Zeus decide dacă oamenii vor fi ştiuţi sau neştiuţi,
proslăviţi sau uitaţi.
Două feluri de “discordii” cuprind pământul: 1) vrajba care
porneşte războiul şi 2)
“Zeii ascuns-au de oameni tainele vieţii uşoare [...] Zeus
cu gând mâniat ascunsu-ne-a orice-nlesnire.” De ce? “Căci l-a-nşelat oarecând
Prometeu cel cu gânduri ascunse.”
Focul furat de Prometeu se dovedeşte blestem: “Ţie
gătitu-ţi-ai chin şi câtor pe lume veni-vor/Căci le voi da pentru foc osândă
din care cu toţii/Inima să-şi veselească îmbrăţişându-şi năpasta.”
Zeii, la porunca lui Zeus, fac femeia: “Doruri aprinse,
ispite şi pofte ce duc la sleire [...] Suflet lipsit de ruşine să-i dea şi
făţarnică fire. [...] Vorbele amăgitoare şi strâmbe, năravuri viclene [...]”
Oamenii epocii de aur: “Căci mai demult pe pământ trăia
seminţia de oameni/Îndepărtată de rele, fără să simtă povara/Bolilor care
mânat-au spre oameni nălucile morţii”. Pandora este cea care slobozeşte asupra
acestor oameni “griji şi dureri”. Tot ce ştim despre ei este că erau:
“Neamu-unor oameni de aur, cu duh cumpănit şi cuminte/Care au fost într-o
vreme, când domn peste cer era Cronos./Netulburaţi de vreo grijă, trăiau
asemeni cu zeii,/Nu cunoşteau suferinţa, ori truda şi nici bătrâneţea/Nu-i
dobora, ci de-a pururi cu zdravene mâini şi picioare/Se veseleau în petreceri,
feriţi de orice amaruri./Moartea uşoară ca somnu-i primea şi averile toate/Ei
stăpâneau, căci pământul cel rodnic din propria-i voie/Fructe dădea din belşug,
paşnici trăiau şi în tihnă,/Roadele îşi împărţeau cu cei deopotrivă de
vrednici.”
Read more!
