28 janvier 2019

Frithjof Schuon, Castes et races (note de lectură)


1957
L’immortalité de l’âme est le postulat de “l’égalitarisme” religieux. Le caractère quasi divin de l’intellect et partant de l’élite intellectuelle est le postulat du système des castes.
L’Hindouisme réalise l’égalité dans la super-caste des moines errants (sannyâsîs).
Les castes sont autant de façons d’envisager un “réel” empirique.
Pour le brâhmana, le type purement intellectuel, contemplatif, sacerdotal, c’est l’immuable, le transcendant, qui est “réel” (la vérité, la connaissance, la contemplation, le rite, la voie).
Le kshatriya, le type “chevaleresque”, a une intelligence aiguë mais orientée vers l’action et l’analyse, plutôt que vers la contemplation et la synthèse. Il compense l’agressivité de son énergie par sa générosité, sa nature passionnelle par sa noblesse, sa domination de soi, sa grandeur d’âme. Pour lui, c’est l’acte qui est “réel”.


Read more!

27 janvier 2019

Frithjof Schuon, Scriptura, anagogia şi arta sacră (fragment)

“Scriptura, anagogia şi arta derivă, la niveluri diferite, din Revelaţie. Scriptura este expresia directă a Cuvântului ceresc, şi anagogia este comentariul ei inspirat şi indispensabil; arta este limita extremă sau scoarţa materială a tradiţiei şi atinge prin asta, în virtutea legii conform căreia “extremele se ating”, ceea ce tradiţia are mai interior; şi ea este, deci, inseparabilă de inspiraţie. Anagogia vehiculează inteligenţa metafizică şi mistică, - pe lângă interpretarea pur legitimă – în vreme ce arta este suportul inteligenţei colective; ea este contingentă în măsura în care colectivitatea este ca atare. Cu alte cuvinte, Revelaţia scripturistică este însoţită de două curente secundare, dintre care unul este interior şi indispensabil contemplativului, în vreme ce altul este exterior şi indispensabil poporului; pentru înţelept, nu există comună măsură între comentariul Scripturii şi artă - de aceasta din urmă poate chiar să se lipsească, cu condiţia s-o înlocuiască cu vidul, sau cu natura virgină, şi nu cu o artă falsă – dar pentru tradiţia în ansamblu, arta asumă o importanţă aproape la fel de considerabilă ca şi exegeza, pentru că tradiţia nu se poate manifesta în afara formelor; sau şi mai mult, dacă elita are mai multă nevoie de exegeză decât de artă, poporul în schimb are mult mai multă nevoie de artă decât de doctrinele metafizice şi mistice; or elita depinde “fizic” de colectivitatea totală, deci are nevoie indirect de artă.” (Firthjof Schuon, Castes et Races)


Read more!

Frithjof Schuon, Despre arta sacră (fragment)

“O artă este sacră, nu prin intenţia personală a artistului, ci prin conţinut, simbolism şi stil, deci prin elementele sale obiective. Prin conţinut: subiectul reprezentat trebuie să fie cutare şi nu altul, fie din punct de vedere al modelului canonic, fie într-un sens mai larg, dar întotdeauna determinat canonic; prin simbolism: personajul sfânt – sau simbolul antropomorfizat – trebuie să fie îmbrăcat sau ornamentat în cutare mod, şi nu altfel, şi poate face cutare gesturi, şi nu altele; prin stil: imaginea trebuie să se exprime prin cutare limbaj formal hieratic, şi nu într-un stil străin sau fantezist. Pe scurt, imaginea trebuie să fie sfânta prin conţinut, simbolică prin detalii, hieratică prin tratare, altfel este lipsită de adevăr spiritual, de calitate liturgică şi, cu atât mai mult, de caracter sacramental; arta nu are niciun drept, cu riscul să-şi piardă raţiunea de a fi, să încalce aceste reguli, şi cu atât mai puţin interesul să o facă cu cât aceste aparente restricţii, prin adevărul lor intelectual şi estetic, îi conferă calităţi de profunzime şi de putere pe care individul are foarte puţine şanse să le extragă din sine.” (Frithjof Schuon, Castes et Races)


Read more!

25 janvier 2019

Frithjof Schuon, Despre sacru (fragment)

“Deci ce este sacrul în raport cu lumea? Este interferenţa increatului în creat, a eternului în timp, a infinitului în spaţiu, a informalului în formă; este introducerea misterioasă, într-un domeniu de existenţă, a unei prezenţa care în realitate conţine şi depăşeşte acest domeniu şi ar putea să-l facă fărâme printr-o explozie divină. Sacrul este incomensurabilul, transcendentul, ascuns într-o formă fragilă a acestei lumi; el are regulile sale precise, aspectele sale teribile şi virtuţile sale de milostenie; de unde deducem că violarea sacrului, fie şi sub formă artistică, are repercusiuni incalculabile. Sacrul este intrinsec inviolabil, într-atâta încât violarea cade asupra omului.” (Frithjof Schuon, Castes et Races)


Read more!

Frithjof Schuon, Despre rase (fragment)

Se va fi înţeles, după tot ceea ce am expus, că întrebarea care se pune pentru noi nu este: “Care este moştenirea noastră rasială?” ci mai degrabă: “Ce facem noi cu această moştenire?” A vorbi despre o valoare rasială este, pentru un individ, cu totul lipsit de sens, căci existenţa Christului sau a doctrinei vedantine nu adaugă nicio valoare unui alb cu o natură mizerabilă, după cum nici barbaria unor triburi negre nu răpeşte nimic negrului cu suflet sfânt; iar cât priveşte valoarea efectivă, nu a unei rase, ci a unui atavism etnic, acolo este o problemă de “alchimie spirituală” şi nu de dogmatism ştiinţific sau rasist.

Dintr-un anumit punct de vedere, raţiunea metafizică a raselor este că nu pot să existe doar diferenţele calitative pe care le presupun castele; diferenţierea poate şi trebuie să se producă de asemenea “pe direcţie orizontală”, adică din punctul de vedere al modurilor, nu doar al esenţelor. Nu pot să existe doar diferenţele dintre lumină şi întuneric, trebuie şi diferenţele dintre culori. [...]


Read more!

04 janvier 2019

Ananda K. Coomaraswamy, Despre Dumnezeu şi imaginea Sa (fragment)

“Nimic nu este mai constant în tradiţia vedică decât insistenţa asupra faptului că, atâta vreme cât El se revelează pe Sine la nivelul fenomenelor (în simboluri fenomenale, în teofanie, în semne, etc.), toate aceste forme sunt impuse de adorator, şi nu sunt intrinseci şi specifice Lui, dar Îi împrumută fiecare imagine în care este imaginat.” (Ananda K. Coomaraswamy, scrisoare către H.C.E. Zacharias, PhD, Fribourg, Elveţia)


Read more!

02 janvier 2019

Petite bibliographie sur l'islam

- Traité de soufisme : Les maîtres et les Etapes (Kalâbâdhî)
- Le Jardin des connaissants (An-Nawawî)
- L'éducation de l'âme (Abû Hamîd Al-Ghazâlî)
- L'apaisement du coeur (Abû Hamîd Al-Ghazâlî)
- L'alchimie du bonheur (Abû-Hâmid Al-Ghazâlî et Muhammad Marcelot)
- Erreur et Délivrance suivie de "Lettre au disciple" (Abû Hamîd Al-Ghazâlî)
- Les Dix règles du Soufisme (Abû Hamîd Al-Ghazâlî et Muhammad Diakho)
- Sagesses Musulmanes - Le Livre des Prédispositions au Jour Dernier (Al-Hafidh Ibn Hajar Al-Asqalânî)
- La Purification des Coeurs (Abd Al-Qâdir Al-Jîlânî)
- L'Accès au Mystère (Abd Al-Qâdir Al-Jîlânî)
- Secret des Secrets (Abd Al-Qâdir Al-Jîlânî)
- Enseignements Soufis (Abd Al-Qâdir Al-Jîlânî)
- De l'Abandon de la Volonté Propre (Ibn 'Atâ Allâh Al Iskandarî)
- Hikam - Paroles de Sagesse (Ibn 'Atâ Allâh Al Iskandarî)
- La Clef de la Réalisation Spirituelle et l'Illumination des Âmes (Ibn 'Atâ Allâh Al Iskandarî)
- La Couronnes de Fiançailles (Ibn 'Atâ Allâh Al Iskandarî)
- Paroles Sublimes - L'exégèse des Sagesses d'Ibn 'Ata Allah As-Sakandarî (Saïd Ramadân Muhammad Al Bûtî)
- Al Hassan Al-Basrî - Sa Piété, Sa Sagesse, Sa Dévotion, Son Ascétisme et Ses Sermons (Ibn Al Jawzî)
- La Guérison de l'Âme - Les Maladies de l'Ame et Leurs Remèdes (Abû `Abd Ar-Rahmân As-Sulamî)
- Le Livre du Savoir et de la Sagesse (imâm `Abd Allâh Ibn `Alawî Al-Haddâd)
- Le Livre du Rappel Mutuel (imâm `Abd Allâh Ibn `Alawî Al-Haddâd)
- Les vies de l'homme (imâm `Abd Allâh Ibn `Alawî Al-Haddâd)
- Le livre des convenances du disciple : Le livre des convenances pour le cheminement spirituel du disciple (imâm `Abd Allâh Ibn `Alawî Al-Haddâd)
- Intégrité de l'islam : Recommandations pour une pratique religieuse parfaite (imâm `Abd Allâh Ibn `Alawî Al-Haddâd)
- Le Livre de l'aide (imâm `Abd Allâh Ibn `Alawî Al-Haddâd)
- Les Pensées Précieuses (Ibn Al Jawzî)
- Lettre à mon fils (Ibn Al Jawzî)
- Sagesses et Exhortations (Ibn Al Qayyim)
- Les méditations (Ibn Al Qayyim)
- Le Sentier des Itinérants (Ibn Al Qayyim)
- Le chemin vers Dieu (Ibn Al Qayyim)
- Le volume intitulé 'Ilm as-Suluk, ("la Science de Voyager dans la Voie de Dieu"), qui constitue en intégralité les 775 pages du volume 10 de Majma'un Al-Fatawa (Ibn Taymiyya).
- L'adoucisseur des cœurs (Ibn Qudama)
- Thérapie de l'âme (Khaled Bentounès)
- Le livre du dedans : Fîhi-mâ-fîhi (Rûmî et Eva Vitray-Meyerovitch)
- Mathnawî : La Quête de l'Absolu (Rûmî)
- Le Langage des oiseaux (Farîd al-Dîn Attâr)
- Le Tabernacle des Lumières (Abû Hamîd Al-Ghazâlî et Roger Deladrière)
- Le livre des haltes de Abd el-Kader (Jean Annestay, Bruno Etienne et AbdAllah Penot)
- Ecrits spirituels (de l'émir Abdel Qader et Michel Chodkiewicz)
- Poèmes métaphysiques (de l'émir Abdel Qader)
- De la mort à la résurrection de Ibn 'Arabî (Maurice Gloton)
- Al Ihyâ `Ulûm Al Dîn (Abû Hamîd Al-Ghazâlî)
- Sagesse Celeste (Sheikh Ahmad Al `Alawî)
- Tadkirât Al Awliya - Le mémorial des saints (Farid Ud-Dîn Al `Attâr)
- La lucidité implacable (As-Sulâmî)
- Les deux traités de As-Suyûtî qui défendent le tasawwûf, "Ithaf al-Firqa bi-Rafwi al-Khirqa" dans al-Hawi lil-Fatawi et le traité "Ta’yid al- Haqiqat al-`Aliyya wa-Tashyid al-Tariqat al-Shadhiliyya " (Le soutien de la Haute Vérité et du raffermissement de la voie Shadhili)
Tous étaient des savants reconnus, généralement maîtres dans la spiritualité (ihsân - tasawwûf)


Read more!

29 décembre 2018

Ananda K. Coomaraswamy, Despre pregătirea intelectuală (fragment)

“Zici că ‘cuvântul scris’ îţi este de puţin folos şi că ai nevoie de ceva contact personal. Şi este adevărat că fiecare trebuie să-şi găsească Maestrul. În acelaşi timp este zadarnic să căutăm vreunul; răspunsurile corecte vor veni atunci când vom fi pregătiţi şi capabili să punem întrebările corecte, şi nu mai înainte; aşa va fi şi cu Maestrul. Este nevoie de o “pregătire intelectuală”. De aceea, în ciuda respingerii cuvântului scris, cred că poate nu ai găsit cuvintele scrise de care ai nevoie, şi de aceea îţi sugerez să lăşi deoparte sursele cu care eşti familiar şi să te afunzi în studiul surselor tradiţionale – greceşti, islamice, indiene şi chinezeşti. Încearcă să-ţi recuperezi forţa fizică, şi în acelaşi timp să cheltuieşti cel puţin doi ani pentru a deveni familiar cu Pitagora, Platon, Plotin, Hermes, Dionisie Areopagitul, Eckhart, Boehme, Brahmanele, Upanişadele şi Bahagavad-Gita, apoi sufiţii, în special Divanul lui Rumi, Ibn al-Arabî, Attar (pentru cel din urmă începeţi cu traducerea lui Fitzgerald la Limba păsărilor, o lucrare de infinit mai multă importanţă şi mai frumoasă decât poemele lui Omar Khayyam). Renunţă la ideea că tu, John Layard, eşti “cel care face” şi lasă povara pe umerii Celui care o duce cu uşurinţă. Caută neapărat să citeşti Viaţa lui Apollonius din Tyana, de Philostratus.” (Ananda K. Coomaraswamy, scrisoare către John Layard, antropolog cultural)


Read more!

27 décembre 2018

Ananda K. Coomaraswamy, Despre 'dincolo de bine şi rău’ (fragment)

“Este desigur ‘periculos’ să publici o astfel de învăţătură, oricât de adevărată; s-a întâmplat de mai multe ori, atât în Europa cât şi în Asia, ca unii să susţină (întotdeauna, desigur, în mod eretic) că nu contează ceea ce ‘eu’ fac, binele şi răul fiind simple preferinţe. Capcana e ascunsă, desigur, în cuvintele ‘eu’ şi ‘preferinţă’; întrucât atât timp cât susţinem că ‘eu fac’ şi atât timp cât mai avem vreo preferinţă oarecare, nu putem arunca de pe umeri povara responsabilităţii. Dumnezeu nu are preferinţe; şi nu poate avea niciuna, pentru că dacă ar avea, asta ar însemna că El ar avea ceva de câştigat din acţiune, lucru exclus prin ipoteză. Doar cei care sunt nimeni şi nu mai au nicio preferinţă au dreptul să se uite la bine şi la rău fără aprobare şi dezaprobare.


Read more!

Ananda K. Coomaraswamy, Despre identitatea Tradiţiei (fragment)

“Aşa cum văd eu, nicio civilizaţie nu are nimic de învăţat de la alta. Cât de des le răspund occidentalilor curioşi: ‘De ce căutaţi înţelepciunea în India? O aveţi toată în tradiţia voastră pe care doar aţi uitat-o. Valoarea tradiţiei orientale pentru voi nu constă într-o diferenţă, ci în aceea că vă poate reaminti ceea ce aţi uitat.’


Read more!

24 décembre 2018

Ananda K. Coomaraswamy, Despre Orient şi Occident (fragment)

“Nu pot, desigur, să fiu de acord cu dumneavoastră că Orientul este Orient şi Occidentul este Occident, aşa cum a spus Kipling, despre care mai târziu remarca F. W. Bain că ‘India hindusă a fost pentru el o carte pecetluită cu şapte peceţi’. Există, desigur, o falie care desparte ceea ce e ‘modern’ de ceea ce e cu adevarat oriental; dar nu este vorba despre o distincţie geografică, sau care să fi putut fi sesizată înainte de secolul XIV. Tot ceea ce a vrut să spună Kipling este că n-a înţeles niciodată Orientul. [...] Sunt multe moduri de a spune acelaşi lucru, dar asta nu implică adevăruri contradictorii. În opinia dumneavoastră, ori Orientul ori Occidentul trebuie să se înşele; şi asta este adevărat doar dacă punem în antiteză, nu Orientul şi Occidentul, ci lumea modernă anti-tradiţională cu culturile tradiţionale bazate pe principiile universale.” (Ananda K. Coomaraswamy, scrisoare care n-a mai fost expediată niciodată)


Read more!

23 décembre 2018

Ananda K. Coomaraswamy, Despre transmigraţie şi reîncarnare (fragment)

“Legat de articolul ‘Reîncarnare’ al Dnei Rhys Davids şi articolul ‘Despre Renaştere’ din numărul dumneavoastră din 8 ianuarie 1942, şi cu referire specială la observaţia ‘în India este un punct cardinal al dogmei hinduse’, trebuie să spun că dacă în India există o doctrină a transmigraţiei (în sensul trecerii din anumite stări ale fiinţei în alte stări ale fiinţei), reîncarnarea (în sensul întoarcerii indivizilor şi încarnarea lor pe pământ) nu este o doctrină hindusă. Conform cuvintelor lui Sankaracarya, doctrina hindusă afirmă că: ‘nu există alt transmigrant (samsarin) decât Domnul’. Aceasta este învăţătura Upanishadelor şi a altor texte mai vechi, fapt care poate fi dovedit cu multe citate, şi decurge direct din aceea că posibilităţile noastre sunt ‘doar numele actelor Sale’, Cel care este ‘singurul care vede, singurul care aude, singurul care gândeşte, etc., în noi’, şi din concepţia, comună hinduismului şi buddhismului, că cea mai mare iluzionare este să crezi că ‘eu sunt cel ce am făcut’. În naşteri şi morţi succesive este Brahma, şi nu ‘eu’, cel ce vine şi pleacă; ‘pleacă’ atunci când ‘renunţă la trup’ şi spiritul ‘se întoarce la Dumnezeu, care l-a dăruit’. Aceasta este şi învăţătura lui Hristos, cel care spune că pentru a-l urma trebuie să ne urâm sufletele, şi că ‘nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.’” (Ananda K. Coomaraswamy, scrisoare către publicaţia Light, Londra)


Read more!

Ananda K. Coomaraswamy, Despre utilizarea traducerilor (fragment)

“Exceptând situaţia în care presupun greşit că nu ai acces la scrierile originale în arabă, farsi, sanscrită, pali sau chineză, trebuie să subliniez că traducerile lor existente în limbile europene sunt de calităţi foarte diferite. Poate că cele mai bune sunt traducerile mot à mot pentru uzul studenţilor. Problema este că cele mai vechi au fost făcute în principal de misionari pentru uz propriu, iar cele mai noi aparţin mai ales unor universitari raţionalişti-nominalişti pentru care limbajul scolasticii e la fel de incomprehensibil ca şi scripturile orientale însele. Pur şi simplu ignoră echivalentul englezesc al termenilor metafizici pe care i-au găsit ei înşişi prima dată în viaţă; ca să nu menţionăm că şi ei, de asemenea, moştenesc de la “civilizaţia creştină” a Europei, în care nu mai cred de multă vreme, un complex de superioritate. Dacă eşti interesat trebuie să fii, aşadar, deosebit de circumspect cu utilizarea traducerilor; şi chiar dacă înveţi una dintre limbi, simpla lectură literală nu-ţi va revela conţinutul până când nu ajungi în punctul în care vei percepe cuvintele originale cu toată pregnanta lor semnificaţie, renunţând să mai gândeşti la adresa lor în termenii unor simple echivalente ale unor termene englezeşti.” (Ananda K. Coomaraswamy, scrisoare către Părintele Gerald Vann, profesor la Blackfriars School, Laxton, Anglia)


Read more!

22 décembre 2018

Ananda K. Coomaraswamy, Despre Eternul El (fragment)

“De aceea, nu pot crede că vreo formă religioasă este pregătirea pentru alta. O astfel de perspectivă mi se pare analoagă erorii de a crede că un stil artistic este pregătirea pentru o dezvoltare mai înaltă care îi urmează. Sunt mai degrabă în acord cu ideea musulmanilor că toţi marii profeţi de la Adam la Muhammad sunt egali, dar fiecare este profet pentru timpul şi locul său; şi desigur cu splendida afirmaţie a Sfântului Augustin că religia adevărată pe care cei din vechime au avut-o întotdeauna a început să fie numită ‘creştinism’ doar după naşterea temporală a lui Hristos (desigur, ştiu că a revenit asupra acestei afirmaţii, dar cred că în acest caz primul gând a fost cel mai bun).

În toate lucrările mele mă străduiesc să nu afirm niciodată un element doctrinar anume fără să citez în sprijinul autorităţii sale din surse creştine, islamice, hinduse şi desea altele; şi subliniez că nu există nimic neobişnuit în raport cu hinduismul şi buddhismul în afara ‘culorii locale’. Aşadar, aşa cum am spus adesea, sunt de partea dumneavoastră, deşi nu sunteţi cu totul de partea mea.


Read more!

21 décembre 2018

Ananda K. Coomaraswamy, Despre cauza războaielor (fragment)


“Dacă oamenii ar vrea să trăiască în pace unii cu alţii, ar trebui să înveţe să se înţeleagă şi să gândească unii împreună cu alţii. Primul obstacol pentru o astfel de înţelegere reciprocă este, ca să-l cităm pe Profesorul Burtt [probabil Edwin Arthur Burtt, filosoful american], ‘trufaşa teză conform căreia orice soluţie pentru toate problemele reale poate şi va fi găsită în tradiţia occidentală.’ Această trufie îngustă şi fariseică este una dintre principalele cauze ale războaielor... cauza pe care filosofii trebuie s-o îndepărteze prima.


Read more!

19 décembre 2018

Ananda K. Coomaraswamy, Despre starea actuală a creştinismului (fragment)

“Doar în perioada secolelor V-XIII A.D. Orientul şi Occidentul au avut într-adevăr o singură inimă şi-o singură minte. Un prieten catolic, care a scris articole despre extremism – cerând neîntârziat o relaţie fără compromis între Biserică şi lume – îmi spune că eu (care nu sunt din punct de vedere formal creştin) sunt singurul care îi înţelege punctul de vedere! Sunt înspăimântat că inclusiv catolicii care cunosc adevărul, dacă ar vrea să-l folosească din toată inima ar fi aproape toţi contaminaţi de modernism. Vreau să spun că au redus religia la credinţă şi morală, lăsând speculaţia şi factibilia în sarcina profanului şi a lui Mammona. Creştinismul este astăzi prezentat într-un mod atât de sentimental încât n-ar trebui să ne mirăm că cei mai buni din tânăra generaţie se revoltă. Remediul ar fi prezentarea religiei în formele dificile din punct de vedere intelectual: oferirea provocării unei teologii şi metafizici care să ceară un mare efort pentru a fi înţelese cât de cât.” (Ananda Coomaraswamy, scrisoare către Walter Shewring, asisstant master la Ampleforth College, în 4 martie 1936)


Read more!

18 décembre 2018

Ananda K. Coomaraswamy, Despre Metafizica tradiţională (fragment)

Ceea ce înţelegi dumneata prin metafizică nu este ceea ce înţeleg eu. “Metafizica” predată în facultăţi cu greu e ceva mai mult decât epistemologie. Metafizica tradiţională este o doctrină despre posibilitate: posibilităţile fiinţei şi ale nefiinţei, ale finitului şi ale infinitului; cele ale fiinţei finite sunt în cea mai mare măsură incluse în ceea ce se numeşte ontologie şi cosmologie.

Metafizica tradiţională (Philosophia perennis sau Sanatana Dharma) nu este un omnium gatherum al “ceea ce au crezut oamenii”, nici o “filosofie” sistematică; este o doctrină coerentă şi întotdeauna auto-coerentă care poate fi recunoscută întotdeauna şi oriunde şi este cât se poate de independentă de orice concept de “progres” în confort material sau acumulare de cunoaştere empirică; nu se opune şi nici nu trebuie confundată cu vreunul dintre ele. Este sensul unei lumi care fără el ar consta doar în experienţe, “un lucru după altul”. Fără un principiu cu care să se afle în conexiune, un scop în raport cu care să poată fi ierarhizată, viaţa noastră ar fi haotică, şi n-am şti cum sau pentru ce să facem educaţie. Simplul cod etic este doar pentru confortul nostru şi se dovedeşte insuficient pentru iluminare.


Read more!

02 novembre 2018

René Guénon, Despre ritualuri (fragment)

“Este important să remarcăm pentru început că prezenţa ritualurilor este o trăsătură comună tuturor instituţiilor tradiţionale, de orice nivel ar fi ele, exoterice cât şi esoterice, luând aceşti termeni în sensul lor cel mai vast, aşa cum am făcut-o până acum. Această trăsătură este o consecinţă a elementului “non-uman” implicat esenţialmente în asemenea instituţii, căci se poate spune că ritualurile au întotdeauna drept scop punerea fiinţei omeneşti în legătură, directă sau indirectă, cu ceva care-i depăşeşte individualitatea şi care aparţine altor stări ale fiinţei; este de altfel evident că nu e necesar în toate cazurile ca legătura astfel stabilită să fie conştientă pentru a fi reală, căci ea operează în modul cel mai obişnuit prin intermediul anumitor modalităţi subtile ale individului, modalităţi în care cei mai mulţi dintre oameni sunt acum incapabili să-şi transfere centrul conştiinţei. Oricum ar fi, indiferent dacă efectul este aparent sau nu, imediat sau amânat, ritualul îşi poartă întotdeauna eficienţa în sine, cu condiţia, de la sine înţeleasă, de a fi împlinit conform regulilor tradiţionale care-i asigură valabilitatea, în afara cărora n-ar mai fi decât o formă vidă şi un simulacru inutil; şi această eficienţă nu are nimic “miraculos” sau “magic”, cum spun unii cu o intenţie evidentă de denigrare şi de negaţie, căci ea rezultă pur şi simplu din legi clar definite după care acţionează influenţele spirituale, legi ale căror “tehnică” ritualică nu este până la urmă decât aplicaţia şi punerea în practică.” (René Guénon, Aperçus sur l’Initiation)


Read more!

28 octobre 2018

Aldous Huxley, Brave New World Revisited (note de lectura)



Freedom and individualism are willingly exchanged for sensory pleasure and endless consumption.

Chapter 1. Over-population
- the completely organized society
- the abolition of free will
- the scientific caste system
- the servitude made acceptable by regular doses of chemically induced happiness
- the orthodoxies drummed in by nightly courses of sleep-teaching
- the nightmare of too much order
- prophecies made in 1931
- George Orwell’s 1984 was a magnified projection into the future of a present that contained Stalinism and an immediate past that had witnessed the flowering of Nazism.
- animal behaviour – control through the punishment of undesirable behavior is less effective, in the long run, than control through the reinforcement of desirable behavior by rewards
- 1984 – punishment and fear of punishment
- Brave New World – mild punishment, systematic reinforcement of desirable behavior, many kinds of non-violent manipulation, genetic standardization
- representatives of commercial and political organizations who have developed a number of new techniques for manipulating, in the interest of some minority, the thoughts and feelings of the masses
- human numbers are now increasing more rapidly than at any time in the history of the species
- in the Brave New World, the problem of human numbers in their relation to natural resources had been solved.
- The problem of rapidly increasing numbers in relation with natural resources is the central problem of the mankind.
- the Age of Over-population
- there is a close correlation between too many people, too rapidly multiplying, and the formulation of authoritarian philosophies, the rise of totalitarian systems of government


Read more!

27 septembre 2018

Richard Stivers - Technology as Magic: Triumph of the Irrational - note de lectură

RICHARD  STIVERS – TECHNOLOGY AS MAGIC: THE TRIUMPH OF THE IRRATIONAL, Continuum, 2001 

The author of this notice is Silviu Man.



INTRODUCERE – PARADOXUL TEHNOLOGIEI ŞI MAGIEI

Aşteptările noastre de la tehnologie au devenit magice şi folosirea tehnologiei devine din ce în ce mai iraţională. În schimb, magia a căpătat o aparenţă raţională şi este folosită ca tehnologie în scopul eficienţei. – 1

Istoric, magia îşi are rădăcinile în încercarea de a influenţa natura, care era experiată ca fiind sacră. […] Astăzi, tehnologia este percepută ca fiind o forţă mai mare decât cea a naturii, pentru că este folosită cu succes la exploatarea resurselor naturii şi la re-crearea naturii. Dacă sacrul este ceea ce noi experiem ca fiind atotputernic, atunci este inevitabil ca tehnologia să înlocuiască natura ca obiect al venerării tacite.  – 2

După Marcel Mauss, magia este despre împlinirea dorinţelor. Magia apare în hiatus-ul dintre dorinţă şi împlinirea ei. […] Magia este eficace numai în relaţie cu oamenii şi doar atunci când oamenii cred în ea. – 3

Neopăgânii sunt „optimişti în privinţa utilizării ştiinţei şi tehnologiei moderne”. – 4

Tehnopagânismul este una dintre subculturile care au apărut în jurul computerului. – 4


Read more!