţă de scopul în vederea căruia a fost instituit.” (René Guénon, Introducere generală în studiul doctrinei sacre)


Read more!

26 mai 2018

René Guénon, Despre dharma (fragment)

“Spunând acestea pentru a îndepărta interpretările false, care sunt cele mai curente, vom încerca să indicăm, atât de clar cât e posibil, ceea ce trebuie înţeles realmente prin dharma. Aşa cum arată sensul rădăcinii verbale dhri din care derivă, acest cuvânt, în sensul său cel mai general, nu desemnează nimic altceva decât un “mod de a fi”; aceasta este, dacă vrem, natura esenţială a unei fiinţe, cuprinzând întreg ansamblul calităţilor sau proprietăţilor sale caracteristice, şi determinând, prin tendinţele sau dispoziţiile pe care le implică, modul în care această fiinţă se comportă, fie în totalitate, fie în raport cu o circumstanţă particulară oarecare. Aceeaşi noţiune poate fi aplicată, nu doar unei fiinţe unice, dar şi unei colectivităţi organizate, unei specii, unui ansamblu de fiinţe al unui ciclu cosmic sau al unei stări a existenţei, sau chiar ordinii totale a Universului; în acest caz, la un nivel sau la altul, este conformitatea faţă de natura esenţială a fiinţelor, realizată în constituirea ordonată ierarhic a ansamblului lor; este de asemenea, în consecinţă, echilibrul fundamental, armonia integrală rezultând din această ierarhizare, la care se reduce de altfel noţiunea însăşi de “justiţie” atunci când este dezbrăcată de caracterul ei specific moral. Concepută astfel ca principiu al ordinii, deci ca organizare şi dispoziţie interioară, pentru o fiinţă sau un ansamblu de fiinţe, dharma poate, într-un sens, să se opună karmei, care nu este decât acţiunea prin care această dispoziţie va fi manifestată exterior, cu condiţia ca acţiunea să fie normală, adică în conformitate cu natura fiinţelor şi a stărilor lor şi a rapoartelor care derivă din acestea. În aceste condiţii, ceea ce este adharma nu este deloc “păcatul” în sens teologic, cum nu este nici “răul” în sens moral, noţiuni care sunt la fel de străine una ca şi cealaltă de spiritul hindus; este vorba pur şi simplu de “non-conformitatea” cu natura fiinţelor, dezechilibrul, ruptura armoniei, distrugerea sau răsturnarea raporturilor ierarhice. Fără îndoială, în ordinea universală suma tuturor dezechilibrelor particulare duce întotdeauna la echilibrul total, fără de care nimic n-ar putea exista, dar în fiecare punct luat separat şi în sine, dezechilibrul este posibil şi conceptibil şi, fie că este vorba de aplicaţia socială sau altundeva, nu este nevoie câtuşi de puţin să i se atribuie cel mai mic caracter moral pentru a-l defini ca fiind contrariul, în funcţie de spaţiul său, “legii armoniei” care domină concomitent ordinea cosmică şi ordinea omenească. Sensul de “lege” fiind astfel precizat, şi de altfel degajat de toate aplicaţiile particulare şi derivate pe care le poate prilejui, putem accepta cuvântul “lege” pentru a traduce dharma, într-un mod destul de imperfect fără îndoială, dar mai puţin inexact decât ceilalţi termeni împrumutaţi din limbile occidentale; atâta doar că, încă o dată, nu este vorba câtuşi de puţin de lege morală, şi chiar noţiunile de lege ştiinţifică şi de lege socială sau juridică nu se referă aici decât la cazuri speciale.” (René Guénon, Introducere în studiul doctrinelor hinduse)


Read more!

25 mai 2018

René Guénon, Despre orientalişti (fragment)

“Numele de Veda este aplicat în mod general tuturor textelor fundamentale ale tradiţiei hinduse; se ştie de altfel că aceste scrieri sunt grupate în patru culegeri care poartă numele de Rig-Veda, Yajur-Veda, Sama-Veda şi Atharva-Veda. Chestiunea datei la care au fost compuse aceste culegeri este una dintre cele care-i preocupă cel mai mult pe orientalişti, iar aceştia n-au izbutit niciodată să se pună de acord în privinţa soluţiei, fie şi limitându-se la o estimare foarte aproximativă a vechimii lor. În acest caz ca şi în multe altele, se constată mai ales, aşa cum am indicat-o deja, tendinţa raportării la o epocă pe cât se poate mai puţin îndepărtată, şi de a contesta autenticitatea cutărei sau cutărei părţi din scrierile tradiţionale, totul pornind de la analize minuţioase de texte, însoţite de dizertaţii pe cât de interminabile pe atât de superflue asupra utilizării unui cuvânt sau a unei forme gramaticale. Acestea sunt, într-adevăr, ocupaţiile cele mai obişnuite ale orientaliştilor, iar destinaţia lor obişnuită este, în intenţia celor care se dedau la ele, de a arăta că textul studiat nu este atât de vechi cât se credea, că nu aparţine autorului căruia i-a fost întotdeauna atribuit, dacă există vreunul, sau, cel puţin, că a fost “interpolat” sau a suferit o alteraţie oarecare într-o epocă relativ recentă; cei care sunt câtuşi de puţin la curent cu lucrările “criticii biblice” pot să-şi facă o idee suficientă în privinţa punerii în operă a acestor procedee. Nu e de mirare că cercetările întreprinse într-un astfel de spirit nu izbutesc decât să îngrămădească volume de discuţii inutile, nici că rezultatele jalnice ale acestei “critici” dizolvante, atunci când ajung să fie cunoscute de orientali, le inspiră din plin dispreţul faţă de Occident. În cele din urmă, ceea ce scapă complet orientaliştilor, sunt întotdeauna chestiunile de principiu, şi, cum este vorba tocmai de cele fără care nu se poate înţelege nimic, pentru că totul derivă din ele şi ar trebui să fie dedus logic din ele, ei neglijează esenţialul, pentru că sunt incapabili să-l vadă, şi se pierd iremediabil în detaliile cele mai insignifiante sau în fanteziile cele mai arbitrare.” (René Guénon, Introducere în studiul doctrinelor hinduse)


Read more!

23 mai 2018

René Guénon, Despre metafizică (fragment)

“Vom adăuga încă o remarcă a cărei importanţă este capitală: nu numai că metafizica nu poate fi limitată de consideraţia unei dualităţi oarecare de aspecte complementare ale fiinţei, fie că este vorba de aspecte foarte speciale precum spiritul şi materia, sau dimpotrivă de aspecte atât de universale cât este posibil, precum cele care pot fi desemnate prin termenii de “esenţă” şi de “substanţă”, dar ea nu ar putea fi limitată nici de concepţia fiinţei pure în toată universalitatea ei, căci nu trebuie să fie prin absolut nimic. Metafizica nu poate fi definită drept “cunoaşterea fiinţei” în mod exclusiv, aşa cum făcea Aristotel: aceasta n-ar fi propriu-zis decât ontologie, care ţine fără îndoială de metafizică, dar care nu constituie prin asta toată metafizica; şi astfel ceea ce a fost metafizică în Occident a rămas întotdeauna incomplet şi insuficient, precum şi dintr-un alt punct de vedere pe care-l vom indica mai încolo. Fiinţa nu este cu adevărat cel mai universal dintre toate principiile, ceea ce ar fi necesar pentru ca metafizica să se reducă la ontologie, şi aceasta pentru că, deşi este cea mai primordială dintre toate determinările posibile, nu este mai puţin decât o determinare, şi orice determinare este o limitare, la care punctul de vedere metafizic n-ar putea să se oprească. Un principiu este de altfel în mod evident cu atât mai puţin universal cu cât este mai determinat, şi prin aceasta mai relativ; putem spune că, într-un mod oarecum matematic, un “plus” determinativ echivalează cu un “minus” metafizic. Această indeterminare absolută a principiilor cele mai universale, deci a celor care trebuie să fie considerate înaintea tuturor celorlalte, este o cauză de suficient de mare dificultate, nu în concepţie, cu excepţia poate a celor care nu sunt deloc obişnuiţi cu asta, ci cel puţin în expunerea doctrinelor metafizice, şi ea obligă adesea la utilizarea doar a unor exprimări care, în forma lor exterioară, sunt pur negative. Astfel, de exemplu, ideea de Infinit, care este în realitate cea mai pozitivă dintre toate, pentru că Infinitul nu poate fi decât totul absolut, ceea ce, nefiind limitat de nimic, nu lasă nimic în afara sa, această idee spunem noi, nu se poate exprima decât printr-un termen de formă negativă, pentru că, în limbaj, orice afirmaţie directă este în mod obligatoriu afirmaţia a ceva, adică o afirmaţie particulară şi determinată; dar negaţia unei determinări sau a unei limitări este propriu-zis negaţia unei negaţii, deci o afirmaţie reală, astfel încât negaţia oricărei determinări echivalează în fond cu o afirmaţie absolută şi totală. Ceea ce spunem referitor la ideea de Infinit ar putea să se aplice în egală măsură la multe noţiuni metafizice extrem de importante, dar acest exemplu este suficient pentru ceea ce vrem să transmitem aici; şi de altfel nu trebuie niciodată să se piardă din vedere că metafizica pură este, în sine, absolut independentă de toate terminologiile mai mult sau mai puţin imperfecte cu care încercăm să o îmbrăcăm pentru a o face mai accesibilă înţelegerii noastre.” (René Guénon, Introducere generală în studiul doctrinelor hinduse)


Read more!

05 mai 2018

Hesiod, Munci şi zile (note de lectură)


Zeus decide dacă oamenii vor fi ştiuţi sau neştiuţi, proslăviţi sau uitaţi.

Două feluri de “discordii” cuprind pământul: 1) vrajba care porneşte războiul şi 2)
“Zeii ascuns-au de oameni tainele vieţii uşoare [...] Zeus cu gând mâniat ascunsu-ne-a orice-nlesnire.” De ce? “Căci l-a-nşelat oarecând Prometeu cel cu gânduri ascunse.”

Focul furat de Prometeu se dovedeşte blestem: “Ţie gătitu-ţi-ai chin şi câtor pe lume veni-vor/Căci le voi da pentru foc osândă din care cu toţii/Inima să-şi veselească îmbrăţişându-şi năpasta.”

Zeii, la porunca lui Zeus, fac femeia: “Doruri aprinse, ispite şi pofte ce duc la sleire [...] Suflet lipsit de ruşine să-i dea şi făţarnică fire. [...] Vorbele amăgitoare şi strâmbe, năravuri viclene [...]”

Oamenii epocii de aur: “Căci mai demult pe pământ trăia seminţia de oameni/Îndepărtată de rele, fără să simtă povara/Bolilor care mânat-au spre oameni nălucile morţii”. Pandora este cea care slobozeşte asupra acestor oameni “griji şi dureri”. Tot ce ştim despre ei este că erau: “Neamu-unor oameni de aur, cu duh cumpănit şi cuminte/Care au fost într-o vreme, când domn peste cer era Cronos./Netulburaţi de vreo grijă, trăiau asemeni cu zeii,/Nu cunoşteau suferinţa, ori truda şi nici bătrâneţea/Nu-i dobora, ci de-a pururi cu zdravene mâini şi picioare/Se veseleau în petreceri, feriţi de orice amaruri./Moartea uşoară ca somnu-i primea şi averile toate/Ei stăpâneau, căci pământul cel rodnic din propria-i voie/Fructe dădea din belşug, paşnici trăiau şi în tihnă,/Roadele îşi împărţeau cu cei deopotrivă de vrednici.”


Read more!

17 février 2018

Jacques Ellul, Sistemul tehnologic (note de lectura)


Calmann-Lévy, 1977.

Introducere. Tehnică şi societate
Teza lucrării: Tehnica nu se mulţumeşte să fie şi, în lumea noastră, să fie factorul principal sau determinant, ea a devenit Sistem.
Stadiul Societăţii tehnologice este acum depăşit.
Raymond Aron a definit societatea industrială. Acest model corespunde cu ceea ce a fost societatea occidentală în secolul XIX. În momentul în care faptul industrial se dezvoltă, toată organizarea socială este afectată. Faptul industrial constă în multiplicarea maşinilor şi o anumită organizare a producţiei.
Seurat: “Pe calea gigantismului, devine rezonabil să mergi până la limita posibilului, concentrând întreprinderile pentru a le permite să fie la scara celor mai mari maşini existente.”
Suerat, despre complexificare: “Problemele puse de gigantism solicită soluţii adesea la frontiera universului explorat al Tehnologiei.”
Cu prezenţa calculatorului, procesul tehnologic se cerebralizează.


Read more!

21 janvier 2018

Immanuel Velikovsky, Worlds in Collision (note de lectura)

First published in 1950
The historical-cosmological story of this book is based on the evidence of historical texts of  many peoples around the globe, on classical literature, on epics of northern races, on sacred
books of the peoples of the Orient and Occident, on traditions and folklore of primitive peoples,
on old astronomical inscriptions and charts, on archaeological finds, and also on geological and
paleontological material.

Chapter I. In an Immense Universe
Homo ignoramus:
- he does not know what life is
- he does not know whether other planets of this sun or of other suns have life on them
- he does not know how this solar system came into being
- he does not know what this mysterious force of gravitation is
- he does not know what the earth looks like five miles under his feet
- he does not know how mountains came into existence or what caused the emergence of the continents
- he does not know why, only a short time ago, a thick glacial sheet pressed upon most of Europe and North America
- he does not know where the salt in the sea came from

What caused the legend of the Flood to originate in all the countries of the world?


Read more!

26 novembre 2017

Frithjof Schuon, Despre omul supus şi omul rebel (fragment)

“Mai poate fi spus că omul, care nu a obţinut nimic de la sine şi a primit totul, este făcut pentru supunere. Doar în vederea  - şi în limitele – supunerii libertatea lui îşi găseşte sensul. Aici nu este nicio contradicţie, întrucât limitele sunt suficient de vaste pentru ca libertatea omenească să se împlinească în raport cu ele. Libertatea pozitivă, este aceea care alege adevărul şi binele şi, după alegere, decide vocaţional în favoarea unui anumit adevăr şi a unui anumit bine (nu a unui bine fragmentar care se opune, în principiu sau în fapt, adevărului sau binelui total). A fi cu adevărat liber înseamnă să alegi supunerea, spiritual vorbind (cuvântul Islam nici nu înseamnă altceva; conform lui Confucius ‘pietatea filială şi supunerea sunt fundamentele umanităţii’). Înainte de a primi facultăţile legate de senzaţie şi de acţiune am primit existenţa. După ce am primit-o, cu tot conţinutul său esenţial, ne aparţine doar în funcţie de nişte condiţii. Este în mod vădit absurd să pretindem posesia totală a ceva ce scapă controlului nostru. Blestemul omului modern este că se crede deplin liber de jure, dar nicio conştiinţă contingentă n-ar putea fi astfel. Ar putea fi astfel pe un plan superior decât al său şi dincolo de supunere, într-un supranatural în care creatura, depăşindu-se pe sine – pe calea unei gnoze care nu-i cu nimic diferită de harul lui Dumnezeu -, se reuneşte cu Libertatea însăşi, singura libertate care există. Dar în acest caz nu omul posedă Libertatea, ci Libertatea îl posedă pe om.


Read more!

25 novembre 2017

Frithjof Schuon, Despre bunul plac al lui Dumnezeu şi despre Dumnezeu ca sursă a răului (fragment)

“[...] a afirma că Dumnezeu pedepseşte şi iartă în funcţie de bunul Său plac înseamnă, nu că El este arbitrar, ci că ‘bunul plac’ reprezintă motive care scapă înţelegerii noastre limitate; iar a spune că Dumnezeu este cauza răului înseamnă, nu că El îl doreşte qua rău, ci că El îl produce indirect ca pe un fragment – sau ca pe un element infinitezimal constitutiv – a unui ‘bine mai mare’, ale cărui dimensiuni compensează şi absorb pe cele ale răului. [...] Prin definiţie, orice rău este ‘parte’ şi niciodată ‘întreg’; iar aceste negaţii sau privaţiuni fragmentare care sunt diferitele forme ale răului sunt inevitabil datorate faptului că lumea, nefiind Dumnezeu şi fiind incapabilă să fie Dumnezeu, este cu necesitate situată în afara lui Dumnezeu. Dar din punctul de vedere al funcţiei sale cosmice şi fiind în mod necesar elemente ale unui bine total, răul este într-un anumit sens integrat în bine, şi din acest punct de vedere este posibil să spunem că metafizic vorbind răul nu există; noţiunea de rău presupune de fapt o viziune fragmentară asupra lucrurilor, caracteristică creaturilor, care sunt ele însele fragmente; omul este o ‘totalitate fragmentară’.” (Frithjof Schuon, Dimensiuni ale islamului)


Read more!

03 novembre 2017

Walter J. Ong, Interfaces of the World, (note de lectură)

Subtitle: Studies in the Evolution of Counsciousness and Culture
1977, Cornell University

Preface
Major developments, and very likely even all major developments, in culture and consciousness are related, often in unexpected intimacy, to the evolution of the word from primary orality to its present state.

I. Cleavage and Growth
1. Transformations of the Word and Alienation
Orality, Writing and Disjuncture
There is an alienation in the technological history of the word. The technological inventions of writings, print, and electronic verbalization have restructured consciousness.
The psyche in a culture innocent of writing knows by a kind of empathetic identification of the knower and known, in which  the object of knowledge and the total being of the knower enter into a kind of fusion, in a way which literate cultures would typically find unsatisfyingly vague and garbled and somehow too intense and participatory.
With writing, the earlier noetic state undergoes a kind of cleavage, separating the knower from the external universe and then from himself.
Oral cultures appropriate actuality in reccurent, formulaic agglomerates, communally generated and shared.
Oral utterance encourages a sense of continuity with life, a sense of participation, because it is itself participatory. Writing and print, despite their intrinsic value, have obscured the nature of the word and of thought itself, for they have sequestered the essentially participatory word from its natural habitat, sound, and assimilated it to a mark on a surface, where a real word cannot exist at all.
Many persons in the technological cultures are strongly conditioned to think unreflectively that the printed word is the real word, and that the spoken word is inconsequential.
Languages, in which words originate, are commonly styled „tongues” (langue, lingua, tongue) and require no external technological skills at all.


Read more!

16 octobre 2017

Philippe Ariès şi Georges Duby, Istoria vieţii private, volumul 2 (note de lectură)

Yvon Thébert
3. Viaţa privată şi arhitectura locuinţei în Africa romană
Casa: apă, flăcări, culori, lumină şi gol
Cu excepţia unor privilegiaţi, nimeni nu dispune de apă curgătoare la domiciliu.
Cu excepţia unor privilegiaţi, nimănui nu-i este îngăduit să se deplaseze călare sau cu trăsura în incinta unui oraş.
Puţine geamuri.
Coşuri, nu, sobe, nu.
Latrinele sunt colective.
Mobile puţine.
De este casa îmbelşugată sau nu, o ornamentaţie de culori vii acoperă pardoseala, pereţii şi tavanul cu mozaicuri, stucatură şi picturi decorative sau mitologice.
Arhitectura ştia să îmbine măreţia întregului edificiu cu posibilitatea ca omul să se poată retrage în cămăruţe, fără a recurge la o reţea de coridoare înguste: spaţiul central deservea toată casa.

Introducere
În cetatea greacă clasică, arhitectura şi decorul caselor particulare sunt restrânse în limite modeste: măreţia şi luxul se cuvin numai sectorului public, numai cetăţii întemeiate pe contopirea individului cu comunitatea, pe adecvarea vieţii private la cea publică.
Ia naştere sfera privată.
Spaţiul unei locuinţe este el însuşi un produs social.
Vitruviu afirmă că există o legătură între planul casei şi statutul social al proprietarului.
Diferitele lăcaşuri ale casei sunt caracterizate prin trepte foarte variate de “opacitate” în cazul casei romane (unele sunt mai deschise străinilor, altele sunt de-a dreptul interzise).
Casa notabilităţilor africane, ca şi cea a celorlalte notabilităţi ale imperiului, cuprinde mai multe nivele, mai multe modalităţi de viaţă privată.
Sclavii intră şi ei în familia. Cei născuţi în casă se numesc vernaculi.


Read more!

31 août 2017

Philippe Ariès şi Georges Duby, Istoria vieţii private, volumul 1 (note de lectură)

De la Imperiul Roman la anul o mie

Paul Veyne
1. Imperiul Roman
De la pântecele matern la testament
Aceptat sau expus
După naştere, copilul trebuia recunoscut de tată, numai aşa putând face parte din familie. Romanii îşi abandonau cu mare uşurinţă copiii (spre deosebire de egipteni, germane şi evrei, care-I creşteau pe toţi), fie pentru că erau fete, fie pentru că nu-şi permiteau să-i crească, fie pentru că bănuiau infidelitatea soţiei, fie pentru malformaţii evidente.
Bogaţii căutau ca cei abandonaţi să nu trăiască, săracii dimpotrivă.
Conceptul de legătură de sânge nu exista la Roma. Dacă un copil nu era primit în familie, rămânea irevocabil în afara ei. Dimpotrivă, cel adoptat era membru cu drepturi depline.


Read more!