Edmund Carpenter – Oh, What a Blow That Phantom Gave Me!, Bantam Books, 1972
Note alcătuite de Silviu Man.
ANGELIZARE
Electricitatea a făcut îngeri din noi – nu îngeri în sensul școlii de Duminică, îngeri ai binelui, purtători de aripi – ci spirite rupte de carne, capabile de a fi transportate instant oriunde. […] Aceasta este definiția neoplatonică a Divinității – o Ființă a cărui centru este peste tot, ale cărei margini sunt nicăieri.
Cunosc pe cineva din California care, la petreceri, își citea propriile poezii prietenilor, până când prietenii l-au redus la tăcere. Dar când le-a pus înregistrări cu aceleași poezii, le-au ascultat cu toții.
În Noua Guinee, atunci când sătenii își ignoră liderul, guvernul îi înregistrează ordinele pe bandă. În ziua următoare, comunitatea îi aude vocea ieșind dintr-un radio pe care îl ține în mână. Oamenii i se supun.
Acum câțiva ani în New Jersey, un nebun înarmat a ucis treisprezece oameni, apoi s-a baricadat în casă, schimbând focuri cu poliția. Un reporter zelos a găsit numărul de telefon al casei respective și a sunat. Ucigașul și-a lăsat pușca jos și a răspuns: “Ce-i? Sunt foarte ocupat”.
Un asistat social, acuzat că își risipește ajutorul pe un set TV color, a răspuns: “Dar nu vreau ca copiii mei să crească fără să știe ce e aceea culoare”.
IMAGINEA AUTO-SUFICIENTĂ
Imaginile de astăzi sunt adesea auto-suficiente. Avem acum reclame care oferă mai multă satisfacție decât produsele. [unwrapping]
“ – Ce bebeluș frumos!” a exclamat un vecin.
Mama a răspuns: “- Asta-i nimic. Stai să-i vezi poza!”
RETRAGEREA MEDIATICĂ
Recent comandantul unei baze americane din Germania a pus rata ridicată de divorț pe seama lipsei programelor TV în limba engleză: “Asta face ca soldatul și soția lui să trebuiască să vorbească unul cu altul în toate serile, și să descopere că de fapt nu se plac reciproc”.
LUMEA ROLELOR DE FILM
În societățile preliterate, separarea dintre suflet și trup apare doar în tărâmul suprarealist al visului, în artă, ritual și mit. Viața de zi cu zi, pe camp sau la vânătoare, este intens senzorială, cu toate simțurile alerte și cu suflet încapsulat în trup.
Noi inversăm aceasta. Lumea electronică separă imaginile de realitatea fizică. Ca o contrapondere, prefacem realitatea fizică în distracție: lumea hippie a experiențelor senzoriale folosește la echilibrarea spiritului nonsenzoriale al lumii media electronice.
Prin tipar, zone ample ale experienței senzoriale par să lipsească. Cititorii resimt necesitatea de a traduce imaginile în carne și enunțurile în acțiuni. Prin contrast, TV-ul pare complet în el însuși. Fiecare experiență TV pare să fie discretă, autosuficientă, adevărată, având valoare în sine, judecată & motivată & înțeleasă în exclusivitate în termeni proprii. Concepte precum cauzalitatea & scopul apar ca fiind irelevante, având importanță numai pentru gândirea din trecut.
AM VĂZUT CUM A FOST ZDROBITĂ O FEMEIE ...
Dorothy D. Lee menționează că în populația Tiv (grup etnic din Nigeria), precum în cazul tuturor populațiilor nonliterate, simbolul este privit ca o parte inseparabilă de ceea ce omul literat crede că acesta reprezintă. Aici simbolul participă la situația completă așa încât atunci când li se oferă simbolul izolat, el transmite – nu creează, evocă sau aplică – această valoare. Omul literat, însă, se raportează la simbol ca la o etichetă neutră, ceva care poate fi aplicat și schimbat după plac. Spunem că “trandafirul, dacă s-ar numi altfel, ar mirosi la fel de dulce”. Numai în cazul unor experiențe izolate, puternic emoționale, reținem vestigii ale acestui mod de gândire. La înmormântări, evităm cuvântul încărcat emoțional “moarte”. Spunem: “el nu se mai află printre noi” sau “a plecat de la noi”, dar nu spunem “a murit”. Acest cuvânt ne-ar implica într-o realitate pe care nu o putem înfrunta pentru moment. și totuși, nu spunem: “Iulius Cezar s-a dus de la noi”, pentru că nu am fost niciodată legați emoțional de el.
Read more!
