03 novembre 2017

Walter J. Ong, Interfaces of the World, (note de lectură)

Subtitle: Studies in the Evolution of Counsciousness and Culture
1977, Cornell University

Preface
Major developments, and very likely even all major developments, in culture and consciousness are related, often in unexpected intimacy, to the evolution of the word from primary orality to its present state.

I. Cleavage and Growth
1. Transformations of the Word and Alienation
Orality, Writing and Disjuncture
There is an alienation in the technological history of the word. The technological inventions of writings, print, and electronic verbalization have restructured consciousness.
The psyche in a culture innocent of writing knows by a kind of empathetic identification of the knower and known, in which  the object of knowledge and the total being of the knower enter into a kind of fusion, in a way which literate cultures would typically find unsatisfyingly vague and garbled and somehow too intense and participatory.
With writing, the earlier noetic state undergoes a kind of cleavage, separating the knower from the external universe and then from himself.
Oral cultures appropriate actuality in reccurent, formulaic agglomerates, communally generated and shared.
Oral utterance encourages a sense of continuity with life, a sense of participation, because it is itself participatory. Writing and print, despite their intrinsic value, have obscured the nature of the word and of thought itself, for they have sequestered the essentially participatory word from its natural habitat, sound, and assimilated it to a mark on a surface, where a real word cannot exist at all.
Many persons in the technological cultures are strongly conditioned to think unreflectively that the printed word is the real word, and that the spoken word is inconsequential.
Languages, in which words originate, are commonly styled „tongues” (langue, lingua, tongue) and require no external technological skills at all.


Read more!

16 octobre 2017

Philippe Ariès şi Georges Duby, Istoria vieţii private, volumul 2 (note de lectură)

Yvon Thébert
3. Viaţa privată şi arhitectura locuinţei în Africa romană
Casa: apă, flăcări, culori, lumină şi gol
Cu excepţia unor privilegiaţi, nimeni nu dispune de apă curgătoare la domiciliu.
Cu excepţia unor privilegiaţi, nimănui nu-i este îngăduit să se deplaseze călare sau cu trăsura în incinta unui oraş.
Puţine geamuri.
Coşuri, nu, sobe, nu.
Latrinele sunt colective.
Mobile puţine.
De este casa îmbelşugată sau nu, o ornamentaţie de culori vii acoperă pardoseala, pereţii şi tavanul cu mozaicuri, stucatură şi picturi decorative sau mitologice.
Arhitectura ştia să îmbine măreţia întregului edificiu cu posibilitatea ca omul să se poată retrage în cămăruţe, fără a recurge la o reţea de coridoare înguste: spaţiul central deservea toată casa.

Introducere
În cetatea greacă clasică, arhitectura şi decorul caselor particulare sunt restrânse în limite modeste: măreţia şi luxul se cuvin numai sectorului public, numai cetăţii întemeiate pe contopirea individului cu comunitatea, pe adecvarea vieţii private la cea publică.
Ia naştere sfera privată.
Spaţiul unei locuinţe este el însuşi un produs social.
Vitruviu afirmă că există o legătură între planul casei şi statutul social al proprietarului.
Diferitele lăcaşuri ale casei sunt caracterizate prin trepte foarte variate de “opacitate” în cazul casei romane (unele sunt mai deschise străinilor, altele sunt de-a dreptul interzise).
Casa notabilităţilor africane, ca şi cea a celorlalte notabilităţi ale imperiului, cuprinde mai multe nivele, mai multe modalităţi de viaţă privată.
Sclavii intră şi ei în familia. Cei născuţi în casă se numesc vernaculi.


Read more!

31 août 2017

Philippe Ariès şi Georges Duby, Istoria vieţii private, volumul 1 (note de lectură)

De la Imperiul Roman la anul o mie

Paul Veyne
1. Imperiul Roman
De la pântecele matern la testament
Aceptat sau expus
După naştere, copilul trebuia recunoscut de tată, numai aşa putând face parte din familie. Romanii îşi abandonau cu mare uşurinţă copiii (spre deosebire de egipteni, germane şi evrei, care-I creşteau pe toţi), fie pentru că erau fete, fie pentru că nu-şi permiteau să-i crească, fie pentru că bănuiau infidelitatea soţiei, fie pentru malformaţii evidente.
Bogaţii căutau ca cei abandonaţi să nu trăiască, săracii dimpotrivă.
Conceptul de legătură de sânge nu exista la Roma. Dacă un copil nu era primit în familie, rămânea irevocabil în afara ei. Dimpotrivă, cel adoptat era membru cu drepturi depline.


Read more!

30 août 2017

Frithjof Schuon, Du sacrifice (note de lectură)

Etudes traditionnelles, avril 1938.
1
La théorie du sacrifice est inséparable de celle de la manifestation elle-même.

2
Le « milieu » de réalisation de la manifestation universelle est l’Existence. Le principe de cette manifestation est l’Etre qui est en dehors de l’Existence.
La conception de ce que les Hindous appellent les « jours » et les « nuits » de Brahma – l’alternance cyclique concernant la manifestation universelle, alternance qui permet d’ailleurs la conception de la Création.
S’il est vrai que la discontinuité entre les phases vibratoires se trouve amoindrie dans les différents ordres relatifs, par le fait que la vibration elle-même ne se produit que dans un domaine très restreint et qu’il ne saurait donc y avoir de différences aussi rigoureuses que celles qui, dans les ordres supérieurs, se produisent en raison de l’infinité du Principe divin ou de la Toute-Possibilité universelle, il n’en est pas moins vrai que cette continuité quasi  « substantielle » est compensée par une plus grande discontinuité dans la vibration comme telle.
La vie volontaire de l’homme est une manifestation qui n’est pas réglementée spontanément, comme c’est le cas pour toute manifestation « physique ». Il appartient à l’homme de conformer sa propre manifestation à la Norme universelle et divine. C’est là qu’intervient pour lui la Tradition, et plus particulièrement cet élément, central à un certain égard, le « sacrifice ».
On peut considérer la Tradition comme un « sacrifice » par rapport à la vie strictement profane qui ne fait intervenir par elle-même aucun élément supra-individuel.  Tout rite constitue un arrêt du flux de cette vie, et une sorte de mort par rapport à celle-ci.


Read more!

09 juillet 2017

Moise Maimonide, Universul şi omul (fragment)

Să ştii că acest univers în ansamblul său nu formează decât un singur individ; vreau să spun: globul celui mai îndepărtat cer cu tot ceea ce cuprinde este în mod neîndoielnic un singur individ, la fel ca şi Zeid şi ‘Amr. La fel este cazul şi cu diferitele sale substanţe, vreau să spun, substanţele acestui glob cu tot ceea ce cuprinde el, după cum sunt, de exemplu, diferitele substanţe ale individului omenesc. Deci la fel cum Zeid, de exemplu, este un singur individ, deşi compus din părţi diferite, precum carnea şi oasele, din diferite umori şi spirite, la fel şi acest glob în ansamblul său îmbrăţişează sferele şi cele patru elemente cu tot ceea este compus din ele. Nu are absolut niciun vid, ci este un solid plin care are ca centru globul terestru; pământul este înconjurat de ape, acestea de aer, acesta de foc, şi cel din urmă se află cel de-al cincilea corp [1]. Acesta se compune din sfere numeroase, conţinute unele în altele, între care nu există nici gol nici vid, dar care încercuiesc în mod exact, fiecare în legătură cu celelalte. Ele au toate o mişcare circulară egală, şi în niciuna dintre ele nu este nici grabă nici încetinire, vreau să spun că niciuna dintre aceste sfere nu se mişcă ba rapid, ba încet, dar că fiecare, după viteza şi modul său de mişcare rămâne supusă legii sale naturale. Totuşi aceste sfere se mişcă mai rapid unele decât altele, şi cea care dintre toate are mişcarea cea mai rapidă, este sfera ce cuprinde totul, adică cea care are mişcarea diurnă şi care le face pe toate să se mişte cu ea după cum partea se mişcă în întreg, căci toate formează părţi în ele. Aceste sfere au centre diferite; unele au ca centru centrul lumii, altele îşi au centrul în afara celui al lumii. Unele îşi urmează perpetuu mişcarea proprie de la orient la occident, în vreme ce altele se mişcă neîncetat de la occident la orient. Orice astru în aceste sfere face parte din sferă, în care rămâne fixat la locul lui; nu are mişcare proprie, şi nu se arată mişcat decât de mişcarea corpului din care face parte. Materia acestui al cincilea corp în întregime, care are mişcarea circulară, nu seamănă deloc celei corpurilor celor patru elemente care se găsesc în interior. Numărul acestor sfere care se învecinează cu lumea nu poate fi sub nicio formă mai mic de optsprezece; este posibil totuşi să fie mai multe, şi acest lucru trebuie cercetat. În ceea ce priveşte dacă există sfere de circumvoluţie, care să nu se învecineze cu lumea, şi acest lucru trebuie cercetat.

În interiorul sferei inferioare care este cea mai apropiată de noi, există o materie diferită de cea a celui de-al cincilea corp, şi care a primit patru forme primitve prin care s-au format patru corpuri, [care sunt] pământul, apa, aerul şi forul. Fiecare dintre aceste patru [corpuri] are un loc natural, care îi este specific, şi nu se găseşte deloc într-un alt [loc] atât timp cât se găseşte abandonat în natură. Sunt corpuri inanimate, care nu au nici viaţă nici percepţie şi care nu se mişcă de la sine, ci care rămân în repaos în locurile lor naturale. Dacă totuşi unul dintre ele, a fost forţat să iasă din locul său natural, atunci, imediat ce încetează cauza care l-a forţat să facă acest lucru, se mişcă pentru a se întoarce în acest loc natural; căci are în el principiul în virtutea căruia se mişcă în linie dreaptă pentru a se întoarce la locul său, dar nu are în el niciun principiu în virtutea căruia să trebuiască [întotdeauna] să rămână în repaos sau să se mişte altfel decât în linie dreaptă. Mişcările în linie dreaptă pe care le fac aceste patru elemente, atunci când se întorc la locurile lor, sunt de două feluri: o mişcare spre circumferinţă, care aparţine focului şi aerului, şi o mişcare spre centru, care aparţine apei şi pământului; şi fiecare, după ce ajunge la locul său natural, rămâne în repaus. În ce priveşte aceste corpuri [celeste] care au mişcarea circulară, sunt vii şi au un suflet prin care se mişcă; nu există în ele  absolut niciun principiu de repaus, şi nu suferă nicio schimbare alta decât a poziţiei, având mişcarea circulară. În ceea ce priveşte dacă au şi o inteligenţă prin care concep, acest lucru nu se poate lămuri decât prin intermediul unei speculaţii subtile. Al cincilea corp în întregime îndeplinindu-şi mişcarea circulară, dă naştere întotdeauna prin asta în elemente unei mişcări forţate prin care acestea ies din regiunile lor, vreau să spun [că dă naştere unei mişcări] în foc şi aer, care sunt împinse spre apă, şi toate penetrează în corpul pământului până în profunzimile lui, astfel încât rezultă un amesteca al elementelor. Apoi încep să se mişte pentru a se întoarce în regiunile lor [respective], şi, ca urmare, fragmente de pământ îşi părăsesc şi ele locurile alăturându-se apei, aerului şi focului. În toate acestea, elementele acţionează unele împotriva altora şi primesc impresiunile unora de la celelalte, şi amestecul suferă o transformare, astfel încât iau naştere de aici diferitele feluri de vapori, apoi diferitele feluri de minerale, toate soiurile de plante şi a numeroaselor specii de animale, după cum cere complexitatea amestecului. Tot ceea ce se naşte şi piere nu se naşte decât din elemente şi revine la iele pierind. La fel, elementele se nasc unele din altele şi se pierd unele în altele; căci totul nu are decât o singură materie, şi materia nu poate exista fără formă, la fel cum nicio formă fizică a acestor lucruri care se nasc şi pier nu poate exista fără materie. Deci, naşterea şi distrugerea elementelor, precum şi a tot ceea ce se naşte din acestea din urmă şi se dizolvă pierind, urmează [oarecum] o mişcare circulară, asemănătoare celei a cerului; astfel încât mişcarea pe care o face această materie formată, prin intermediul formelor care îi revin succesiv, poate fi comparatămişcării pe care o face cerul, aceleaşi poziţii repetându-se pentru fiecare dintre părţile sale.


Read more!

26 juin 2017

Martin Lings, Croyances anciennes et superstitions modernes (note de lectura)

Pardès, 1987

Titre original: Ancient Beliefs and Modern Superstitions

Préface

Le culte de notre siècle est le culte de nous-mêmes, une inflation psychique tout à fait incompatible avec l’intelligence véritable.

Il est possible d’apprécier les avantages du présent, à la seule condition que nous voyions notre époque telle qu’elle est.


Chapitre I. Le passé à la lumière du présent

Question: y a-t-il vraiment incompatibilité entre la religion et la science?

Nos ancêtres avaient une perception plus qualitative du temps que nous, c’est-à-dire un sens plus aigu de ses rythmes.

La perspective du monde ancien: c’est seulement après avoir accordé à l’humanité plusieurs milliers d’années de bien-être spirituel que Dieu lui permit de passer par une période relativement courte de déclin, ou lui permit de « vieillir ». <= c’est la tradition des quatre âges du cycle temporel;
L’Hindouisme possède la tradition la plus explicite des cycles temporels.

La tradition antique et universelle des quatre âges suggère une interprétation allégorique plutôt que littérale de la Genèse. Le nom d’Adam peut désigner non seulement le premier homme mais aussi l’ensemble de l’humanité primordiale.


Read more!

25 juin 2017

Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne (fragment - 8)

“[...] o religie este o triplă revelaţie divină. Ea posedă, mai întâi de toate, o doctrină care învaţă ce trebuie şi ce nu trebuie să credem despre Adevărul Absolut, Infinit şi Etern atât în sine cât şi în ceea ce priveşte universul, adică relativul, finitul şi efemerul, cu o referinţă specială la om. În al doilea rând, posedă o lege care dictează ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă, iar aspectul pozitiv al legii conţine o formă de adoraţie de o amplitudine şi de o varietate suficiente pentru a învălui şi impregna viaţa tuturor credincioşilor. În al treilea rând, ţinând cont de marea diferenţă a darurilor spirituale acordate oamenilor, posedă un misticism sau esoterism. Fiecare este obligat să acorde crezare doctrinei şi să se supună legii, căci acestea sunt mijloace ale mântuirii. Aspectul mistic al religiei, care îi priveşte doar pe cei care posedă anumite calificări, este o dimensiune suplimentară a credinţei şi al adoraţiei căci implică o înţelegere completă şi penetrantă a doctrinei precum şi o sinceritate şi o concentrare profunde în îndeplinirea riturilor. El oferă, dincolo de mântuire, posibilitatea unei sanctificări în chiar această viaţă şi, mai mult decât atât, posibilitatea de a ajunge la Dumnezeu însuşi.” (Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne)


Read more!

Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne (fragment - 7)

“Celui care şi-a pierdut complet sau parţial propria religie, îi este cu putinţă să revină la ea graţie celorlalte religii, căci este adesea mai uşor să le examineze pe acestea cu obiectivitate şi fără prejudecată. Iar cel care îşi poate face o idee clară în privinţa a ceea ce este ortodoxia într-o religie este calificat să vadă echivalentul ei în toate religiile, inclusiv a sa proprie, căci ortodoxia posedă un aspect atât general cât şi particular. În ceea ce priveşte detaliile, nu este întotdeauna facil să vedem în ce fel corespund diferitele forme de cult, dar, în aspectele sale cele mai generale, ortodoxia este întotdeauna fundamental aceeaşi. Una dintre caracteristicile sale cele mai imediat evidente, şi în acelaşi timp cu bătaia cea mai lungă, este plenitudinea, în sensul că satisface nevoile religioase ale omului în toate domeniile şi la toate nivelele de calificare spirituală. Este unul dintre principalele raţiuni pentru care un individ nu poate practica decât o singură religie, căci orice religie fiind catolică, adică fiind în sine o totalitate ce cuprinde totul, cere o fidelitate totală care nu lasă niciun loc omului pentru adeziunea la orice altceva.” (Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne)


Read more!

24 juin 2017

Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne (fragment - 6)

“Lumea de azi este un haos de opinii şi de aspiraţii dezordonate: aşa-zisa “lume liberă” este un haos fluid; partea totalitară a lumii moderne este un haos rigid. Prin opoziţie, lumea veche constituia întotdeauna o ordine, adică o ierarhie de concepte, fiecare la nivelul care îi este propriu. Haosul a fost provocat, aşa cum am văzut, de “telescoparea” umanistă a ierarhiei până la nivelul psihic, şi de intruziunea, în consideraţiile terestre, a aspiraţiilor către altă lume, frustrate şi pervertite. Omul, dată fiind natura lui, nu poate să nu adore, iar dacă perspectiva sa este despărţită de planul spiritual, va găsi un “dumnezeu” pe care să-l adore la un nivel inferior, dotând astfel ceva relativ cu ceea ce-i aparţine doar Absolutului. De unde existenţa în zilele noastre a atâtor cuvinte puternice precum “libertate”, “egalitate”, “educaţie”, “ştiinţă”, “civilizaţie”, cuvinte pe care e suficient să le pronunţăm pentru ca o mulţime de suflete să se prosterneze într-o adoraţie infra-raţională.” (Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne)


Read more!

Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne (fragment - 5)

“Agnosticul şi ateul sunt liberi să-şi amputeze un membru, dar nu pot, refuzând să creadă în Transcendent, să se debaraseze de elementele psihice a căror funcţionare normală este să fie vehiculele aspiraţiei către Transcendent. Se poate explica o mare parte din absurditatea lumii moderne prin prezenţa, în inima şefilor şi a altora, a unei abundenţe de substanţă psihică superfluă. Pericolul acestei substanţe “inutilizate” este cu atât mai mare cu cât ea conţine elementele care sunt în ele însele cele mai preţioase şi mai puternice ale sufletului. Şi chiar în afara ateilor şi agnosticilor, religia semi-agnostică şi destul de călduţă care caracterizează cea mai mare parte a “formatorilor de opinie” ai Occidentului modern, în măsura în care au o religie oarecare, este incapabilă să deschidă ferestrele sufletului şi să-şi croiască o cale către cele mai înalte aspiraţii ale sale care, în consecinţă, sunt într-un fel date peste cap şi cad la nivelul aspiraţiilor terestre legitime, aducând deformări şi haos, şi sufocând sub o grămadă de visuri sentimentale şi total irealiste cea mai mare parte valabilă a ceea ce un realism rezonabil ar putea împlini dacă ar fi lăsat de capul lui. E ca şi cum o pasăre, refuzând sau fiind incapabilă să zboare, s-ar împiedica călcând fără încetare pe propriile aripi. Dintre toate aceste virtuţi, care sunt de fapt aripile sufletului, ceea ce rămâne din credinţă este un fanatism rigid al pseudo-religiei evoluţiei şi progresului, tot ceea ce rămâne din speranţă este un optimism grotesc care abordează viitorul cu nasul pe sus, în mijlocul unor ruine pe care refuză să le vadă, şi însoţit de minuscule şi nesigure aporturi ale “realizărilor” omeneşti, dintre care multe sunt extrem de contestabile. Iar aceste două superstiţii sunt agravate de un entuziasm pasionat care invadează mintea şi care, printr-o absenţă totală a simţului proporţiilor, îi dezvăluie astfel căderea din înălţimile sufletului şi arată că el este de fapt punctul cel mai înalt, adică ceea ce în om doreşte cel mai mult Divinul, răsturnat şi îndreptat spre lumea în care îşi risipeşte energiile, antrenând sufletul, din infatuare în infatuare, în căutarea sa zadarnică a unui Absolut terestru.” (Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne)


Read more!

23 juin 2017

Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne (fragment - 4)

“Pe de altă parte, dacă strămoşii noştri mai puţin recenţi ştiau atât de bine că sufletele lor erau bolnave, era pentru că civilizaţia lor era întemeiată pe ideea de sănătate psihică şi dominată de noţiunea de suflet perfect. Şi ei nu erau singurii căci nu se poate spune cu adevărat că această noţiune, bazată pe principii universale, s-a schimbat de la un capăt la altul al lumii vechi, cu excepţia locurilor unde religia a degenerat până acolo încât a pierdut din vedere obiectul însuşi al existenţei ei, care este înainte de toate să-l reunească pe om cu sursa lui Absolută, Eternă şi Infinită. Peste tot unde religia are în vedere acest scop, concepţia legată de cea mai înaltă posibilitate umană rămâne în mod necesar aceeaşi. Şi, chiar dacă trebuie ţinut întotdeauna cont de anumite diferenţe de formulare, marile religii ale lumii sunt în fapt unanime în a spune că cel care, reintegrând starea Omului Primordial, şi-a recuperat astfel deplina sănătate sufletească, se distinge în mod esenţial prin conştienţa că are « Împărăţia lui Dumnezeu » în el: nu are nicio nevoie « să caute », căci deja « a găsit », nicio nevoie « să bată », căci deja « i s-a deschis »; şi, graţie acestui din urmă act, sufletul omenesc, care este asemenea unei oglinzi, este capabil să reflecteze Calităţile Divine şi să fie, aşa cum a fost creat, « după imaginea lui Dumnezeu ».” (Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne)


Read more!

Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne (fragment - 3)

“Este totuşi extrem de puţin probabil ca strămoşii noştri să fi admis toate acestea. Ei ar fi susţinut fără îndoială, în orice caz, că punctul de vedere umanist, care a permis dezvoltarea medicinei moderne,  a dat naştere el însuşi multora dintre bolile care solicită imperios un tratament medical. Nu ar fi scăpat atenţiei lor nici faptul că, asemenea umanismului în general, această manifestare particulară a umanismului – şi acelaşi lucru se aplică şi altor ştiinţe moderne – îmbracă un aspect suicidar. Căci, la fel cum umanismul înseamnă până la urmă abolirea naturii umane, adică eliminarea tuturor caracteristicilor specifice a ceea ce taoiştii numesc Omul Veritabil, la fel medicina modernă vrea să spună, pe termen lung, abolirea sănătăţii prin degenerescenţa speciei, provocată de dezvoltarea unui sistem care permite omului, şi deci într-un anumit sens îl constrânge, să sfideze, în proporţii enorme, legea selecţiei naturale care este antidotul naturii împotriva degenerescenţei. A spune că trăim într-o lume care este pe jumătate moartă pentru că nimeni nu moare constituie evident o exagerare, dar cel puţin aceasta este tendinţa. Şi mergând în cele din urmă împotriva propriilor sale interese, această ştiinţă este condamnată să nu fie decât una dintre numeroasele ilustrări moderne ale parabolei talanţilor, conform căruia: “celui care nu are nimic, i se va lua şi ceea ce are.” (Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne)


Read more!

Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne (fragment - 2)

În toate religiile există doctrina celor trei lumi, lumea Duhului, a sufletului şi a corpului. Sufletul şi corpul, nivelul psihic şi cel corporal, constituie ceea ce se numeşte de obicei “lumea”. Lumea Duhului, a cărui uşă este Inima, transcende în întregime această lume, fiind dincolo de raza de acţiune a oricărei facultăţi omeneşti. Facultatea supra-omenească localizată în Inimă şi care permite legătura dintre suflet şi Duh este [...] ceea ce strămosii noştri numeau Intelectul.

În hinduism, această facultate a viziunii transcendente este reprezentată pe statui şi în alte forme ale artei sacre printr-un al treilea ochi plasat în mijlocul frunţii. În creştinism şi islam, este “Ochiul Inimii”, ceea ce înseamnă în egală măsură în arabă, limba sacră a islamului, “Fântâna Inimii”, şi din această fântână sufletul bea “Elixirul Vieţii”. Şi în creştinism cele două simboluri sunt asociate, căci există o tradiţie conform căreia , atunci când Lucifer căzu din Paradis, ochiul lui frontal căzu pe pământ sub forma unui smarald, în care fu tăiată, ulterior, cupa Sfântului Graal.


Gândirea, care cuprinde raţiunea, imaginaţia şi memoria, este în sine o facultate pur omenească, dar graţie continuităţii virtuale care există între suflet şi Duh, gândirea poate fi pătrunsă, într-o anumită măsură, de lumina Intelectului. Obiectul metafizicii, studiul a ceea ce este “dincolo de natură”, adică dincolo de această lume, este de a deschide duhul către această penetrare şi de a-i da gândirii un elan ascendent. Aceasta este, propriu-zis, cea mai înaltă elevare de care este capabil omul ca atare, căci dincolo de ea, omenescul se sfârşeşte şi începe supra-omenescul. 


Read more!

Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne (fragment - 1)

Conform hinduşilor, de-a lungul ciclului celor patru vârste, tendinţa descendentă este întreruptă de opt restaurări bruşte, fiecare determinat de întruparea unui aspect al Divinităţii. Ciclul este astfel inaugurat şi închis de întrupări similare sau « pogorâri » (Avataras), cum mai sunt numite, ceea ce ridică numărul lor la zece. Cea de-a noua a fost Buddha sau Mleccha Avatara (Pogorârea Străină) căci, deşi a apărut în calitate de hindus, aria rezervată misiunii lui se situează în afara frontierelor hinduismului. Perspectiva brahmanică nu prea putea să omită includerea acestei intervenţii divine, deşi era limitată mai mult sau mai puţin în ceea ce priveşte hinduşii, dar nu ia în considerare religiile Occidentului. 

În schimb, a zecea întrupare, care urmează să aibă loc, este destinată lumii întregi. Kalki, numele celui de-al zecelea Avatara, este reprezentat călare pe un cal alb, cu sabia în mână şi anumite descrieri care i s-au făcut amintesc puternic unele versete din Apocalipsă. Kalki Avatara trebuie să vină pentru a pune capăt Vârstei Întunecate şi pentru a inaugura o nouă Vârstă de Aur.

Această aşteptare, comună tuturor religiilor, oricare ar fi numele care i se dă lui Kalki, nu are nimic în comun cu credinţa modernă în « progres ». Este adevărat că unii dintre contemporanii noştri preferă să creadă că prima venire a lui Hristos  a fost obţinută graţie progresului omenesc şi că mai mult progres ar permite în cele din urmă lumii să-l revadă a doua oară. Dar asemenea idei sunt complet străine concepţiilor medievale şi tradiţionale.  (Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne)


Read more!

20 mai 2017

Ivan Illich, Medical Nemesis, The Expropriation of Health (note de lectura)

Pantheon Books, New York, 1976, Random House Inc.


1. The Epidemics of Modern Medicine

During the past three generations the diseases afflicting Western societies have undergone dramatic changes. Those are equated with a decrease in suffering and attributed to better medical care.

There is in fact no evidence of any direct relationship between this mutation of sickness and the so-called progress of medicine.

An expanding proportion of the new burden of disease of the last 15 years is the result of medical intervention in favor of people who are or might become sick (iatrogenic diseases).


Read more!

25 avril 2017

Sfântul Dionisie Areopagitul, Despre teologia mistică (note de lectura)

Editura Paideia, Bucureşti, 1996
Traducere de Dumitru Stăniloae

Capitolul I. Către Timotei
Negaţiile cu privire la El nu se opun afirmaţiilor.

Capitolul II. Cum trebuie a ne uni cu Cauzatorul tuturor şi mai presus de toate şi a-i închina laude
Întunericul supraluminos
Trebuie să lăudăm negaţiile, contrar afirmaţiilor.

Capitolul III. Care sunt învăţăturile catafatice (afirmative) şi care sunt cele apofatice (negative) despre Dumnezeu
Pătrunzând în întunericul mai presus de minte, vom afla nu o vorbire scurtă, ci o nevorbire şi o neînţelegere totală.


Read more!

24 avril 2017

Neil Postman & Charles Weingartner, Teaching as a Subversive Activity (note de lectura)

Introduction
This book is based on two assumptions:
a) the survival of our society is threatened by an increasing number of unprecedented and, to date, insoluble problems;
b) something can be done to improve the situation.
A list of huge american issues:
- the number one health problems is mental illness;
- the crime (from delinquency among adolescents to fraud perpetrated by some of the richest corporations);
- the suicide problem;
- the misinformation (“news management”) – lies, clichés, rumors.
Problems related to the population explosion: birth-control problem, abortion problem, housing problem, parking problem, food and water-supply problem.
This book tries to be about the “What, if anything, can we do about these problems?” problem.
Change is the most striking characteristic of the world we live in and our educational system has not yet recognized this fact.
Within the educational establishment there are insufficient daring and vigorous ideas on which to build a new approach to education. One must look to men whose books would rarely be used, or even thought of, in education courses, and would not be listed under the subject ‘education’ in libraries.
Almost all the educators deal with qualitative problems in quantitative terms, and, in doing so, miss the point.


Read more!

11 avril 2017

Sfântul Dionisie Areopagitul, Despre numirile dumnezeieşti (note de lectura)

Editura Paideia, Bucureşti, 1996
Traducere de Dumitru Stăniloae

Despre numirile dumnezeieşti
Capitolul I. Despre scopul scrierii şi care e tradiţia numirilor dumnezeieşti
Dar însăşi necunoaşterii acelei suprafiinţialităţi mai presus de raţiune, de minte şi de fiinţă trebuie să-i atribuim cunoaşterea suprafiinţială, întrucât ne trage spre cele de sus în măsura în care raza cuvintelor dumnezeieşti se dăruieşte, binevoitoare, pe sine, ridicându-se spre luminile mai înalte, dar moderând acest urcuş prin propria noastră înfrânare şi cuviinţă faţă de cele dumnezeieşti.
Cele dumnezeieşti se descoperă pe măsura fiecărei minţi.
“Căci precum cele inteligibile şi nevăzute de cele ale simţurilor şi cele simple şi fără chip şi lipsite de formă, nepipăibile şi nefigurate ale celor netrupeşti sunt necuprinse şi nevăzute de cele figurate în formele trupurilor şi prin aceeaşi raţiune a adevărului indefinitul e mai presus de fiinţă, aşa şi unitatea mai presus de minte e dincolo de minţi; Unul mai presus de înţelegere e neînţeles tuturor înţelegerilor şi binele lui mai presus de cuvânt (de raţiune) e negrăit de niciun cuvânt. La fel, Unitatea făcătoare de unitate este mai presus de orice unitate. E fiinţa cea mai presus de fiinţă şi mintea neînţeleasă şi cuvântul de negrăit. Nu există cuvânt şi înţelegere şi numire pentru ea, nefiind nimic din cele ce sunt. Fiind cauza existenţei tuturor, este cea care e dincolo de fiinţă, şi cea care singură poate grăi în mod propriu şi cu ştiinţă despre Sine.” (Sfântul Dionisie Areopagitul, Despre numirile dumnezeieşti, I.1)
Ea este neapropiată tuturor celor ce sunt, ca una ce e ridicată peste toate în mod suprafiinţial.
Obârşia dumnezeiască este monadă şi enadă, pentru simplitatea şi unitatea neîmpărţită mai presus de fire.


Read more!

04 avril 2017

Sri Kalki Purana (by Sri Krsna Dvaipayana Vyasadeva) - note de lectura

Translated by Bhumipati Das.
Published by Jai Nitai Press, 2006.
Chapter One. A description of Kali-Yuga
Achyuta – one of the names of Vishnu (means: one who will never lose his inherent nature and powers).
Indra – king of Svarga and the Devas, god of lighting, thunder, storms, rains and river flows.
Narayana – a Vedic deity associated with the waters of creation and sometimes with the sun. Vishnu sometimes assumes the name Narayana in certain scripture.
Kalki will appear in a family of brahmanas. He will annihilate the sinful kings of Kali-yuga. (text 3)
Lord Brahma created “Sin personified, having a black complexion”. The name of the creature was Adharma (Irreligion). His wife was Mithya (Falsehood) – beautiful, eyes like those of a cat. Their son was Dambha (Pride) – angry and energetic. (text 15-16)
Dambha has a sister named Maya, and within her womb, he begot a son named Lobha (Greed), and a daughter named Nikriti (Cunning). Lobha begot a son named Krodha (Anger), in the womb of Nikriti.


Read more!

21 mars 2017

Julius Evola, Révolte contre le monde moderne (notes de lecture)

Julius Evola, Révolte contre le monde moderne (notes de lecture)

Les Editions de l’Homme, Ottawa, 1972.

Introduction
Parler du « déclin de l’Occident », du « danger du matérialisme », de la « crise de la civilisation » est devenu, depuis quelque temps, un lieu commun. Ces manifestations montrent qu’on sent remuer des terres que l’on croyait solides et que les perspectives idylliques de l’« évolutionnisme » ont désormais fait leur temps.
Rien n'apparaît plus absurde que cette idée de progrès qui, avec son corollaire de la supériorité de la civilisation moderne, s'était déjà créé des alibis «positifs »en falsifiant l'histoire, en insinuant dans les esprits des mythes délétères, en proclamant sa souveraineté dans ces carrefours de l'idéologie plébéienne dont, en dernière analyse, elle est issue. Il faut être descendu bien bas pour en être arrivé à célébrer l'apothéose de la sagesse cadavérique, seul terme applicable à une sagesse qui, dans l'homme moderne, qui est le dernier homme, ne voit pas le vieil homme, le décrépit, le vaincu, l'homme crépusculaire, mais glorifie, au contraire, en lui le dominateur, le justificateur, le vraiment vivant. Il faut, en tout cas, que les modernes aient atteint un bien étrange état d'aveuglement pour avoir sérieusement pensé pouvoir tout jauger à leur aune et considérer leur civilisation comme une civilisation privilégiée, en fonction de laquelle était quasiment préordonnée, l'histoire du monde et en dehors de laquelle on ne pourrait trouver qu'obscurité, barbarie et superstition.
Les premières altérations caractéristiques à l’époque moderne surviennent entre le VIIIe et le VIe siècle av. J.C. Il convient de faire coïncider le début des temps modernes avec ce que l’on appelle les temps historiques.


Read more!