01 mai 2021

Regis Debray – Viaţa şi moartea imaginii. O istorie a privirii în Occident (note de lectură)

 

INSTITUTUL EUROPEAN, 2011

Note de lectură de Silviu Man.

 

Un împărat chinez i-a cerut într-o zi întâiului pictor de la curtea lui să șteargă cascada pe care o pictase în frescă pe perete, fiindcă zgomotul apei nu-l lăsa să doarmă. Anecdota aceasta ne încântă pe noi, care credem în tăcerea frescelor. […] Ce s-a schimbat în ochiul nostru încât imaginea unui izvor nu mai poate să ne potolească setea, nici cea a unui foc să ne încălzească? / 11-12

Dacă imaginile ne sunt superioare, dacă ele au prin natură o potențialitate ce depășește simpla percepție, capacitatea lor – aură, prestigiu sau răspândire – se schimbă în timp. / 13

Cartea I – GENEZA IMAGINILOR

I.                    Nașterea prin moarte

Așa cum mormintele erau muzeele unor civilizații fără muzee, muzeele noastre sunt, poate, mormintele proprii unor civilizații care nu mai știu să înalțe morminte. / 20

Noi spunem “ultima suflare”, ei [grecii antici] spun “ultima privire”. / 21

Idol vine de la eidolon, care înseamnă fantoma morților, spectru, și abia mai apoi imagine, portret. Acest eidolon arhaic desemna sufletul mortului care se înalţă din cadavru sub forma unei umbre insesizabile, dublul lui, a cărui natură subtilă, dar corporală încă facilitează figurarea plastică. Imaginea este umbra, iar umbra este numele comun al dublului. / 22

Semn vine de la séma, piatra tombală. / 22

În limbaj liturgic, „reprezentarea” desemnează “un sicriu gol peste care se întinde o pânză mortuară pentru o ceremonie funebră”. / 23


Read more!