Agni Purana (note de lectura)

Agni Purana este o mahapurana. De obicei este considerată ca fiind a opta Purana din lista totală de optsprezece. Figurează alături de Puranele Matsya, Kurma Linga, Şiva şi Skanda în grupa tamasika.

Naratorul acestei Purane este Agni (focul). El a povestit-o înţeleptului Vaşiştha, care l-a rândul lui a transmis cunoaşterea lui Vyasadeva. Acesta a transmis-o discipolului său, Suta.

Tradiţiile spun că Puranele diferă în caracter între ele, pentru că au fost scrise în kalpa diferite.

Preliminarii

Înţelepţii (rişi) i-au spus lui Suta să le descrie “ceea ce îi face pe bărbaţi atotcunoscători [...] cel mai sacru lucru din lume”. Despre acest lucru va fi în continuare cunoaşterea transmisă cândva de Agni.

Agni Purana vorbeşte despre esenţa divină (esenţa brahmanului).

Avatara este o încarnare. Dumnezeu (de fapt, unul dintre Atributele Sale) adoptă o formă umană pentru a se naşte pe pământ, distrugând răul şi restabilind justiţia şi fericirea. Cele mai multe dintre încarnări sunt ale lui Vişnu.

Încarnările lui Vişnu sunt:
1) Matsya sau peştele;
2) Kurma sau broasca ţestoasă;
3) Varaha sau mistreţul;
4) Narasimha sau jumătate-om-jumătate-leu;
5) Vamana sau piticul;
6) Paraşurama;
7) Rama;
8) Krişna;
9) Buddha;
10) Kalki (ce va să vină).

Peştele

Cele trei lumi sunt: bhuloka (pământul), svarloka (raiul) şi bhuvarloka (lumea intermediară).

Lumea întreagă (toate cele trei lumi) era distrusă (inundată de ape). Vaivasvata Manu, pe când voia să-şi facă abluţiunile, a cuprins în mâinile sale un peştişor înfricoşat, care i-a cerut să-l protejeze. Rând pe rând l-a adăpostit într-un vas, apoi într-un vas mai mare, apoi într-un lac şi în cele din urmă în ocean. Pestisorul a devenit mult prea mare pentru fiecare nouă locuinţă. În cele din urmă (recunoscut de Manu ca încarnare a lui Vişnu) i-a prevestit un potop care avea să cuprindă lumea, însă i-a trimis o barca în care să se salveze.

Peştele îi povesteşte Matsya Purana. Barca ajunge pe cele mai înalte piscuri ale Himalayei, unde eşuează. Făpturile sunt recreate.

Demonul Hayagriva fură textele Vedelor şi cunoaşterea brahmanică (cea care ţine de esenţa divină). Sub forma unui peşte, Vişnu îl ucide pe Hayagriva şi readuce Vedele.

Broasca ţestoasă

Cu mulţi ani în urmă, a fost un război între devas (forţe benefice) şi daytias (forţe malefice), iar devas au pierdut războiul. Vişnu le-a spus devaşilor să caute un armistiţiu cu daytiaşii, timp în care să învolbureze împreună apele oceanului, asigurându-i concomitent pe devaşi că acest lucru avea să fie în profitul lor.

Muntele Mandara a fost folosit pentru a se învolbura apele oceanului, alături de şarpele Vasuki. Numai că muntele a început să se scufunde, şi atunci Vişnu a sărit în ajutor sub forma unei ţestoase pe spinarea căreia a fost sprijinit Mandara.

În timp ce apele oceanului erau biciuite, din el a ieşit otrava kalakuta, care a fost înghiţită de Şiva, înalbăstrindu-i gâtul.

Apoi din apele oceanului a ieşit Varuni. Cei care au acceptat-o pe Varuni, zeiţa vinului, au devenit sura. Daytiaşii n-au acceptat-o, fiind cunoscuţi ulterior sub numele de asura.

În cele din urmă a apărut Dhanvantari, cu vasul conţinând amrita (apa vie, băutura nemuririi). Jumătate din ea a fost dată devaşilor, iar cu jumătate a plecat. Un singur demon, Rahu, a izbutit să bea din ea, însă Vişnu i-a tăiat capul cu sabia. Cum însă Rahu era nemuritor, Vişnu i-a făcut hatârul să-l lase să înghită din când în câñd soarele sau luna.

Având de partea lor amrita, devaşii au devenit mai puternici decât daytiaşii, pe care în cele din urmă i-au alungat.

Mistreţul

Înţeleptul Kaşyapa şi soţia lui Diti au avut un fiu, Hiranyakşa (un asura). Meditaţia lui Hiranyakşa i-a plăcut lui Brahma, care l-a dăruit cu invincibilitate în luptă. Acesta şi-a folosit darul pentru a-i înfrânge pe devaşi şi pe Varuna, zeul oceanului, devenind astfel stăpânul pământului, al apelor şi al lumii de dincolo.

Neplăcându-i prea mult pământul, Hiranyakşa a plecat să locuiască în palatul lui Varuna din ocean, după ce a acoperit tot pământul cu ape.

Rugat de devaşi, Vişnu a luat chipul unui mistreţ şi, după ce l-a înfrânt pe Hiranyakşa, a restaurat lumea şi dharma.

Jumătate-leu-jumătate-om

Hiranyakşa avea un frate, Hiranyakaşipu. Acesta a fost foarte nefericit auzind că fratele său fusese ucis de Vişnu, aşa că s-a decis să se răzbune. Numai că era cu neputinţă să se măsoare cu Vişnu fără să obţină bunăvoinţa lui Brahma în prealabil. I-a dedicat deci acestuia meditaţii şi penitenţe îngrozitoare. Brahma i-a făgăduit un dar, iar Hiranyakaşipu a cerut: “să nu-l poată ucide nimeni nici ziua, nici noaptea; să nu poată fi ucis nici de om, nici de bestie; să nu poată fi ucis nici în ceruri, nici pe pământ, nici în apă.” A devenit astfel invincibil. Credea că luase în calcul toate aspectele.

Ca şi fratele său, şi-a folosit forţa pentru a pune stăpânire şi pe pământ, şi pe ape, şi pe lumea de dincolo, alungându-i pe devaşi.

Hiranyakaşipu avea un fiu numit Prahlada, devotat lui Vişnu. De fiecare dată când voia să-l ucidă, Vişnu îl ocrotea. În cele din urmă îl întrebă pe Prahlada cum face de-i scapă, şi acesta îi spuse că Vişnu este peste tot şi are grijă de el. Hiranyakaşipu a vrut să-l pună la încercare şi l-a întrebat dacă Vişnu este şi într-un anume stâlp, pe care îl avea în încăpere. Prahlada a răspuns afirmativ. Tatăl său a spart stâlpul, din care a ieşit Vişnu, jumătate-leu-jumătate-om. L-a luat pe Hiranyakaşipu în braţé, iar cu ghearele i-a sfâşiat pieptul, omorându-l.

Astfel, Hiranyakaşipu a murit de jumătate-leu-jumătate-om, nici om, nici bestie. A murit pe la asfinţit, nici noaptea, nici ziua. A murit în braţele lui Vişnu, nici în cer, nici în apă, nici pe pământ.

Prahlada a devenit regele asura.

Piticul

Nepotul lui Prahalada, Vali, a devenit şi el atât de puternic încât a acaparat cele trei lumi. În vremea lui, Vişnu s-a născut sub forma unui pitic, fiu al lui Aditi şi al lui Kaşyapa.

Vali a organizat un sacrificiu şi a promis că nu va refuza nimănui îndeplinirea unei dorinţe. Piticul a venit recitând Vedele, lucru care i-a plăcut mult lui Vali. Piticul a cerut atâta pământ cât va putea cuprinde cu trei paşi, lucru cu care Vali a fost de acord. Dar piticul a căpătat proporţii incomensurabile, călcând cu primul pas bhuloka, cu al doilea bhuvarloka iar cu al treilea svarloka. Vali era detronat.

Vişnu a fost însă atât de mulţumit de generozitatea lui Vali, încât a promis asuraşilor coroana lui Indra.

Paraşurama

Kşatriya era a doua dintre cele patru caste. Rolul lor era să poarte arme şi să protejeze lumea. Brahmanii erau prima casta. Rolul lor era să se roage, să studieze textele sacre şi să împlinească ritualurile. Numai că kşatriya au început să oprime lumea şi pe brahmani.

Vişnu se născuse ca fiu al înţeleptului Jamadagni şi al soţiei sale Renuka. Misiunea lui Paraşurama era să-i protejeze pe brahmani şi să le dea kşatriyaşilor o lecţie.

Regele Kartavirya, plecat să vâneze în pădure, ajunge la casa lui Jamadagni. Datorită unei vaci kamadhenu (care oferea tot ce stăpânul ei aştepta de la ea), brahmanul l-a ospătat atât pe rege cât şi pe toată armata lui. Kartavirya a poftit să ia kamadhenu, dar Jamadagni a refuzat. Aşa că a luat-o cu forţa. Kartavirya se bate cu Paraşurama, iar acesta din urmă îi taie capul cu securea (paraşu).

Fiii lui Kartavirya sosesc la aşram şi-l ucid pe brahman pentru a-şi răzbuna tatăl. Paraşurama îi ucide pe toţi kşatriya din lume, apoi se retrage în muntele Mahendra.

Rama

Istoria lui Rama se găseşte cu toate detaliile ei în Ramayana. Agni Purana o reia foarte pe scurt.

Harivamşa & Mahabharata

Istoria lui Krişna se găseşte în Harivamşa şi în Mahabharata. Agni Purana le rezumă şi pe acestea.

Buddha & Kalki

Al nouălea avatar al lui Vişnu a fost Buddha. Al zecelea va fi Kalki. Buddha a fost fiul lui Şuddhodana. Spre sfârşitul epocii Kali, toţi oamenii vor fi rătăciţi. Se vor opune Vedelor, vor deveni nelegiuiţi şi vor fi preocupaţi doar de avere. Necredincioşii vor deveni regi, şi regii vor fi canibali.

Kalki se va naşte ca fiu al lui Vişnuyaşa. Îi va distruge pe necredincioşi prin forţa armelor. Normele celor patru caste şi ale celor patru vârste vor fi restabilite. Oamenii vor onora textele sacre şi vor deveni virtuoşi. Va începe o nouă vârstă de aur.

Creaţia

Vişnu este Domnul creaţiei, a conservării şi a distrugerii.

Înainte de creaţie era numai Brahman, peste tot. Nu era zi, nici noapte, nici nor.

Întâi Vişnu a creat apele. Apoi a semănat în apă sămânţa oului brahmanda, care a crescut şi a început să plutească. Din ea a ieşit Brahma, cel creat de sine însuşi. Brahma a împărţit oul în două: dintr-o jumătate a făcut raiul, din cealaltă pământul, şi între ele a pus cerul.

Apoi Brahma a creat cele zece direcţii, timpul, lumina, tunetul, norii, curcubeul, cuvintele şi mânia. Din trupul său au ieşit Vedele.

Cu puterea minţii, Brahma a creat şapte fii: Marichi, Atri, Angira, Pulastya, Pulaha, Kratu şi Vaşiştha.

În Agni Purana, expresia care consacră regii buni este: “i-a considerat pe supuşii săi ca pe proprii lui fii”.

Cum să te rogi, cum să zideşti temple şi cum să ridici statui

Câteva capitole sunt dedicate acestor probleme speciale. Cel care clădeşte un templu este binecuvântat. Chiar şi cel care se gândeşte sincer la acest lucru este purificat de păcatele a sute de vieţi. Strămoşii celui ce zideşte un templu ies din iad, iar el merge în rai.

Estul este cel mai bun pentru statuia lui Indra, sudul pentru cea a lui Chandi, centrul pentru Brahma, iar oricare punct pentru cea a lui Vişnu.

Locurile de pelerinaj

Cei care nu fac pelerinaje şi milostenii se nasc săraci în vieţile viitoare. Gangele este unul din cele mai bune locuri de pelerinaj.

Geografie

Lumea este împărţită în şapte regiuni (dvipas): Jambu, Plakşa, Şalmalik, Kuşa, Kruncha, Şaka şi Puşkara. Cele şapte dvipas sunt înconjurate de şapte oceane, numite: Lavana, Ikşu, Sura, Sarpih, Dadhi, Dugdha şi Jala.

În centrul Jumbudvipa este Muntele Meru. În vârful acestui munte este oraşul lui Brahma.

Există o lume subpământeană. Cele şapte regiuni ale acestei lumi sunt: Atala, Vitala, Sutala, Talatala, Mahatala, Rasatala şi Palatala. Daityaşii şi danavaşii trăiesc sub pământ. Vişnu însuşi trăieşte sub pământ, sub forma şarpelui Şeşa.

Lumea din ceruri de numeşte Nabha. Mai sus de pământ este soarele, mai sus de soare este luna, mai sus de lună sunt stelele, mai sus de stele este Mercur, mai sus de Mercur este Venus, mai sus de Venus este Jupiter, mai sus de Jupiter este constelaţia Mistreţului (Saptarşimandala). Dincolo de ea este lumea lui Dhruva.

Astrologie

În Agni Purana sunt foarte multe informaţii astrologice.

Manvantaras

Fiecare eră este prezidată de un Manu.

Primul Manu a fost Svayambhuva. Primul Indra a fost Şatakratu.

Al doilea Manu a fost Svarochişa. Al doilea Indra a fost Vipaşchita.

Al treilea Manu a fost Uttama. Al treilea Indra a fost Suşanti.

Al patrulea Manu a fost Tapasa. Al patrulea Indra a fost Şikhi.

Al cincilea Manu a fost Raivata. Al cincilea Indra a fost Vitatha.

Al şaselea Manu a fost Chakhuşa. Al şaselea Indra a fost Manojava.

Al şaptelea Manu este Şraddhadeva. Al şaptelea Indra este Purandara.

Al optulea Manu va fi Savarni. Al optulea Indra va fi Vali.

Al nouălea Manu va fi Dakşasavarni. Al nouălea Indra va fi Adbhuta.

Al zecelea Manu va fi Brahmasavarni. Al zecelea Indra va fi Şanti.

Al unsprezecelea Manu va fi Dharmasavarni. Al unsprezecelea Indra va fi Gana.

Al doisprezecelea Manu va fi Rudrasavarni. Al doisprezecelea Manu va fi Ritadhama.

Al treisprezecelea Manu va fi Rouchya. Al treisprezecelea Manu va fi Divaspati.

Al paisprezecelea Manu va fi Bhoutya. Al paisprezecelea Manu va fi Şuchi.

În fiecare zi a lui Brahma, sunt paisprezece Manvantara. După care urmează noaptea lui Brahma.

Varnaşrama Dharma

Toţi Manu au practicat dharma (non-violenţă, adevăr, pietate, împlinirea pelerinajelor, milostenie, servirea devaşilor şi a brahmanilor, toleranţa faţă de practicanţii altor religii şi respectarea textelor sacre). Au practicat sistemul celor patru caste (varna) şi a celor patru vârste.

Cele patru varna sunt: brahmanii, kşatriya, vaişya şi şudra. Jertfele, milostenia şi studiul Vedelor sunt rezervate brahmanilor, kşatriyaşilor şi vaişyaşilor. În plus, kşatriya trebuie să protejeze binele şi să pedepsească răul. Vaişya trebuie să aibă grijă de comerţ, de agricultură şi de creşterea animalelor. Şudra trebuie să se ocupe de servirea brahmanilor şi de artizanat.

Brahmanii sunt cunoscuţi sub numele de dvita (născuţi a doua oară).

Căsătoriile anuloma sunt cele în care casta soţului şi este superioară castei soţiei. Copilul rezultat va face parte din casta mamei. Căsătoriile pratiloma sunt cele în care casta soţiei este superioară.

Cel mai bun nume pentru un brahman este cel care se termină în –şarma. Numele unui kşatriya trebuie să se termine în –varma. Numele unui vaişya trebuie să se termine în -gupta, iar numele unui şudra în –dasa.

Prima vârstă a vieţii este brahmaşarya (studenţia). Studentul nu are voie să mănânce miere sau carne, el trebuie să renunţe la violenţă şi să nu se adreseze niciodată femeilor. El trebuie să studieze textele sacre şi să se afle în compania oamenilor învăţaţi. În singurătate trebuie să mediteze la natura brahmanului.

A doua vârstă este garhasthya (familia). Un brahman poate avea patru soţii, un kşatriya trei, un vaişya două şi un şudra una. O femeie se poate recăsători dacă soţul ei dispare, moare, devine ermit sau este atât de păcătos încât este expulzat din propria varna. Stăpânul familiei trebuie să se trezească în zori pentru rugăciune, să se spele în fiecare dimineaţă. Nu trebuie să vorbească niciodată impoliticos, să nu-şi roadă unghiile, să nu râdă de cei înferiori, să nu critice niciodată Vedele, devaşii, înţelepţii şi regele.

A treia vârstă este vanaprastha, în timpul căreia omul trebuie să locuiască în pădure, să mănânce fructe şi rădăcini, să se îmbrace numai cu piei de animale şi să doarmă pe jos.

În cea din urmă vârstă, omul devine ermit (sannyasa). În această aşrama el obţine adevărata cunoaştere şi este complet liber. O asemenea persoană nu mai este atinsă de naştere şi de moarte.

Păcatele şi ispăşirea lor

Cel ce comite un păcat trebuie să ispăşească (aceasta este prayaşchitta). Cel mai mare păcat este uciderea unui brahman, urmat de băutul vinului şi de furt.

Alte păcate: criticatul Vedelor, mărturia falsă, uciderea unui prieten, uciderea unei vaci, crima, minciuna, uciderea animalelor şi tăierea unui copac verde pentru a-l face nutreţ.

Cel ce ucide un brahman trebuie să meargă în pădure şi să trăiască acolo timp de 12 ani din cerşit. Toate bunurile sale trebuie date altui brahman.

Cel ce omoară un kşatriya comite un sfert din păcatul uciderii unui brahman. Cel ce omoară un vaişya comite o optime. Cel ce ucide un şudra o şaisprezecime. Cel ce ocude o pisică, o mangustă, o broască, un câine sau o şopârlă comite un păcat similar uciderii unui şudra.

Vratas

În funcţie de poziţia lunii (tithi), de ziua din săptămână, de stele (nakşatras), de anotimp şi de poziţia soarelui, trebuie îndeplinite anumite ritualuri şi ceremonii. Acestea sunt numite vratas.

Narakas (Iadurile)

Cel care omoară o vacă va petrece un an într-un iad numit Mahavişa. Cel care omoară un brahman sau fură pământ va fi dus într-un iad arzător numit Amakumbha. Acolo va suferi până când lumea va fi distrusă. Cel ce omoară copii, femei sau bătrâni va fi dus în iadul Rourava. Acolo va sta preţ de 14 manvantaras. Incendiatorul va ajunge în Maharourava, şi va sta acolo un kalpa. Hoţii ajung în Tamisra, unde sunt străpunşi cu suliţele timp de câteva kalpa. Cel ce-şi ucide tatăl sau mama merge în iadul Asipatravana. Acolo este continuu tăiat cu săbiile.

Milosteniile

Cel care face milostenie trebuie s-o facă îndreptat spre răsărit. Iar cel ce primeşte trebuie să stea cu faţa spre nord.

Cele mai bune obiecte care pot fi donate sunt: aurul, caii, şerpii, carele, casele, fiicele şi vacile. Cel care promite o donaţie dar revine asupra promisiunii poate fi sigur că va fi distrus. Este de reţinut că întreaga donaţie este anulată dacă cineva o face sperând la gratitudine sau la prietenie în schimbul ei.

Întregul concept al milosteniei s-a schimbat în fiecare kali. În Satya Yuga cel ce dădea trebuia să meargă la casa celui ce primea. În Treta Yuga cel ce primea trebuia să meargă la casa celui ce dădea. În Dvapara Yuga cel ce dădea trebuia înainte de a face darul să i se ceară de către cel ce primea. În Kali Yuga nu se mai face milostenie decât celor servili.

Gayatri Mantra este o incantaţie foarte puternică.

În corpul omenesc se află zece vene importante: Ida, Pingala, Suşumna, Gandhari, Hastijihva, Pritha, Yaşa, Alambuşa, Huhu şi Şankhini. Acestea transportă răsuflarea vieţii.

Regele

Regele are multe îndatoriri. El trebuie să-şi pedepsească duşmanii, să asigure prosperitatea supuşilor şi să aibă grijă ca regatul lui să fie bine condus. Soţia regelui trebuie să urmeze dharma

Regele are dreptul la a şasea parte din bunurile create în regatul său. Dar el este creditat şi cu a şasea parte din păcatele supuşilor săi. Jumătate din taxele regatului merg la palatul regal, iar jumătate se împart la brahmani. Pedeapsa pentru minciună este a opta parte din averea mincinosului. Dacă este un hoţ în regat, regele trebuie să înlocuiască lucrul furat cu contravaloarea lui din trezoreria personală. Dacă hoţul este prins, atunci trezoreria poate fi despăgubită. A douăsprezecea parte din profiturile comercianţilor este a regelui. A şasea parte din cele ale agricultorilor aşişderea. O zi pe lună meşteşugarii trebuie să lucreze pentru rege, hrăniţi de el.

Prinţii trebuie să înveţe patru şastra. Prima este dharma şastra, adică ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Artha şastra se ocupă de economie. Dhanurveda este arta luptei. Iar şilpa se ocupă de arte şi meserii.

Regele nu trebuie să piardă vremea cu vânătoarea, băutura şi zarurile. El trebuie să impună servitorilor săi prin comportamentm şi abia apoi prin arme. Dacă regele întârzie în îndeplinirea îndatoririlor sale, scopul acţiunilor sale este ratat. El nu trebuie să-i informeze pe alţii în privinţa lucrurilor pe cale de a se petrece.

Regele trebuie să-şi conducă regatul utilizând cele şapte tehnici: sama, dana, danda, bedha, maya, upekşa şi indrajala. Sama este arta persuasiunii amabile. Dana este utilizarea banilor în scopul atingerii ţintei. Danda este pedeapsa. Bedha este arta agravării disensiunilor între părţile aflate în competiţie. Maya este iluzia. Upekşa este ignorarea deliberată a oamenilor în atingerea scopului. Indrajala este literalmente pungăşie.

Visuri

Este de rău augur să visezi căsătorii, cântece, uciderea şerpilor sau a altor animale. Este rău să visezi că bei ulei, sau că mănânci carne de pasăre. Este rău să visezi că te joci cu maimuţele, să visezi brahmani, regele sau guru supărat. Este rău să visezi case năruindu-se.

Visele avute în primul sfert al nopţii se împlinesc în cursul aceluiaşi ani. Visele din al doilea sfert se împlinesc în următoarele şase luni, iar cele din al treilea sfert în următoarele trei luni. Visele dinaintea zorilor se împlinesc în următoarele zece zile.

Visurile în care apar munţi, palate şi şerpi sunt bune. Iarăşi, să te visezi călare pe un cal sau un taur. Florile albe şi copacii sunt de asemenea benefici. Visurile în care mănânci (inclusiv carne) sunt bune. Dacă visezi că ai fost încoronat eşti binecuvântat. Dacă visezi că ţi s-a tăiat capul eşti de asemenea binecuvântat. Dacă visezi că mori, sau că ţi-a ars casa, vei prospera, alături de toate rudele tale. Hainele ude, copacii cu fructe şi cerul senin sunt deosebit de bune.

Prevestiri şi semne

Semnele proaste pe care le poti întâlni înainte de a ieşi din casă sunt: iarba uscată, cărbunele, pielea, părul, un lunatic, o văduvă, un corp mort, scrum, oase sau un vas spart. Nu trebuie să ieşi fără să îndrepţi rugăciuni către Vişnu. Un mijloc de transport care se deteriorează este şi el un semn rău. Distrugerea unei arme de asemenea. Nu chema înapoi pe nimeni care tocmai a plecat.

Semnele bune sunt florile albe, vasele pline, vaca, elefantul, calul, focul, aurul, argintul, untul curat, sunetul tunetului, fulgerul.

Dacă un taur îţi taie calea din stânga în dreapta este un semn bun. Invers, e rău. Dorinţele se îndeplinesc dacă tigrii, caii, leii, pisicile sau măgarii îţi trec prin faţă de la stânga la dreapta. Dacă ciorile croncănesc în stânga unei armate, aceasta nu va învinge. O cioară în apropierea uşii unei case va aduce un musafir.

Bătălii

Regele nu luptă niciodată în mod direct, pentru că dacă regele este omorât, bătălia este pierdută.

Înainte de începerea marşului, armata se strânge la poarta dinspre răsărit a capitalei.

Cel ce fuge de pe câmpul de bătălie face un păcat mai mare decât cel al uciderii unui brahman. Cel ce fuge de pe câmpul de bătălie nu trebuie ucis. Cel făcut prizonier trebuie eliberat şi tratat ca un fiu.

Preceptele lui Rama

Acestea au fost transmise de Rama lui Lakşmana şi privesc îndatoririle regale. Întâi de toate, regele trebuie să dobândească bunăstarea. Apoi s-o crească. Apoi s-o protejeze. În cele din urmă s-o dăruiască altora.

Regele trebuie să fie politicos, şi acest lucru se obţine prin cucerirea simţurilor. Simţurile sunt ca nişte elefanţi furioşi dar care îngenunchează dacă au fost cuceriţi. Regele mai trebuie să fie non-violent, iubitor de adevăr, curat şi iertător. Regele care se abate de la calea normală pentru a face plăcere corpului trecător este tâmpit. Blestemele celor nefericiţi sunt suficiente pentru a răsturna un rege.

Există doar o diferenţă între zei şi animale: zeii utilizează cuvinte plăcute, animalele folosesc cuvinte necioplite. Regele trebuie să vorbească asemeni zeilor, nu doar faţă de prietenii săi şi în situaţiile bune, ci şi faţă de duşmani şi în situaţiile neplăcute.

Dhanurveda

În luptă se folosesc patru tipuri de arme. Primul tip este yantramukta, armele care se aruncă de o maşină (yantra). Al doilea tip este panimukta, armele care se aruncă cu mâna: suliţe şi pietrele. Muktasandharita este categoria armelor care pot fi aruncate şi retrasa. În ultima categorie, amukta, intră săbiile, care nu se aruncă niciodată în bătălie.

Proprietatea

Cel ce moşteneşte o proprietate moşteneşte şi datoriile proprietarului.

Distrugeri

Periodic au loc pe pământ distrugeri (pralaya).

Yama şi Iadul

După moarte, corpul fizic al omului cade în ţărână. Dar omul dobândeşte un altfel de corp, ativahika. Yama decide dacă omul trebuie să ajungă la Rai sau la Iad. După ce serveşte într-unul din cele două locuri, omul renaşte. Astfel, ciclul renaşterilor şi al morţii se perpetuează. Yama este cel care calculează numărul păcatelor şi al faptelor bune. I se mai spune şi zeul Dharma

Yoga

Yoga este calea prin care pot fi depăşite mizeriile vieţii. Cunoaşterea adevărată este cea care revelează adevărata natură a Sinelui. Yoga înseamnă uniune (a jivatman cu paramatman).

Prima condiţie pentru practicarea yogăi este non-violenţa. A doua este adevărul. A treia este celibatul. A patra este controlarea simţurilor. Cel care practică yoga nu trebuie să posede nimic în afara hainelor sale.