Frithjof Schuon, Light on the Ancient Worlds (note de lectură)

 

World Wisdom 2006

 

Editor’s Preface

 

Light on the Ancient Worlds

Two key-ideas, the idea of Center (in space) and the idea of Origin (in time). The Center is the place where Heaven has touched the earth. The Origin is the quasi-timeless moment when Heaven was near and terrestrial things were still half-celestial.

Each ancient civilization live on a remembrance of the lost Paradise.

The purpose of ancient imperialism was to spread an “order”, a state of equilibrium and stability which conforms to a divine model.

“Civilization” is merely an urban refinement within the framework of a worldly and mercantile outlook, and this explains its hostility to virgin nature as well as to religion.

In Western Christianity, the emperor incarnates temporal power; but more than that he also represents, by virtue of his pre-Christian but nonetheless celestial origin, an aspect of universality. The Pope is identified by his function with the Christian religion alone.

The Muslims in Spain were not persecuted until the clergy had become too powerful in comparison with the temporal power.

Read more!

Frithjof Schuon, L’Esotérisme comme principe et comme voie (note de lectura)

Introduction

L’ésotérisme est Sophia perennis.

Seules les thèses ésotériques peuvent satisfaire les impérieux besoins de causalité que suscitent les positions philosophiques et scientifiques du monde moderne.

La notion d’ésotérisme évoque la totalité de la vérité et les droits imprescriptibles de l’intelligence, toujours dans le climat d’un rapport humain, donc vécu, avec le Ciel.

L’histoire d’une religion est toujours l’histoire d’une lutte entre un don divin et un refus de l’accepter.

Read more!

Frithjof Schuon, Du divin à l’humain (note de lectura)

Première partie. Subjectivité et connaissance

Conséquences découlant du mystère de la subjectivité

Notre pensée est un reflet lointain de la Conscience absolue.

Le saut évolutif de la matière à l’intelligence est la chose la plus inconcevable qui soit.

Les idées de « Grand Esprit » et de primauté de l’Invisible sont naturelles à l’homme.

La raison d’être de l’intelligence est l’adéquation au réel.

L’homme, étant intégralement intelligent, est par là même intégralement libre, ce qui signifie que, seul parmi les créatures terrestres, il est libre d’aller à l’encontre de sa nature.

Tout ce qui existe se trouve inscrit a priori dans la substance théomorphique de notre intelligence.

L’actualisation intellectuelle du réel ou du possible est fonction, soit de la perfection de notre nature, soit d’un facteur externe qui mette en valeur cette perfection ou qui la réalise si elle est partielle. Un facteur que la Révélation ou, d’une façon plus particulière, tel qu’une expérience provoquant le ressouvenir archétypique dont parlait Platon.

En Dieu seul nous sommes absolument libres.

L’homme possède la liberté paradoxale de pouvoir se faire Dieu à son tour.

La faculté rationnelle détachée de son contexte surnaturel est forcément contre l’homme.

L’orgueil – ce manque de sens des proportions.

L’Esprit est la Substance, la matière est l’accident.

Le rayonnement de l’Esprit produit la polarité en sujet et objet.

Pour les sens, l’objet est la matière, le domaine physique perceptible. Pour l’Intellect, la réalité objective c’est l’Esprit sous toutes ses formes.

Ce que nous pouvons et devons connaître, nous le sommes.

L’essence du réel, c’est le miraculeux; le miracle de la conscience, de l’intelligence, de la connaissance.

Read more!

Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic (nota de lectura)

1. Care a fost scopul întrupării Domnului?

Să ne arate “chipul unei vieţuiri în formă dumnezeiască”.

2. Tot omul botezat trebuie să ţină toate câte a poruncit Domnul.

3. Cel ce imită pe Domnul poate să împlinească toate poruncile. Nimeni din cei robiţi de materia lumii nu poate să imite pe Domnul.

4. Am primit puterea să călcăm peste şerpi şi scorpii, şi stăpânire peste toată puterea vrăjmaşului.

5. Cel ce vrea să se facă ucenicul Lui se desface de toată legătura trupească si se goleşte de toată împătimirea după cele materiale.

6. Cel ce iubeşte pe Dumnezeu din toată puterea şi cugetuul său, iar pe aproapele său ca pe el însuşi, ţine toate poruncile.

7. Lucrurile lumii: “mâncări, bani, avuţii, slavă, rudenii ş.a.m.d.”

Read more!

Edmund Carpenter – Oh, What a Blow That Phantom Gave Me! (note de lectură)

Edmund Carpenter – Oh, What a Blow That Phantom Gave Me!, Bantam Books,  1972



Note alcătuite de Silviu Man.







ANGELIZARE

Electricitatea a făcut îngeri din noi – nu îngeri în sensul școlii de Duminică, îngeri ai binelui, purtători de aripi – ci spirite rupte de carne, capabile de a fi transportate instant oriunde. […] Aceasta este definiția neoplatonică a Divinității – o Ființă a cărui centru este peste tot, ale cărei margini sunt nicăieri.



Cunosc pe cineva din California care, la petreceri, își citea propriile poezii prietenilor, până când prietenii l-au redus la tăcere. Dar când le-a pus înregistrări cu aceleași poezii, le-au ascultat cu toții.



În Noua Guinee, atunci când sătenii își ignoră liderul, guvernul îi înregistrează ordinele pe bandă. În ziua următoare, comunitatea îi aude vocea ieșind dintr-un radio pe care îl ține în mână. Oamenii i se supun.



Acum câțiva ani în New Jersey, un nebun înarmat a ucis treisprezece oameni, apoi s-a baricadat în casă, schimbând focuri cu poliția. Un reporter zelos a găsit numărul de telefon al casei respective și a sunat. Ucigașul și-a lăsat pușca jos și a răspuns: “Ce-i? Sunt foarte ocupat”.

Un asistat social, acuzat că își risipește ajutorul pe un set TV color, a răspuns: “Dar nu vreau ca copiii mei să crească fără să știe ce e aceea culoare”.



IMAGINEA AUTO-SUFICIENTĂ

Imaginile de astăzi sunt adesea auto-suficiente. Avem acum reclame care oferă mai multă satisfacție decât produsele.  [unwrapping]



“ – Ce bebeluș frumos!” a exclamat un vecin.

Mama a răspuns: “- Asta-i nimic. Stai să-i vezi poza!”



RETRAGEREA MEDIATICĂ

Recent comandantul unei baze americane din Germania a pus rata ridicată de divorț pe seama lipsei programelor TV în limba engleză: “Asta face ca soldatul și soția lui să trebuiască să vorbească unul cu altul în toate serile, și să descopere că de fapt nu se plac reciproc”.



LUMEA ROLELOR DE FILM

În societățile preliterate, separarea dintre suflet și trup apare doar în tărâmul suprarealist al visului, în artă, ritual și mit. Viața de zi cu zi, pe camp sau la vânătoare, este intens senzorială, cu toate simțurile alerte și cu suflet încapsulat în trup.



Noi inversăm aceasta. Lumea electronică separă imaginile de realitatea fizică. Ca o contrapondere, prefacem realitatea fizică în distracție: lumea hippie a experiențelor senzoriale folosește la echilibrarea spiritului nonsenzoriale al lumii media electronice.



Prin tipar, zone ample ale experienței senzoriale par să lipsească. Cititorii resimt necesitatea de a traduce imaginile în carne și enunțurile în acțiuni. Prin contrast, TV-ul pare complet în el însuși. Fiecare experiență TV pare să fie discretă, autosuficientă, adevărată, având valoare în sine, judecată & motivată & înțeleasă în exclusivitate în termeni proprii.  Concepte precum cauzalitatea & scopul apar ca fiind irelevante, având importanță numai pentru gândirea din trecut.



AM VĂZUT CUM A FOST ZDROBITĂ O FEMEIE ...

Dorothy D. Lee menționează că în populația Tiv (grup etnic din Nigeria), precum în cazul tuturor populațiilor nonliterate, simbolul este privit ca o parte inseparabilă de ceea ce omul literat crede că acesta reprezintă. Aici simbolul participă la situația completă așa încât atunci când li se oferă simbolul izolat, el transmite – nu creează, evocă sau aplică – această valoare. Omul literat, însă, se raportează la simbol ca la o etichetă neutră, ceva care poate fi aplicat și schimbat după plac. Spunem că “trandafirul, dacă s-ar numi altfel, ar mirosi la fel de dulce”. Numai în cazul unor experiențe izolate, puternic emoționale, reținem vestigii ale acestui mod de gândire. La înmormântări, evităm cuvântul încărcat emoțional “moarte”. Spunem: “el nu se mai află printre noi” sau “a plecat de la noi”, dar nu spunem “a murit”. Acest cuvânt ne-ar implica într-o realitate pe care nu o putem înfrunta pentru moment. și totuși, nu spunem: “Iulius Cezar s-a dus de la noi”, pentru că nu am fost niciodată legați emoțional de el.

Read more!

Uwe Poerksen, Plastic Words (note de lectura)

Subtitle: The Tyranny of a Modular Language

The Pennsylvania State University Press

German original version 1988. English translation version 1995

Preface

plastic words = connotative stereotypes

The vernacular has been colonized or invaded by science. But science is altered in vernacular context: it becomes contradictory, doctrinaire, and imperialistic.

Introduction

The plastic words are present everywhere: in the speeches of politicians and on the drawing boards of city planners, at academic conferences, and in the ever more taken-for-granted in-between world of the media.

The nation state weeds out languages.

Universal signs – words that become common sense.

Those words already existed two or three hundred years ago; but they have changed their meaning.

Popular concepts from the vernacular are transmitted into science or some other higher sphere, where they pick up the semblance of generally applicable truths. Then they wander back, authorized and canonized, into the vernacular, where they become dominant myths and overshadow everyday life.

The scientific teachings of Marx and Freud reappear in the everyday as doctrines and myths that disable the vernacular.

Amorphous plastic words are the elemental building blocks of the industrial state.

If the one looks only at the words, they sometimes appear to be a skeleton that displays the structure of the world more clearly than a full ideological presentation would.

The words are modules of a new reality – a reality that locks us in a conceptual prison.

Language crystallizes  consciousness and forms an intermediate world.

Language is an intermediate world.

Plastic words have weak contours.

Read more!

David F. Noble - The Religion of Technology. The Divinity of Man and the Spirit of Invention - note de lectură

Penguin Books, 1999 

Note alcătuite de Silviu Man.

INTRODUCERE – TEHNOLOGIE ȘI RELIGIE

Scopul acestei cărți este de a arăta că fascinația pentru tehnologie din zilele noastre (...) are ca origine miturile religioase și închipuiri străvechi. Deși tehnologiștii de azi, în sobra lor cursă pentru utilitate, putere sau profit par să fixeze un standard rațional pentru societate, ei sunt alimentați, de asemenea, de visuri îndepărtate și nostalgii spirituale ale salvării supranaturale.

Tehnologia modernă și credința modernă nu sunt nici complementare, nici opuse, nici nu reprezintă faze succesive ale dezvoltării umane. Ele sunt contopite - și așa au fost dintotdeauna – actul tehnologic fiind, în același timp, un efort esențialemente religios.

Precum tehnologiile însele, ne așteptăm la mult mai mult din partea mașinăriilor artificiale decât utilitate, confort sau supraviețuire. De ele așteptăm mântuirea.

PARTEA I – TEHNOLOGIE ȘI TRANSCENDENȚĂ

CAPITOLUL 1 – ASEMĂNAREA CU DIVINITATEA

Dezvoltarea tehnologiei în Occident ca forță istorică și dezvoltarea religiei tehnologiei sunt două fațete ale aceluiași fenomen.

În primul mileniu creștin, tehnologia și transcendența au aparținut unor teritorii complet diferite.

Pentru Fericitul Augustin, ca și pentru Jacques Ellul, tehnologia există numai pentru omenirea în starea sa de păcat și nu are nici o semnficație dincolo de aceasta.  […] În viziunea Fericitului Augustin, tehnologia nu are nimic de-a face cu transcendența, ci semnifică respingerea transcendenței. Iar transcendența, recuperarea perfecțiunii pierdute, nu poate fi câștigată decât prin harul lui Dumnezeu.

Read more!

Richard Stivers, Technology as Magic (the Triumph of the Irrational) – note de lectură

2001, The Continuum Publishing Company, New York

Introduction: The Paradox of Technology and Magic

Our expectations for technology have become magical and our use of it is increasingly irrational. Magic in turn has acquired a rational facade and is used like technology for purposes of efficiency.

Magic begins historically in the attempt to influence nature, which was experienced as sacred.

Technology is perceived to be a force greater than that of nature, for it is successfully used to exploit the resources of nature and to re-create nature. If the sacred is ultimately that which is experienced as absolutely powerful, then it was inevitable that technology would replace nature as the object of tacit veneration.

In the past century magic has come to imitate technology, acting to fill the gap that technology cannot – the psychological manipulation of humans. Technology, then, extends its control over human society by the magical control of human beings.

Read more!

Ioan Petru Culianu, Eros şi Magie în Renaştere. 1484 (note de lectura)

Ioan Petru Culianu, Eros şi Magie în Renaştere. 1484

Introducere

Ideile unor Newton, Kepler, Descartes, Galilei, Bacon n-aveau absolut nimic de-a face cu “ştiinţa cantitativă” dezvoltată începând cu sec. XVII.

Omul modern vede în magie doar o îngrămădire rizibilă de reţete şi metode ce ţin de o concepţie primitivă, neştiinţifică, despre natură.

Ştiinţele psihologice şi sociale de astăzi derivă direct din magie.

Magia este o metodă de control a individului şi al maselor bazată pe o cunoaştere profundă a pulsiunilor erotice personale şi colective.

Magia – ştiinţă a manipulării fantasmelor.

“Magicianul Renaşterii este psihanalist şi profet, dar anticipează şi unele profesiuni moderne, precum acelea de responsabil cu relaţii publice, agent de propagandă, spion, om politic, cenzor, director de mijloace de comunicare în masă, agent de publicitate.” (p. 22)

Magia este un eros aplicat.

Legătura dintre eros, mnemotehnică şi magie este indisolubilă.

Magia şi ştiinţa reprezintă nişte nevoi imaginare, iar trecerea unei societăţi cu dominantă magică înspre o societate cu dominantă ştiinţifică se explică în primul rând printr-o schimbare a imaginarului.

De la Renaştere încoace, facultăţile noastre de a opera direct cu propriile noastre fantasme s-au micşorat. Capacitatea noastră de a ne domina propriile procese imaginare s-a redus la zero.

Read more!

Frithjof Schuon, Castes et races (note de lectură)

1957

L’immortalité de l’âme est le postulat de “l’égalitarisme” religieux. Le caractère quasi divin de l’intellect et partant de l’élite intellectuelle est le postulat du système des castes.

L’Hindouisme réalise l’égalité dans la super-caste des moines errants (sannyâsîs).

Les castes sont autant de façons d’envisager un “réel” empirique.

Pour le brâhmana, le type purement intellectuel, contemplatif, sacerdotal, c’est l’immuable, le transcendant, qui est “réel” (la vérité, la connaissance, la contemplation, le rite, la voie).

Le kshatriya, le type “chevaleresque”, a une intelligence aiguë mais orientée vers l’action et l’analyse, plutôt que vers la contemplation et la synthèse. Il compense l’agressivité de son énergie par sa générosité, sa nature passionnelle par sa noblesse, sa domination de soi, sa grandeur d’âme. Pour lui, c’est l’acte qui est “réel”.

Read more!

Aldous Huxley, Brave New World Revisited (note de lectura)

Freedom and individualism are willingly exchanged for sensory pleasure and endless consumption.

Chapter 1. Over-population

- the completely organized society

- the abolition of free will

- the scientific caste system

- the servitude made acceptable by regular doses of chemically induced happiness

- the orthodoxies drummed in by nightly courses of sleep-teaching

- the nightmare of too much order

- prophecies made in 1931

- George Orwell’s 1984 was a magnified projection into the future of a present that contained Stalinism and an immediate past that had witnessed the flowering of Nazism.

- animal behaviour – control through the punishment of undesirable behavior is less effective, in the long run, than control through the reinforcement of desirable behavior by rewards

- 1984 – punishment and fear of punishment

- Brave New World – mild punishment, systematic reinforcement of desirable behavior, many kinds of non-violent manipulation, genetic standardization

- representatives of commercial and political organizations who have developed a number of new techniques for manipulating, in the interest of some minority, the thoughts and feelings of the masses

- human numbers are now increasing more rapidly than at any time in the history of the species

- in the Brave New World, the problem of human numbers in their relation to natural resources had been solved.

- The problem of rapidly increasing numbers in relation with natural resources is the central problem of the mankind.

- the Age of Over-population

- there is a close correlation between too many people, too rapidly multiplying, and the formulation of authoritarian philosophies, the rise of totalitarian systems of government

Read more!

Richard Stivers - Technology as Magic: Triumph of the Irrational - note de lectură

RICHARD  STIVERS – TECHNOLOGY AS MAGIC: THE TRIUMPH OF THE IRRATIONAL, Continuum, 2001 

The author of this notice is Silviu Man.

INTRODUCERE – PARADOXUL TEHNOLOGIEI ŞI MAGIEI

Aşteptările noastre de la tehnologie au devenit magice şi folosirea tehnologiei devine din ce în ce mai iraţională. În schimb, magia a căpătat o aparenţă raţională şi este folosită ca tehnologie în scopul eficienţei. – 1

Istoric, magia îşi are rădăcinile în încercarea de a influenţa natura, care era experiată ca fiind sacră. […] Astăzi, tehnologia este percepută ca fiind o forţă mai mare decât cea a naturii, pentru că este folosită cu succes la exploatarea resurselor naturii şi la re-crearea naturii. Dacă sacrul este ceea ce noi experiem ca fiind atotputernic, atunci este inevitabil ca tehnologia să înlocuiască natura ca obiect al venerării tacite.  – 2

După Marcel Mauss, magia este despre împlinirea dorinţelor. Magia apare în hiatus-ul dintre dorinţă şi împlinirea ei. […] Magia este eficace numai în relaţie cu oamenii şi doar atunci când oamenii cred în ea. – 3

Neopăgânii sunt „optimişti în privinţa utilizării ştiinţei şi tehnologiei moderne”. – 4

Tehnopagânismul este una dintre subculturile care au apărut în jurul computerului. – 4

Read more!

Ananda K. Coomaraswamy, Figures of Speech or Figures of Thought? The Traditional View of Art (note de lectura)

2007, World Wisdom, Inc.

Chapter I. “A Figure of Speech, or a Figure of Thought?”

We have invented an “aesthetic” and think of art as a kind of feeling. The original of the word “aesthetic” means perception, and is irrational.

When we speak of a work of art as “significant”, it can be significant only of some thesis that was to be expressed.

My thesis will be that if we propose to use or understand any works of art, we ought to abandon the term “aesthetic” in its present application and return to “rhetoric”.

Art is a language, not a spectacle.

All the sources are conscious of the fundamental identity of all the arts.

What are the arts for? Always and only to supply a real or imagined need or deficiency on the part of the human patron.

Katharsis is a sacrificial purgation and purification “consisting in a separation, as far as that is possible, of the soul from the body”.

The Platonic katharsis implies an ecstasy.

Read more!

Hesiod, Munci şi zile (note de lectură)

Zeus decide dacă oamenii vor fi ştiuţi sau neştiuţi, proslăviţi sau uitaţi.

Două feluri de “discordii” cuprind pământul: 1) vrajba care porneşte războiul şi 2)

“Zeii ascuns-au de oameni tainele vieţii uşoare [...] Zeus cu gând mâniat ascunsu-ne-a orice-nlesnire.” De ce? “Căci l-a-nşelat oarecând Prometeu cel cu gânduri ascunse.”

Focul furat de Prometeu se dovedeşte blestem: “Ţie gătitu-ţi-ai chin şi câtor pe lume veni-vor/Căci le voi da pentru foc osândă din care cu toţii/Inima să-şi veselească îmbrăţişându-şi năpasta.”

Zeii, la porunca lui Zeus, fac femeia: “Doruri aprinse, ispite şi pofte ce duc la sleire [...] Suflet lipsit de ruşine să-i dea şi făţarnică fire. [...] Vorbele amăgitoare şi strâmbe, năravuri viclene [...]”

Oamenii epocii de aur: “Căci mai demult pe pământ trăia seminţia de oameni/Îndepărtată de rele, fără să simtă povara/Bolilor care mânat-au spre oameni nălucile morţii”. Pandora este cea care slobozeşte asupra acestor oameni “griji şi dureri”. Tot ce ştim despre ei este că erau: “Neamu-unor oameni de aur, cu duh cumpănit şi cuminte/Care au fost într-o vreme, când domn peste cer era Cronos./Netulburaţi de vreo grijă, trăiau asemeni cu zeii,/Nu cunoşteau suferinţa, ori truda şi nici bătrâneţea/Nu-i dobora, ci de-a pururi cu zdravene mâini şi picioare/Se veseleau în petreceri, feriţi de orice amaruri./Moartea uşoară ca somnu-i primea şi averile toate/Ei stăpâneau, căci pământul cel rodnic din propria-i voie/Fructe dădea din belşug, paşnici trăiau şi în tihnă,/Roadele îşi împărţeau cu cei deopotrivă de vrednici.”

Read more!

Jacques Ellul, Sistemul tehnologic (note de lectura)

Calmann-Lévy, 1977.

Introducere. Tehnică şi societate

Teza lucrării: Tehnica nu se mulţumeşte să fie şi, în lumea noastră, să fie factorul principal sau determinant, ea a devenit Sistem.

Stadiul Societăţii tehnologice este acum depăşit.

Raymond Aron a definit societatea industrială. Acest model corespunde cu ceea ce a fost societatea occidentală în secolul XIX. În momentul în care faptul industrial se dezvoltă, toată organizarea socială este afectată. Faptul industrial constă în multiplicarea maşinilor şi o anumită organizare a producţiei.

Seurat: “Pe calea gigantismului, devine rezonabil să mergi până la limita posibilului, concentrând întreprinderile pentru a le permite să fie la scara celor mai mari maşini existente.”

Suerat, despre complexificare: “Problemele puse de gigantism solicită soluţii adesea la frontiera universului explorat al Tehnologiei.”

Cu prezenţa calculatorului, procesul tehnologic se cerebralizează.

Read more!

Immanuel Velikovsky, Worlds in Collision (note de lectura)

First published in 1950

The historical-cosmological story of this book is based on the evidence of historical texts of  many peoples around the globe, on classical literature, on epics of northern races, on sacred

books of the peoples of the Orient and Occident, on traditions and folklore of primitive peoples,

on old astronomical inscriptions and charts, on archaeological finds, and also on geological and

paleontological material.

Chapter I. In an Immense Universe

Homo ignoramus:

- he does not know what life is

- he does not know whether other planets of this sun or of other suns have life on them

- he does not know how this solar system came into being

- he does not know what this mysterious force of gravitation is

- he does not know what the earth looks like five miles under his feet

- he does not know how mountains came into existence or what caused the emergence of the continents

- he does not know why, only a short time ago, a thick glacial sheet pressed upon most of Europe and North America

- he does not know where the salt in the sea came from

What caused the legend of the Flood to originate in all the countries of the world?

Read more!

Walter J. Ong, Interfaces of the World, (note de lectură)

Subtitle: Studies in the Evolution of Counsciousness and Culture

1977, Cornell University

Preface

Major developments, and very likely even all major developments, in culture and consciousness are related, often in unexpected intimacy, to the evolution of the word from primary orality to its present state.

I. Cleavage and Growth

1. Transformations of the Word and Alienation

Orality, Writing and Disjuncture

There is an alienation in the technological history of the word. The technological inventions of writings, print, and electronic verbalization have restructured consciousness.

The psyche in a culture innocent of writing knows by a kind of empathetic identification of the knower and known, in which  the object of knowledge and the total being of the knower enter into a kind of fusion, in a way which literate cultures would typically find unsatisfyingly vague and garbled and somehow too intense and participatory.

With writing, the earlier noetic state undergoes a kind of cleavage, separating the knower from the external universe and then from himself.

Oral cultures appropriate actuality in reccurent, formulaic agglomerates, communally generated and shared.

Oral utterance encourages a sense of continuity with life, a sense of participation, because it is itself participatory. Writing and print, despite their intrinsic value, have obscured the nature of the word and of thought itself, for they have sequestered the essentially participatory word from its natural habitat, sound, and assimilated it to a mark on a surface, where a real word cannot exist at all.

Many persons in the technological cultures are strongly conditioned to think unreflectively that the printed word is the real word, and that the spoken word is inconsequential.

Languages, in which words originate, are commonly styled „tongues” (langue, lingua, tongue) and require no external technological skills at all.

Read more!

Philippe Ariès şi Georges Duby, Istoria vieţii private, volumul 2 (note de lectură)

Yvon Thébert

3. Viaţa privată şi arhitectura locuinţei în Africa romană

Casa: apă, flăcări, culori, lumină şi gol

Cu excepţia unor privilegiaţi, nimeni nu dispune de apă curgătoare la domiciliu.

Cu excepţia unor privilegiaţi, nimănui nu-i este îngăduit să se deplaseze călare sau cu trăsura în incinta unui oraş.

Puţine geamuri.

Coşuri, nu, sobe, nu.

Latrinele sunt colective.

Mobile puţine.

De este casa îmbelşugată sau nu, o ornamentaţie de culori vii acoperă pardoseala, pereţii şi tavanul cu mozaicuri, stucatură şi picturi decorative sau mitologice.

Arhitectura ştia să îmbine măreţia întregului edificiu cu posibilitatea ca omul să se poată retrage în cămăruţe, fără a recurge la o reţea de coridoare înguste: spaţiul central deservea toată casa.

Introducere

În cetatea greacă clasică, arhitectura şi decorul caselor particulare sunt restrânse în limite modeste: măreţia şi luxul se cuvin numai sectorului public, numai cetăţii întemeiate pe contopirea individului cu comunitatea, pe adecvarea vieţii private la cea publică.

Ia naştere sfera privată.

Spaţiul unei locuinţe este el însuşi un produs social.

Vitruviu afirmă că există o legătură între planul casei şi statutul social al proprietarului.

Diferitele lăcaşuri ale casei sunt caracterizate prin trepte foarte variate de “opacitate” în cazul casei romane (unele sunt mai deschise străinilor, altele sunt de-a dreptul interzise).

Casa notabilităţilor africane, ca şi cea a celorlalte notabilităţi ale imperiului, cuprinde mai multe nivele, mai multe modalităţi de viaţă privată.

Sclavii intră şi ei în familia. Cei născuţi în casă se numesc vernaculi.

Read more!

Philippe Ariès şi Georges Duby, Istoria vieţii private, volumul 1 (note de lectură)

De la Imperiul Roman la anul o mie

Paul Veyne

1. Imperiul Roman

De la pântecele matern la testament

Aceptat sau expus

După naştere, copilul trebuia recunoscut de tată, numai aşa putând face parte din familie. Romanii îşi abandonau cu mare uşurinţă copiii (spre deosebire de egipteni, germane şi evrei, care-I creşteau pe toţi), fie pentru că erau fete, fie pentru că nu-şi permiteau să-i crească, fie pentru că bănuiau infidelitatea soţiei, fie pentru malformaţii evidente.

Bogaţii căutau ca cei abandonaţi să nu trăiască, săracii dimpotrivă.

Conceptul de legătură de sânge nu exista la Roma. Dacă un copil nu era primit în familie, rămânea irevocabil în afara ei. Dimpotrivă, cel adoptat era membru cu drepturi depline.

Read more!

Frithjof Schuon, Du sacrifice (note de lectură)

Etudes traditionnelles, avril 1938.

1

La théorie du sacrifice est inséparable de celle de la manifestation elle-même.

2

Le « milieu » de réalisation de la manifestation universelle est l’Existence. Le principe de cette manifestation est l’Etre qui est en dehors de l’Existence.

La conception de ce que les Hindous appellent les « jours » et les « nuits » de Brahma – l’alternance cyclique concernant la manifestation universelle, alternance qui permet d’ailleurs la conception de la Création.

S’il est vrai que la discontinuité entre les phases vibratoires se trouve amoindrie dans les différents ordres relatifs, par le fait que la vibration elle-même ne se produit que dans un domaine très restreint et qu’il ne saurait donc y avoir de différences aussi rigoureuses que celles qui, dans les ordres supérieurs, se produisent en raison de l’infinité du Principe divin ou de la Toute-Possibilité universelle, il n’en est pas moins vrai que cette continuité quasi  « substantielle » est compensée par une plus grande discontinuité dans la vibration comme telle.

La vie volontaire de l’homme est une manifestation qui n’est pas réglementée spontanément, comme c’est le cas pour toute manifestation « physique ». Il appartient à l’homme de conformer sa propre manifestation à la Norme universelle et divine. C’est là qu’intervient pour lui la Tradition, et plus particulièrement cet élément, central à un certain égard, le « sacrifice ».

On peut considérer la Tradition comme un « sacrifice » par rapport à la vie strictement profane qui ne fait intervenir par elle-même aucun élément supra-individuel.  Tout rite constitue un arrêt du flux de cette vie, et une sorte de mort par rapport à celle-ci.

Read more!