“Este important să remarcăm pentru început că prezenţa ritualurilor este o trăsătură comună tuturor instituţiilor tradiţionale, de orice nivel ar fi ele, exoterice cât şi esoterice, luând aceşti termeni în sensul lor cel mai vast, aşa cum am făcut-o până acum. Această trăsătură este o consecinţă a elementului “non-uman” implicat esenţialmente în asemenea instituţii, căci se poate spune că ritualurile au întotdeauna drept scop punerea fiinţei omeneşti în legătură, directă sau indirectă, cu ceva care-i depăşeşte individualitatea şi care aparţine altor stări ale fiinţei; este de altfel evident că nu e necesar în toate cazurile ca legătura astfel stabilită să fie conştientă pentru a fi reală, căci ea operează în modul cel mai obişnuit prin intermediul anumitor modalităţi subtile ale individului, modalităţi în care cei mai mulţi dintre oameni sunt acum incapabili să-şi transfere centrul conştiinţei. Oricum ar fi, indiferent dacă efectul este aparent sau nu, imediat sau amânat, ritualul îşi poartă întotdeauna eficienţa în sine, cu condiţia, de la sine înţeleasă, de a fi împlinit conform regulilor tradiţionale care-i asigură valabilitatea, în afara cărora n-ar mai fi decât o formă vidă şi un simulacru inutil; şi această eficienţă nu are nimic “miraculos” sau “magic”, cum spun unii cu o intenţie evidentă de denigrare şi de negaţie, căci ea rezultă pur şi simplu din legi clar definite după care acţionează influenţele spirituale, legi ale căror “tehnică” ritualică nu este până la urmă decât aplicaţia şi punerea în practică.” (René Guénon, Aperçus sur l’Initiation)
Read more!
