01 juin 2018

René Guénon, Despre Vedanta (fragment)

“Caracterul incomunicabil al cunoaşterii totale şi definitive provine din ceea ce este în mod necesar inexprimabil la nivel metafizic, şi de asemenea din faptul că această cunoaştere, pentru a fi cu adevărat tot ceea ce trebuie să fie, nu se limitează la simpla teorie, ci comportă în sine realizarea corespunzătoare. De aceea spunem că nu este susceptibilă să fie transmisă decât într-o anumită măsură şi se vede că această restricţie se aplică sub dublul raport al teoriei şi al realizării, deşi pentru aceasta din urmă obstacolul este absolut insurmontabil. Într-adevăr, un oarecare simbolism poate întotdeauna să sugereze cel puţin posibilităţi de concepţie, chiar dacă ele nu pot fi exprimate în întregime, şi asta fără să vorbim de anumite moduri de transmitere efectuându-se în afara şi dincolo de orice reprezentare formală, moduri ale cărei idee singură trebuie să pară prea neverosimilă pentru un occidental pentru a fi util sau doar posibil să insistăm asupra ei. E adevărat, pe de altă parte, că înţelegerea, chiar teoretică, şi dincolo de nivelurile ei cele mai elementare, presupune un efort personal indispensabil, şi este condiţionată de aptitudinile receptive speciale ale celui căruia îi este comunicată o predanie; este prea evident că un maestru, oricât de excelent ar fi el, nu ar putea înţelege în locul elevului său, şi că acestuia îi revine în mod exclusiv să asimileze ceea ce i se pune la dispoziţie. Dacă este aşa, e pentru că orice cunoaştere adevărată şi cu adevărat asimilată este deja prin ea însăşi, nu o realizare efectivă fără îndoială, ci cel puţin o realizare virtuală, dacă putem pune împreună aceste două cuvinte care, aici, nu se contrazic decât în aparenţă; altfel spus, n-am putea spune cu Aristot că o fiinţă “este tot ceea ce cunoaşte”. Cât priveşte caracterul strict personal al oricărei realizări, el se explică foarte simplu prin această remarcă, a cărei formă este poate stranie, dar care este în întregime axiomatică, că ceea ce o fiinţă este, nu poate fi decât ea însăşi exclusiv oricare alta; dacă este necesar să formulăm adevăruri atât de imediate, este pentru că tocmai acestea sunt cele pe care le uităm cel mai des, este pentru că acestea sunt cele care sunt uitate cel mai des, şi că acestea presupun de altfel cu totul alte consecinţe decât pot crede minţile superficiale sau analitice. Ceea ce poate fi transmis, şi încă incomplet, nu sunt decât mijloacele mai mult sau mai puţin indirecte şi mediate ale realizării metafizice, aşa cum am indicat în legătură cu Yoga, şi primul dintre toate aceste mijloace, cel mai indispensabil, şi chiar singurul absolut indispensabil, este cunoaşterea teoretică însăşi. Totuşi, este bine de adăugat că, în metafizica totală, teoria şi realizarea nu se separă niciodată complet, fapt care poate fi constatat în fiecare clipă în Upanishade, unde este adesea foarte dificil să distingem ceea ce ţine de una de ceea ce ţine de cealaltă, şi unde, ca să spunem drept, aceleaşi lucruri ţin de ambele, în funcţie de modul în care ne raportăm la ele. Într-o doctrină care este complet metafizică, punctul de vedere al realizării are impact asupra expunerii însăşi a teoriei, care-l presupune cel puţin implicit şi nu poate niciodată să fie independentă de el, căci teoria, neavând în sine decât o valoare pregătitoare, trebuie să fie subordonată realizării după cum mijlocul este faţă de scopul în vederea căruia a fost instituit.” (René Guénon, Introducere generală în studiul doctrinei sacre)


Read more!

26 mai 2018

René Guénon, Despre dharma (fragment)

“Spunând acestea pentru a îndepărta interpretările false, care sunt cele mai curente, vom încerca să indicăm, atât de clar cât e posibil, ceea ce trebuie înţeles realmente prin dharma. Aşa cum arată sensul rădăcinii verbale dhri din care derivă, acest cuvânt, în sensul său cel mai general, nu desemnează nimic altceva decât un “mod de a fi”; aceasta este, dacă vrem, natura esenţială a unei fiinţe, cuprinzând întreg ansamblul calităţilor sau proprietăţilor sale caracteristice, şi determinând, prin tendinţele sau dispoziţiile pe care le implică, modul în care această fiinţă se comportă, fie în totalitate, fie în raport cu o circumstanţă particulară oarecare. Aceeaşi noţiune poate fi aplicată, nu doar unei fiinţe unice, dar şi unei colectivităţi organizate, unei specii, unui ansamblu de fiinţe al unui ciclu cosmic sau al unei stări a existenţei, sau chiar ordinii totale a Universului; în acest caz, la un nivel sau la altul, este conformitatea faţă de natura esenţială a fiinţelor, realizată în constituirea ordonată ierarhic a ansamblului lor; este de asemenea, în consecinţă, echilibrul fundamental, armonia integrală rezultând din această ierarhizare, la care se reduce de altfel noţiunea însăşi de “justiţie” atunci când este dezbrăcată de caracterul ei specific moral. Concepută astfel ca principiu al ordinii, deci ca organizare şi dispoziţie interioară, pentru o fiinţă sau un ansamblu de fiinţe, dharma poate, într-un sens, să se opună karmei, care nu este decât acţiunea prin care această dispoziţie va fi manifestată exterior, cu condiţia ca acţiunea să fie normală, adică în conformitate cu natura fiinţelor şi a stărilor lor şi a rapoartelor care derivă din acestea. În aceste condiţii, ceea ce este adharma nu este deloc “păcatul” în sens teologic, cum nu este nici “răul” în sens moral, noţiuni care sunt la fel de străine una ca şi cealaltă de spiritul hindus; este vorba pur şi simplu de “non-conformitatea” cu natura fiinţelor, dezechilibrul, ruptura armoniei, distrugerea sau răsturnarea raporturilor ierarhice. Fără îndoială, în ordinea universală suma tuturor dezechilibrelor particulare duce întotdeauna la echilibrul total, fără de care nimic n-ar putea exista, dar în fiecare punct luat separat şi în sine, dezechilibrul este posibil şi conceptibil şi, fie că este vorba de aplicaţia socială sau altundeva, nu este nevoie câtuşi de puţin să i se atribuie cel mai mic caracter moral pentru a-l defini ca fiind contrariul, în funcţie de spaţiul său, “legii armoniei” care domină concomitent ordinea cosmică şi ordinea omenească. Sensul de “lege” fiind astfel precizat, şi de altfel degajat de toate aplicaţiile particulare şi derivate pe care le poate prilejui, putem accepta cuvântul “lege” pentru a traduce dharma, într-un mod destul de imperfect fără îndoială, dar mai puţin inexact decât ceilalţi termeni împrumutaţi din limbile occidentale; atâta doar că, încă o dată, nu este vorba câtuşi de puţin de lege morală, şi chiar noţiunile de lege ştiinţifică şi de lege socială sau juridică nu se referă aici decât la cazuri speciale.” (René Guénon, Introducere în studiul doctrinelor hinduse)


Read more!

25 mai 2018

René Guénon, Despre orientalişti (fragment)

“Numele de Veda este aplicat în mod general tuturor textelor fundamentale ale tradiţiei hinduse; se ştie de altfel că aceste scrieri sunt grupate în patru culegeri care poartă numele de Rig-Veda, Yajur-Veda, Sama-Veda şi Atharva-Veda. Chestiunea datei la care au fost compuse aceste culegeri este una dintre cele care-i preocupă cel mai mult pe orientalişti, iar aceştia n-au izbutit niciodată să se pună de acord în privinţa soluţiei, fie şi limitându-se la o estimare foarte aproximativă a vechimii lor. În acest caz ca şi în multe altele, se constată mai ales, aşa cum am indicat-o deja, tendinţa raportării la o epocă pe cât se poate mai puţin îndepărtată, şi de a contesta autenticitatea cutărei sau cutărei părţi din scrierile tradiţionale, totul pornind de la analize minuţioase de texte, însoţite de dizertaţii pe cât de interminabile pe atât de superflue asupra utilizării unui cuvânt sau a unei forme gramaticale. Acestea sunt, într-adevăr, ocupaţiile cele mai obişnuite ale orientaliştilor, iar destinaţia lor obişnuită este, în intenţia celor care se dedau la ele, de a arăta că textul studiat nu este atât de vechi cât se credea, că nu aparţine autorului căruia i-a fost întotdeauna atribuit, dacă există vreunul, sau, cel puţin, că a fost “interpolat” sau a suferit o alteraţie oarecare într-o epocă relativ recentă; cei care sunt câtuşi de puţin la curent cu lucrările “criticii biblice” pot să-şi facă o idee suficientă în privinţa punerii în operă a acestor procedee. Nu e de mirare că cercetările întreprinse într-un astfel de spirit nu izbutesc decât să îngrămădească volume de discuţii inutile, nici că rezultatele jalnice ale acestei “critici” dizolvante, atunci când ajung să fie cunoscute de orientali, le inspiră din plin dispreţul faţă de Occident. În cele din urmă, ceea ce scapă complet orientaliştilor, sunt întotdeauna chestiunile de principiu, şi, cum este vorba tocmai de cele fără care nu se poate înţelege nimic, pentru că totul derivă din ele şi ar trebui să fie dedus logic din ele, ei neglijează esenţialul, pentru că sunt incapabili să-l vadă, şi se pierd iremediabil în detaliile cele mai insignifiante sau în fanteziile cele mai arbitrare.” (René Guénon, Introducere în studiul doctrinelor hinduse)


Read more!

23 mai 2018

René Guénon, Despre metafizică (fragment)

“Vom adăuga încă o remarcă a cărei importanţă este capitală: nu numai că metafizica nu poate fi limitată de consideraţia unei dualităţi oarecare de aspecte complementare ale fiinţei, fie că este vorba de aspecte foarte speciale precum spiritul şi materia, sau dimpotrivă de aspecte atât de universale cât este posibil, precum cele care pot fi desemnate prin termenii de “esenţă” şi de “substanţă”, dar ea nu ar putea fi limitată nici de concepţia fiinţei pure în toată universalitatea ei, căci nu trebuie să fie prin absolut nimic. Metafizica nu poate fi definită drept “cunoaşterea fiinţei” în mod exclusiv, aşa cum făcea Aristotel: aceasta n-ar fi propriu-zis decât ontologie, care ţine fără îndoială de metafizică, dar care nu constituie prin asta toată metafizica; şi astfel ceea ce a fost metafizică în Occident a rămas întotdeauna incomplet şi insuficient, precum şi dintr-un alt punct de vedere pe care-l vom indica mai încolo. Fiinţa nu este cu adevărat cel mai universal dintre toate principiile, ceea ce ar fi necesar pentru ca metafizica să se reducă la ontologie, şi aceasta pentru că, deşi este cea mai primordială dintre toate determinările posibile, nu este mai puţin decât o determinare, şi orice determinare este o limitare, la care punctul de vedere metafizic n-ar putea să se oprească. Un principiu este de altfel în mod evident cu atât mai puţin universal cu cât este mai determinat, şi prin aceasta mai relativ; putem spune că, într-un mod oarecum matematic, un “plus” determinativ echivalează cu un “minus” metafizic. Această indeterminare absolută a principiilor cele mai universale, deci a celor care trebuie să fie considerate înaintea tuturor celorlalte, este o cauză de suficient de mare dificultate, nu în concepţie, cu excepţia poate a celor care nu sunt deloc obişnuiţi cu asta, ci cel puţin în expunerea doctrinelor metafizice, şi ea obligă adesea la utilizarea doar a unor exprimări care, în forma lor exterioară, sunt pur negative. Astfel, de exemplu, ideea de Infinit, care este în realitate cea mai pozitivă dintre toate, pentru că Infinitul nu poate fi decât totul absolut, ceea ce, nefiind limitat de nimic, nu lasă nimic în afara sa, această idee spunem noi, nu se poate exprima decât printr-un termen de formă negativă, pentru că, în limbaj, orice afirmaţie directă este în mod obligatoriu afirmaţia a ceva, adică o afirmaţie particulară şi determinată; dar negaţia unei determinări sau a unei limitări este propriu-zis negaţia unei negaţii, deci o afirmaţie reală, astfel încât negaţia oricărei determinări echivalează în fond cu o afirmaţie absolută şi totală. Ceea ce spunem referitor la ideea de Infinit ar putea să se aplice în egală măsură la multe noţiuni metafizice extrem de importante, dar acest exemplu este suficient pentru ceea ce vrem să transmitem aici; şi de altfel nu trebuie niciodată să se piardă din vedere că metafizica pură este, în sine, absolut independentă de toate terminologiile mai mult sau mai puţin imperfecte cu care încercăm să o îmbrăcăm pentru a o face mai accesibilă înţelegerii noastre.” (René Guénon, Introducere generală în studiul doctrinelor hinduse)


Read more!

05 mai 2018

Hesiod, Munci şi zile (note de lectură)


Zeus decide dacă oamenii vor fi ştiuţi sau neştiuţi, proslăviţi sau uitaţi.

Două feluri de “discordii” cuprind pământul: 1) vrajba care porneşte războiul şi 2)
“Zeii ascuns-au de oameni tainele vieţii uşoare [...] Zeus cu gând mâniat ascunsu-ne-a orice-nlesnire.” De ce? “Căci l-a-nşelat oarecând Prometeu cel cu gânduri ascunse.”

Focul furat de Prometeu se dovedeşte blestem: “Ţie gătitu-ţi-ai chin şi câtor pe lume veni-vor/Căci le voi da pentru foc osândă din care cu toţii/Inima să-şi veselească îmbrăţişându-şi năpasta.”

Zeii, la porunca lui Zeus, fac femeia: “Doruri aprinse, ispite şi pofte ce duc la sleire [...] Suflet lipsit de ruşine să-i dea şi făţarnică fire. [...] Vorbele amăgitoare şi strâmbe, năravuri viclene [...]”

Oamenii epocii de aur: “Căci mai demult pe pământ trăia seminţia de oameni/Îndepărtată de rele, fără să simtă povara/Bolilor care mânat-au spre oameni nălucile morţii”. Pandora este cea care slobozeşte asupra acestor oameni “griji şi dureri”. Tot ce ştim despre ei este că erau: “Neamu-unor oameni de aur, cu duh cumpănit şi cuminte/Care au fost într-o vreme, când domn peste cer era Cronos./Netulburaţi de vreo grijă, trăiau asemeni cu zeii,/Nu cunoşteau suferinţa, ori truda şi nici bătrâneţea/Nu-i dobora, ci de-a pururi cu zdravene mâini şi picioare/Se veseleau în petreceri, feriţi de orice amaruri./Moartea uşoară ca somnu-i primea şi averile toate/Ei stăpâneau, căci pământul cel rodnic din propria-i voie/Fructe dădea din belşug, paşnici trăiau şi în tihnă,/Roadele îşi împărţeau cu cei deopotrivă de vrednici.”


Read more!

17 février 2018

Jacques Ellul, Sistemul tehnologic (note de lectura)


Calmann-Lévy, 1977.

Introducere. Tehnică şi societate
Teza lucrării: Tehnica nu se mulţumeşte să fie şi, în lumea noastră, să fie factorul principal sau determinant, ea a devenit Sistem.
Stadiul Societăţii tehnologice este acum depăşit.
Raymond Aron a definit societatea industrială. Acest model corespunde cu ceea ce a fost societatea occidentală în secolul XIX. În momentul în care faptul industrial se dezvoltă, toată organizarea socială este afectată. Faptul industrial constă în multiplicarea maşinilor şi o anumită organizare a producţiei.
Seurat: “Pe calea gigantismului, devine rezonabil să mergi până la limita posibilului, concentrând întreprinderile pentru a le permite să fie la scara celor mai mari maşini existente.”
Suerat, despre complexificare: “Problemele puse de gigantism solicită soluţii adesea la frontiera universului explorat al Tehnologiei.”
Cu prezenţa calculatorului, procesul tehnologic se cerebralizează.


Read more!

21 janvier 2018

Immanuel Velikovsky, Worlds in Collision (note de lectura)

First published in 1950
The historical-cosmological story of this book is based on the evidence of historical texts of  many peoples around the globe, on classical literature, on epics of northern races, on sacred
books of the peoples of the Orient and Occident, on traditions and folklore of primitive peoples,
on old astronomical inscriptions and charts, on archaeological finds, and also on geological and
paleontological material.

Chapter I. In an Immense Universe
Homo ignoramus:
- he does not know what life is
- he does not know whether other planets of this sun or of other suns have life on them
- he does not know how this solar system came into being
- he does not know what this mysterious force of gravitation is
- he does not know what the earth looks like five miles under his feet
- he does not know how mountains came into existence or what caused the emergence of the continents
- he does not know why, only a short time ago, a thick glacial sheet pressed upon most of Europe and North America
- he does not know where the salt in the sea came from

What caused the legend of the Flood to originate in all the countries of the world?


Read more!

26 novembre 2017

Frithjof Schuon, Despre omul supus şi omul rebel (fragment)

“Mai poate fi spus că omul, care nu a obţinut nimic de la sine şi a primit totul, este făcut pentru supunere. Doar în vederea  - şi în limitele – supunerii libertatea lui îşi găseşte sensul. Aici nu este nicio contradicţie, întrucât limitele sunt suficient de vaste pentru ca libertatea omenească să se împlinească în raport cu ele. Libertatea pozitivă, este aceea care alege adevărul şi binele şi, după alegere, decide vocaţional în favoarea unui anumit adevăr şi a unui anumit bine (nu a unui bine fragmentar care se opune, în principiu sau în fapt, adevărului sau binelui total). A fi cu adevărat liber înseamnă să alegi supunerea, spiritual vorbind (cuvântul Islam nici nu înseamnă altceva; conform lui Confucius ‘pietatea filială şi supunerea sunt fundamentele umanităţii’). Înainte de a primi facultăţile legate de senzaţie şi de acţiune am primit existenţa. După ce am primit-o, cu tot conţinutul său esenţial, ne aparţine doar în funcţie de nişte condiţii. Este în mod vădit absurd să pretindem posesia totală a ceva ce scapă controlului nostru. Blestemul omului modern este că se crede deplin liber de jure, dar nicio conştiinţă contingentă n-ar putea fi astfel. Ar putea fi astfel pe un plan superior decât al său şi dincolo de supunere, într-un supranatural în care creatura, depăşindu-se pe sine – pe calea unei gnoze care nu-i cu nimic diferită de harul lui Dumnezeu -, se reuneşte cu Libertatea însăşi, singura libertate care există. Dar în acest caz nu omul posedă Libertatea, ci Libertatea îl posedă pe om.


Read more!

25 novembre 2017

Frithjof Schuon, Despre bunul plac al lui Dumnezeu şi despre Dumnezeu ca sursă a răului (fragment)

“[...] a afirma că Dumnezeu pedepseşte şi iartă în funcţie de bunul Său plac înseamnă, nu că El este arbitrar, ci că ‘bunul plac’ reprezintă motive care scapă înţelegerii noastre limitate; iar a spune că Dumnezeu este cauza răului înseamnă, nu că El îl doreşte qua rău, ci că El îl produce indirect ca pe un fragment – sau ca pe un element infinitezimal constitutiv – a unui ‘bine mai mare’, ale cărui dimensiuni compensează şi absorb pe cele ale răului. [...] Prin definiţie, orice rău este ‘parte’ şi niciodată ‘întreg’; iar aceste negaţii sau privaţiuni fragmentare care sunt diferitele forme ale răului sunt inevitabil datorate faptului că lumea, nefiind Dumnezeu şi fiind incapabilă să fie Dumnezeu, este cu necesitate situată în afara lui Dumnezeu. Dar din punctul de vedere al funcţiei sale cosmice şi fiind în mod necesar elemente ale unui bine total, răul este într-un anumit sens integrat în bine, şi din acest punct de vedere este posibil să spunem că metafizic vorbind răul nu există; noţiunea de rău presupune de fapt o viziune fragmentară asupra lucrurilor, caracteristică creaturilor, care sunt ele însele fragmente; omul este o ‘totalitate fragmentară’.” (Frithjof Schuon, Dimensiuni ale islamului)


Read more!

03 novembre 2017

Walter J. Ong, Interfaces of the World, (note de lectură)

Subtitle: Studies in the Evolution of Counsciousness and Culture
1977, Cornell University

Preface
Major developments, and very likely even all major developments, in culture and consciousness are related, often in unexpected intimacy, to the evolution of the word from primary orality to its present state.

I. Cleavage and Growth
1. Transformations of the Word and Alienation
Orality, Writing and Disjuncture
There is an alienation in the technological history of the word. The technological inventions of writings, print, and electronic verbalization have restructured consciousness.
The psyche in a culture innocent of writing knows by a kind of empathetic identification of the knower and known, in which  the object of knowledge and the total being of the knower enter into a kind of fusion, in a way which literate cultures would typically find unsatisfyingly vague and garbled and somehow too intense and participatory.
With writing, the earlier noetic state undergoes a kind of cleavage, separating the knower from the external universe and then from himself.
Oral cultures appropriate actuality in reccurent, formulaic agglomerates, communally generated and shared.
Oral utterance encourages a sense of continuity with life, a sense of participation, because it is itself participatory. Writing and print, despite their intrinsic value, have obscured the nature of the word and of thought itself, for they have sequestered the essentially participatory word from its natural habitat, sound, and assimilated it to a mark on a surface, where a real word cannot exist at all.
Many persons in the technological cultures are strongly conditioned to think unreflectively that the printed word is the real word, and that the spoken word is inconsequential.
Languages, in which words originate, are commonly styled „tongues” (langue, lingua, tongue) and require no external technological skills at all.


Read more!

16 octobre 2017

Philippe Ariès şi Georges Duby, Istoria vieţii private, volumul 2 (note de lectură)

Yvon Thébert
3. Viaţa privată şi arhitectura locuinţei în Africa romană
Casa: apă, flăcări, culori, lumină şi gol
Cu excepţia unor privilegiaţi, nimeni nu dispune de apă curgătoare la domiciliu.
Cu excepţia unor privilegiaţi, nimănui nu-i este îngăduit să se deplaseze călare sau cu trăsura în incinta unui oraş.
Puţine geamuri.
Coşuri, nu, sobe, nu.
Latrinele sunt colective.
Mobile puţine.
De este casa îmbelşugată sau nu, o ornamentaţie de culori vii acoperă pardoseala, pereţii şi tavanul cu mozaicuri, stucatură şi picturi decorative sau mitologice.
Arhitectura ştia să îmbine măreţia întregului edificiu cu posibilitatea ca omul să se poată retrage în cămăruţe, fără a recurge la o reţea de coridoare înguste: spaţiul central deservea toată casa.

Introducere
În cetatea greacă clasică, arhitectura şi decorul caselor particulare sunt restrânse în limite modeste: măreţia şi luxul se cuvin numai sectorului public, numai cetăţii întemeiate pe contopirea individului cu comunitatea, pe adecvarea vieţii private la cea publică.
Ia naştere sfera privată.
Spaţiul unei locuinţe este el însuşi un produs social.
Vitruviu afirmă că există o legătură între planul casei şi statutul social al proprietarului.
Diferitele lăcaşuri ale casei sunt caracterizate prin trepte foarte variate de “opacitate” în cazul casei romane (unele sunt mai deschise străinilor, altele sunt de-a dreptul interzise).
Casa notabilităţilor africane, ca şi cea a celorlalte notabilităţi ale imperiului, cuprinde mai multe nivele, mai multe modalităţi de viaţă privată.
Sclavii intră şi ei în familia. Cei născuţi în casă se numesc vernaculi.


Read more!

31 août 2017

Philippe Ariès şi Georges Duby, Istoria vieţii private, volumul 1 (note de lectură)

De la Imperiul Roman la anul o mie

Paul Veyne
1. Imperiul Roman
De la pântecele matern la testament
Aceptat sau expus
După naştere, copilul trebuia recunoscut de tată, numai aşa putând face parte din familie. Romanii îşi abandonau cu mare uşurinţă copiii (spre deosebire de egipteni, germane şi evrei, care-I creşteau pe toţi), fie pentru că erau fete, fie pentru că nu-şi permiteau să-i crească, fie pentru că bănuiau infidelitatea soţiei, fie pentru malformaţii evidente.
Bogaţii căutau ca cei abandonaţi să nu trăiască, săracii dimpotrivă.
Conceptul de legătură de sânge nu exista la Roma. Dacă un copil nu era primit în familie, rămânea irevocabil în afara ei. Dimpotrivă, cel adoptat era membru cu drepturi depline.


Read more!

30 août 2017

Frithjof Schuon, Du sacrifice (note de lectură)

Etudes traditionnelles, avril 1938.
1
La théorie du sacrifice est inséparable de celle de la manifestation elle-même.

2
Le « milieu » de réalisation de la manifestation universelle est l’Existence. Le principe de cette manifestation est l’Etre qui est en dehors de l’Existence.
La conception de ce que les Hindous appellent les « jours » et les « nuits » de Brahma – l’alternance cyclique concernant la manifestation universelle, alternance qui permet d’ailleurs la conception de la Création.
S’il est vrai que la discontinuité entre les phases vibratoires se trouve amoindrie dans les différents ordres relatifs, par le fait que la vibration elle-même ne se produit que dans un domaine très restreint et qu’il ne saurait donc y avoir de différences aussi rigoureuses que celles qui, dans les ordres supérieurs, se produisent en raison de l’infinité du Principe divin ou de la Toute-Possibilité universelle, il n’en est pas moins vrai que cette continuité quasi  « substantielle » est compensée par une plus grande discontinuité dans la vibration comme telle.
La vie volontaire de l’homme est une manifestation qui n’est pas réglementée spontanément, comme c’est le cas pour toute manifestation « physique ». Il appartient à l’homme de conformer sa propre manifestation à la Norme universelle et divine. C’est là qu’intervient pour lui la Tradition, et plus particulièrement cet élément, central à un certain égard, le « sacrifice ».
On peut considérer la Tradition comme un « sacrifice » par rapport à la vie strictement profane qui ne fait intervenir par elle-même aucun élément supra-individuel.  Tout rite constitue un arrêt du flux de cette vie, et une sorte de mort par rapport à celle-ci.


Read more!

09 juillet 2017

Moise Maimonide, Universul şi omul (fragment)

Să ştii că acest univers în ansamblul său nu formează decât un singur individ; vreau să spun: globul celui mai îndepărtat cer cu tot ceea ce cuprinde este în mod neîndoielnic un singur individ, la fel ca şi Zeid şi ‘Amr. La fel este cazul şi cu diferitele sale substanţe, vreau să spun, substanţele acestui glob cu tot ceea ce cuprinde el, după cum sunt, de exemplu, diferitele substanţe ale individului omenesc. Deci la fel cum Zeid, de exemplu, este un singur individ, deşi compus din părţi diferite, precum carnea şi oasele, din diferite umori şi spirite, la fel şi acest glob în ansamblul său îmbrăţişează sferele şi cele patru elemente cu tot ceea este compus din ele. Nu are absolut niciun vid, ci este un solid plin care are ca centru globul terestru; pământul este înconjurat de ape, acestea de aer, acesta de foc, şi cel din urmă se află cel de-al cincilea corp [1]. Acesta se compune din sfere numeroase, conţinute unele în altele, între care nu există nici gol nici vid, dar care încercuiesc în mod exact, fiecare în legătură cu celelalte. Ele au toate o mişcare circulară egală, şi în niciuna dintre ele nu este nici grabă nici încetinire, vreau să spun că niciuna dintre aceste sfere nu se mişcă ba rapid, ba încet, dar că fiecare, după viteza şi modul său de mişcare rămâne supusă legii sale naturale. Totuşi aceste sfere se mişcă mai rapid unele decât altele, şi cea care dintre toate are mişcarea cea mai rapidă, este sfera ce cuprinde totul, adică cea care are mişcarea diurnă şi care le face pe toate să se mişte cu ea după cum partea se mişcă în întreg, căci toate formează părţi în ele. Aceste sfere au centre diferite; unele au ca centru centrul lumii, altele îşi au centrul în afara celui al lumii. Unele îşi urmează perpetuu mişcarea proprie de la orient la occident, în vreme ce altele se mişcă neîncetat de la occident la orient. Orice astru în aceste sfere face parte din sferă, în care rămâne fixat la locul lui; nu are mişcare proprie, şi nu se arată mişcat decât de mişcarea corpului din care face parte. Materia acestui al cincilea corp în întregime, care are mişcarea circulară, nu seamănă deloc celei corpurilor celor patru elemente care se găsesc în interior. Numărul acestor sfere care se învecinează cu lumea nu poate fi sub nicio formă mai mic de optsprezece; este posibil totuşi să fie mai multe, şi acest lucru trebuie cercetat. În ceea ce priveşte dacă există sfere de circumvoluţie, care să nu se învecineze cu lumea, şi acest lucru trebuie cercetat.

În interiorul sferei inferioare care este cea mai apropiată de noi, există o materie diferită de cea a celui de-al cincilea corp, şi care a primit patru forme primitve prin care s-au format patru corpuri, [care sunt] pământul, apa, aerul şi forul. Fiecare dintre aceste patru [corpuri] are un loc natural, care îi este specific, şi nu se găseşte deloc într-un alt [loc] atât timp cât se găseşte abandonat în natură. Sunt corpuri inanimate, care nu au nici viaţă nici percepţie şi care nu se mişcă de la sine, ci care rămân în repaos în locurile lor naturale. Dacă totuşi unul dintre ele, a fost forţat să iasă din locul său natural, atunci, imediat ce încetează cauza care l-a forţat să facă acest lucru, se mişcă pentru a se întoarce în acest loc natural; căci are în el principiul în virtutea căruia se mişcă în linie dreaptă pentru a se întoarce la locul său, dar nu are în el niciun principiu în virtutea căruia să trebuiască [întotdeauna] să rămână în repaos sau să se mişte altfel decât în linie dreaptă. Mişcările în linie dreaptă pe care le fac aceste patru elemente, atunci când se întorc la locurile lor, sunt de două feluri: o mişcare spre circumferinţă, care aparţine focului şi aerului, şi o mişcare spre centru, care aparţine apei şi pământului; şi fiecare, după ce ajunge la locul său natural, rămâne în repaus. În ce priveşte aceste corpuri [celeste] care au mişcarea circulară, sunt vii şi au un suflet prin care se mişcă; nu există în ele  absolut niciun principiu de repaus, şi nu suferă nicio schimbare alta decât a poziţiei, având mişcarea circulară. În ceea ce priveşte dacă au şi o inteligenţă prin care concep, acest lucru nu se poate lămuri decât prin intermediul unei speculaţii subtile. Al cincilea corp în întregime îndeplinindu-şi mişcarea circulară, dă naştere întotdeauna prin asta în elemente unei mişcări forţate prin care acestea ies din regiunile lor, vreau să spun [că dă naştere unei mişcări] în foc şi aer, care sunt împinse spre apă, şi toate penetrează în corpul pământului până în profunzimile lui, astfel încât rezultă un amesteca al elementelor. Apoi încep să se mişte pentru a se întoarce în regiunile lor [respective], şi, ca urmare, fragmente de pământ îşi părăsesc şi ele locurile alăturându-se apei, aerului şi focului. În toate acestea, elementele acţionează unele împotriva altora şi primesc impresiunile unora de la celelalte, şi amestecul suferă o transformare, astfel încât iau naştere de aici diferitele feluri de vapori, apoi diferitele feluri de minerale, toate soiurile de plante şi a numeroaselor specii de animale, după cum cere complexitatea amestecului. Tot ceea ce se naşte şi piere nu se naşte decât din elemente şi revine la iele pierind. La fel, elementele se nasc unele din altele şi se pierd unele în altele; căci totul nu are decât o singură materie, şi materia nu poate exista fără formă, la fel cum nicio formă fizică a acestor lucruri care se nasc şi pier nu poate exista fără materie. Deci, naşterea şi distrugerea elementelor, precum şi a tot ceea ce se naşte din acestea din urmă şi se dizolvă pierind, urmează [oarecum] o mişcare circulară, asemănătoare celei a cerului; astfel încât mişcarea pe care o face această materie formată, prin intermediul formelor care îi revin succesiv, poate fi comparatămişcării pe care o face cerul, aceleaşi poziţii repetându-se pentru fiecare dintre părţile sale.


Read more!

26 juin 2017

Martin Lings, Croyances anciennes et superstitions modernes (note de lectura)

Pardès, 1987

Titre original: Ancient Beliefs and Modern Superstitions

Préface

Le culte de notre siècle est le culte de nous-mêmes, une inflation psychique tout à fait incompatible avec l’intelligence véritable.

Il est possible d’apprécier les avantages du présent, à la seule condition que nous voyions notre époque telle qu’elle est.


Chapitre I. Le passé à la lumière du présent

Question: y a-t-il vraiment incompatibilité entre la religion et la science?

Nos ancêtres avaient une perception plus qualitative du temps que nous, c’est-à-dire un sens plus aigu de ses rythmes.

La perspective du monde ancien: c’est seulement après avoir accordé à l’humanité plusieurs milliers d’années de bien-être spirituel que Dieu lui permit de passer par une période relativement courte de déclin, ou lui permit de « vieillir ». <= c’est la tradition des quatre âges du cycle temporel;
L’Hindouisme possède la tradition la plus explicite des cycles temporels.

La tradition antique et universelle des quatre âges suggère une interprétation allégorique plutôt que littérale de la Genèse. Le nom d’Adam peut désigner non seulement le premier homme mais aussi l’ensemble de l’humanité primordiale.


Read more!

25 juin 2017

Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne (fragment - 8)

“[...] o religie este o triplă revelaţie divină. Ea posedă, mai întâi de toate, o doctrină care învaţă ce trebuie şi ce nu trebuie să credem despre Adevărul Absolut, Infinit şi Etern atât în sine cât şi în ceea ce priveşte universul, adică relativul, finitul şi efemerul, cu o referinţă specială la om. În al doilea rând, posedă o lege care dictează ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă, iar aspectul pozitiv al legii conţine o formă de adoraţie de o amplitudine şi de o varietate suficiente pentru a învălui şi impregna viaţa tuturor credincioşilor. În al treilea rând, ţinând cont de marea diferenţă a darurilor spirituale acordate oamenilor, posedă un misticism sau esoterism. Fiecare este obligat să acorde crezare doctrinei şi să se supună legii, căci acestea sunt mijloace ale mântuirii. Aspectul mistic al religiei, care îi priveşte doar pe cei care posedă anumite calificări, este o dimensiune suplimentară a credinţei şi al adoraţiei căci implică o înţelegere completă şi penetrantă a doctrinei precum şi o sinceritate şi o concentrare profunde în îndeplinirea riturilor. El oferă, dincolo de mântuire, posibilitatea unei sanctificări în chiar această viaţă şi, mai mult decât atât, posibilitatea de a ajunge la Dumnezeu însuşi.” (Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne)


Read more!

Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne (fragment - 7)

“Celui care şi-a pierdut complet sau parţial propria religie, îi este cu putinţă să revină la ea graţie celorlalte religii, căci este adesea mai uşor să le examineze pe acestea cu obiectivitate şi fără prejudecată. Iar cel care îşi poate face o idee clară în privinţa a ceea ce este ortodoxia într-o religie este calificat să vadă echivalentul ei în toate religiile, inclusiv a sa proprie, căci ortodoxia posedă un aspect atât general cât şi particular. În ceea ce priveşte detaliile, nu este întotdeauna facil să vedem în ce fel corespund diferitele forme de cult, dar, în aspectele sale cele mai generale, ortodoxia este întotdeauna fundamental aceeaşi. Una dintre caracteristicile sale cele mai imediat evidente, şi în acelaşi timp cu bătaia cea mai lungă, este plenitudinea, în sensul că satisface nevoile religioase ale omului în toate domeniile şi la toate nivelele de calificare spirituală. Este unul dintre principalele raţiuni pentru care un individ nu poate practica decât o singură religie, căci orice religie fiind catolică, adică fiind în sine o totalitate ce cuprinde totul, cere o fidelitate totală care nu lasă niciun loc omului pentru adeziunea la orice altceva.” (Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne)


Read more!

24 juin 2017

Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne (fragment - 6)

“Lumea de azi este un haos de opinii şi de aspiraţii dezordonate: aşa-zisa “lume liberă” este un haos fluid; partea totalitară a lumii moderne este un haos rigid. Prin opoziţie, lumea veche constituia întotdeauna o ordine, adică o ierarhie de concepte, fiecare la nivelul care îi este propriu. Haosul a fost provocat, aşa cum am văzut, de “telescoparea” umanistă a ierarhiei până la nivelul psihic, şi de intruziunea, în consideraţiile terestre, a aspiraţiilor către altă lume, frustrate şi pervertite. Omul, dată fiind natura lui, nu poate să nu adore, iar dacă perspectiva sa este despărţită de planul spiritual, va găsi un “dumnezeu” pe care să-l adore la un nivel inferior, dotând astfel ceva relativ cu ceea ce-i aparţine doar Absolutului. De unde existenţa în zilele noastre a atâtor cuvinte puternice precum “libertate”, “egalitate”, “educaţie”, “ştiinţă”, “civilizaţie”, cuvinte pe care e suficient să le pronunţăm pentru ca o mulţime de suflete să se prosterneze într-o adoraţie infra-raţională.” (Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne)


Read more!

Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne (fragment - 5)

“Agnosticul şi ateul sunt liberi să-şi amputeze un membru, dar nu pot, refuzând să creadă în Transcendent, să se debaraseze de elementele psihice a căror funcţionare normală este să fie vehiculele aspiraţiei către Transcendent. Se poate explica o mare parte din absurditatea lumii moderne prin prezenţa, în inima şefilor şi a altora, a unei abundenţe de substanţă psihică superfluă. Pericolul acestei substanţe “inutilizate” este cu atât mai mare cu cât ea conţine elementele care sunt în ele însele cele mai preţioase şi mai puternice ale sufletului. Şi chiar în afara ateilor şi agnosticilor, religia semi-agnostică şi destul de călduţă care caracterizează cea mai mare parte a “formatorilor de opinie” ai Occidentului modern, în măsura în care au o religie oarecare, este incapabilă să deschidă ferestrele sufletului şi să-şi croiască o cale către cele mai înalte aspiraţii ale sale care, în consecinţă, sunt într-un fel date peste cap şi cad la nivelul aspiraţiilor terestre legitime, aducând deformări şi haos, şi sufocând sub o grămadă de visuri sentimentale şi total irealiste cea mai mare parte valabilă a ceea ce un realism rezonabil ar putea împlini dacă ar fi lăsat de capul lui. E ca şi cum o pasăre, refuzând sau fiind incapabilă să zboare, s-ar împiedica călcând fără încetare pe propriile aripi. Dintre toate aceste virtuţi, care sunt de fapt aripile sufletului, ceea ce rămâne din credinţă este un fanatism rigid al pseudo-religiei evoluţiei şi progresului, tot ceea ce rămâne din speranţă este un optimism grotesc care abordează viitorul cu nasul pe sus, în mijlocul unor ruine pe care refuză să le vadă, şi însoţit de minuscule şi nesigure aporturi ale “realizărilor” omeneşti, dintre care multe sunt extrem de contestabile. Iar aceste două superstiţii sunt agravate de un entuziasm pasionat care invadează mintea şi care, printr-o absenţă totală a simţului proporţiilor, îi dezvăluie astfel căderea din înălţimile sufletului şi arată că el este de fapt punctul cel mai înalt, adică ceea ce în om doreşte cel mai mult Divinul, răsturnat şi îndreptat spre lumea în care îşi risipeşte energiile, antrenând sufletul, din infatuare în infatuare, în căutarea sa zadarnică a unui Absolut terestru.” (Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne)


Read more!

23 juin 2017

Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne (fragment - 4)

“Pe de altă parte, dacă strămoşii noştri mai puţin recenţi ştiau atât de bine că sufletele lor erau bolnave, era pentru că civilizaţia lor era întemeiată pe ideea de sănătate psihică şi dominată de noţiunea de suflet perfect. Şi ei nu erau singurii căci nu se poate spune cu adevărat că această noţiune, bazată pe principii universale, s-a schimbat de la un capăt la altul al lumii vechi, cu excepţia locurilor unde religia a degenerat până acolo încât a pierdut din vedere obiectul însuşi al existenţei ei, care este înainte de toate să-l reunească pe om cu sursa lui Absolută, Eternă şi Infinită. Peste tot unde religia are în vedere acest scop, concepţia legată de cea mai înaltă posibilitate umană rămâne în mod necesar aceeaşi. Şi, chiar dacă trebuie ţinut întotdeauna cont de anumite diferenţe de formulare, marile religii ale lumii sunt în fapt unanime în a spune că cel care, reintegrând starea Omului Primordial, şi-a recuperat astfel deplina sănătate sufletească, se distinge în mod esenţial prin conştienţa că are « Împărăţia lui Dumnezeu » în el: nu are nicio nevoie « să caute », căci deja « a găsit », nicio nevoie « să bată », căci deja « i s-a deschis »; şi, graţie acestui din urmă act, sufletul omenesc, care este asemenea unei oglinzi, este capabil să reflecteze Calităţile Divine şi să fie, aşa cum a fost creat, « după imaginea lui Dumnezeu ».” (Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii moderne)


Read more!