C. S. Lewis, Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr (breviar de idei)

Traducere din limba engleză de Sorana Corneanu. Humanitas, Bucureşti, 2006.

Moto: “Un drac cel mai bine se alungă, atunci când nu se lasă dus cu textele Scripturii, dacă îl faci de râs şi de batjocură, căci nu îndură să-l iei peste picior.” (Luther)

Moto: “Diavolului... spirit mândru... nu-i vine la socoteală să îţi râzi de el.” (Thomas Morus)

Prefaţă

“În ce priveşte diavolii, rasa omenească poate face două greşeli la fel de însemnate, dar opuse. Una e să nu creadă în existenţa lor. A doua e să creadă în ea şi să-şi bată capul cu diavolii în prea mare şi dăunătoare măsură. Ei înşişi se bucură la fel de ambele erori şi-i vor saluta pe materialist, ca şi pe magician, cu aceeaşi desfătare.” (p. 9)

Cititorul este avertizat că diavolul este prin natura lui mincinos, aşa că nu toate ce vor putea fi găsite în carte sunt adevărate.

“diavoleasca metodă a datării”

Diavolul ...

1. ... te îndepărtează de raţionamentele false, ca nu cumva deprinzându-te să raţionezi, să ajungi la cele corecte, care ar putea să te apropie de Dumnezeu.

2. ... te îndepărtează de lucrurile universale şi te îndeamnă de te preocupi de “şuvoiul experienţélor imediate ale simţurilor”.

3. te împiedică să crezi în neobişnuit, preferând să te ţină legat de banalul lucrurilor, pe care le numeşte “viaţă adevărată”.

4. ... te zăpăceşte de cap.

5. ... te face să confunzi “spiritualul” cu “picturalul”.

6. ... îţi sădeşte în minte acel soi special de luciditate pe care ţi-l dă Iadul.

7. ... te va face să te concentrezi pe viaţa lăuntrică, în dauna celor mai elementare îndatoriri exterioare.

8. ... te va face să neglijezi lucrurile spirituale mici (cu care trebuie să începi), în schimbul lucrurilor mari (care la început te depăşesc).

9. ... te aduce în starea în care să practici scrutarea de sine timp de un ceas fără să descoperi nici unul din acele lucruri care sar în ochi oricui a trăit vreodată în aceeaşi casă cu tine.

10. ... te ţine cât mai departe de orice intenţie de a te ruga.

11. ... dacă totuşi vrei să te rogi, te va îndrepta spre rugăciunea spontană, neconvenţională şi în afara oricăror canoane.

12. ... te lasă să consideri cu totul neimportantă poziţia corpului în vremea rugăciunii.

13. ... nu-ţi bagă în cap tot felul de lucruri, mai degrabă îţi fereşte mintea de prea multe idei.

14. ... îţi deviază mintea de la Dumnezeu spre tine: atunci când te rogi pentru curaj, te face să te simţi tu însuţi curajos, când te rogi pentru îndurare, te face să te consideri deja iertat.

15. ... te îndeamnă să te rogi icoanei sau crucifixului, şi nu lui Dumnezeu.

16. ... doreşte să mori într-un spital de lux, printre doctori care mint, asistente care mint, prieteni care mint, înlăturând definitiv posibilitatea prezenţei unui preot, care n-ar face decât să-i dezvăluie bolnavului adevărata situaţie în care se află!

17. ... luptă împotriva ta cu arma complicităţii mulţumite cu viaţa.

18. ... vrea ca mintea ta să fie încolţită de cea mai mare nesiguranţă, umplută de imagini contradictorii ale viitorului, fiecare din ele izvor de speranţă sau teamă.

19. ... te împiedică să înţelegi că frica de azi este crucea pe care o ai de purtat, tentându-te să te gândeşti la lucrurile de care ţi-e frică în perspectivă.

20. ... te încurajează să uiţi de tine şi să te concentrezi pe obiect, atunci când activităţile spirituale sunt negative, şi te încurajează să te întorci spre tine, atunci când activităţile spirituale sunt pozitive.

21. ... te îndeamnă să-ţi verşi răutatea în capul vecinilor cu care te întâlneşti în fiecare zi, şi bunăvoinţa să ţi-o risipeşti aiurea, diluată în imaginar.

22. ... acţionează sub acoperire.

23. ... vrea să facă din om un magician materialist, care să venereze ceea ce numeşte vag “forţe”, negând existenţa “spiritelor”.

24. ... te face să consideri lumea un scop şi credinţa un mijloc – niciodată invers.

25. ... te foloseşte ca pe o sursă de hrană, prin digerarea sinelui tău îl creşte pe al lui.

26. ... încercând să inventeze una din plăcerile create de Dumnezeu, le-a maimuţărit pe toate sub forma perversiunilor.

27. ... te îndeamnă să guşti din plăcerile inventate de Dumnezeu, dar în momente, sau în moduri, sau în măsuri pe care El le-a interzis.

28. ... îţi insuflă o sete din ce în ce mai mare după o plăcere din ce în ce mai mică.

29. ... îţi ia sufletul şi nu-ţi dă nimic în schimb.

30. ... preferă o religie moderată, pe care o consideră la fel de bună ca şi absenţa religiei însăşi.

31. ... vrea să frecventezi oameni bogaţi, deştepţi, intelectuali la modul superficial şi animaţi de un scepticism universal aplicabil.

32. ... încearcă să amâne cât de mult poate momentul în care tu conştientizezi ispita care e “lumea”.

33. ... schimbă cu totul sensul cuvintelor (vezi “puritanism”).

34. ... dispreţuieşte râsul sănătos, preferându-i zeflemeaua.

35. ... se străduieşte prin orice metode să te îndepărteze de Dumnezeu, şi doar tu crezi că e nevoie pentru atingerea scopului său malefic de nişte păcate spectaculoase. Adesea, simpla pierdere de vreme este suficientă. Sunt suflete care se pierd cu o crimă, sunt care se dau pe o şeptică.

36. ... caută să te îndepărteze atât de dureri, cât şi de plăceri, ambele fiind repere ale realităţii.

37. ... te îndepărtează de orice lucru îţi place ţie pentru lucrul în sine, şi indiferent de ceea ce cred alţii, preferând să-ţi inoculeze pasiunea pentru lucrurile “importante”, “potrivite”.

38. ... te va face conştient de virtuţile tale, făcându-le astfel să piardă din strălucire până la dispariţie.

39. ... va încerca să te facă să te dispreţuieşti, sperând astfel că-i vei dispreţui şi pe ceilalţi.

40. ... face orice ca tu să nu te concentrezi asupra prezentului şi eternităţii.

41. ... induce frica obsedantă sau încrederea oarbă.

42. ... te îndepărtează de prezent şi de eternitate, te aruncă în trecut dar mai cu seamă în viitor, acesta din urmă fiind cel mai puţin timp asemenea eternităţii divine.

43. ... încurajează şcoli de gândire precum evoluţionismul, umanismul ştiinţific sau comunismul, care nu au nimic în comun cu eternitatea, fiind axate pe viitor.

44. ... vrea ca tu să mizezi sufleteşte pe viitor, să i te dăruieşti.

45. ... încearcă, dacă nu te poate vindeca de mersul la biserică, să te facă să cauţi “biserica ce ţi se potriveşte”.

46. ... se străduieşte să-ţi extirpe din conştiinţă interesul pentru subiectul lăcomiei, făcându-te să crezi că aceasta are o latură pur cantitativă. Te face să vezi lăcomia excesului şi să uiţi lăcomia moftului.

47. ... te face să creze că acea experienţă curioasă şi în genere de scurtă durată numită “dragoste” este singura raţiune respectabilă a căsătoriei.

48. ... te face să crezo că un lucru este acel lucru şi nu altul, şi că un individ este acel individ şi nu altul.

49. ... te face să crezi că “a fi” înseamnă “a fi în competiţie”.

50. ... te face să consideri intenţia de a fi loial unui partener în scopul întrajutorării, al păstrării castităţii şi al transmiterii vieţii ca mult mai puţin importantă decât un simplu val de pasiune.

51. ... te face să crezi că “dragostea” nici nu are stavile şi nici nu mai are nevoie de altceva pentru a-l înnobila pe om.

52. ... te face să crezi că nu ai cum să scapi de pasiuni decât dacă le faci pe plac.

53. ... te face să crezi că abstinenţa e nesănătoasă.

54. ... dă în fiecare epocă direcţia proastei orientări în ce priveşte “gustul” sexual, prin intermediul micului cerc de artişti populari, croitori, actriţe şi directori de imagine care lansează tipul la modă.

55. ... îţi sugerează să ai cât mai multe pretenţii de la viaţă.

56. ... te face să crezi că există “timpul tău”.

57. ... te face să crezi că ai drept exclusiv de proprietate asupra timpului tău.

58. ... parodiază.

59. ... detestă cântul şi liniştea, preferând zgomotul.

60. ... promovează un “Iisus istoric” în detrimentul unui “Iisus simbolic”.

61. ... te încurajează să tratezi creştinismul ca pe un simplu mijloc, dar care nu cumva să conducă spre Dumnezeu.

62. ... vrea să înlocuiască creştinismul cu o modă cu nuanţe creştine (de tipul: Creştinismul şi Criza, Creştinismul şi Noua Psihologie, Creştinismul şi Vindecarea prin Credinţă, Creştinismul şi Cercetarea Psihică).

63. ... transformă gustul schimbării în setea neostoită pentru noutatea absolută.

64. ... te face să preferi generozităţii (valoare pozitivă) lipsa de egoism (valoare negativă).

65. ... încurajează orice formă de falsă spiritualitate.

66. ... încearcă să te convingă că o rugă împlinită, ca şi una refuzată, nu au de fapt nici un efect.

67. ... te îndeamnă să crezi că urăşti în numele altora, dezinteresat, când în fapt sentimentul urii îţi aparţine doar ţie.

68. ... caută să te aducă la disperare, pentru că disperarea este un păcat mai mare decât toate păcatele care o provoacă.

69. ... atunci când te aştepţi la ceva, te face să crezi că ai dreptul să obţii acel ceva, pentru că doar în acest fel simpla dezamăgire se poate transforma în ultragiu.

70. ... te face să consideri în orice experienţă care te poate face mai fericit sau mai bun, că datele materiale sunt “adevărate”, pe când elementele spirituale sunt “subiective”. Invers, te face să crezi în orice experienţă care te poate descuraja sau corupe, elementele spirituale sunt singurele adevărate, iar a le ignora te face susceptibil de evazionism.

71. ... te face să consideri că doar caracterul urât al unei persoane detestate este “adevărat”, făcându-te să crezi că doar când urăşti pe cineva îl vezi aşa cum e în realitate. Invers, te aduce în punctul în care ţi se pare că frumuseţea unei persoane iubite este un văl subiectiv, care “maschează” ceva.