Giorgio Locchi şi Alain de Benoist, Răul american (breviar de idei)

01. Europa nu mai aspiră decát să se lase condusă şi fagocitată de America. Acest lucru este numit, pudic, “atlantism”.

02. America se naşte dintr-un refuz al Europei, dintr-o dorinţă de răzbunare şi de revanşă împotriva Europei.

03. Puritanismul englez constituie fermentul principal al americanismului.

04. Încă de la creaţia ei, America s-a imaginat ca fiind Noul Israel, Ţara Făgăduinţei. Pelerinii mistici ajunşi acolo se considerau aleşi de Dumnezeu.

05. America s-a născut dintr-o aventură biblică: nişte protestanţi s-au proiectat în dimensiunea mitică a Vechiului Testament, într-un spaţiu aflat în afara Europei.

06. Religia secularizată şi democratică a americanilor începe de la respingerea oricărei autorităţi spirituale şi se caracterizează printr-o continuă ebuliţie de secte.

07. America e construită pe contradicţii: Declaraţia de Independenţă, documentul care proclamă egalitatea tuturor oamenilor, se află douăzeci şi doi de proprietari de sclavi.

08. Doctrina freudiană corespunde perfect unei căutări în profunzime a complexelor de culpă ascunse în cunoştinţa americană.

09. Americanii sunt convinşi că America prefigurează lumea viitorului, că misiunea lor este să dea un exemplu şi să exporte modelul universal al Binelui.

10. Americanii cred cu putere că politica este o ramură a moralei, al cărei scop este instaurarea Oraşului lui Dumnezeu pe pământ.

11. Americanii consideră că toţi oamenii sunt egali şi că, eventual cu ajutorul lui Dumnezeu, toţi pot ajunge să fie aproape la fel.

12. Americanii împărtăşesc ideea conform căreia autoritatea este un rău în sine, şi că instituţiile care o reprezinntă sunt un rău necesar.

13. Preşedintele Statelor Unite intelectuale este Jean-Jacques Rousseau.

14. Expansiunea americană spre Vest nu a fost “ultima mare cucerire a omului alb” decât în imaginaţia cineaştilor şi a romancierilor.

15. Rolul westernului a fost acela de a reda americanilor “buna conştiinţă” care le era tulburată cu amintirea genocidului comis. Indianul apare ca un diavol viu, un agent în serviciul Satanei destinat ispitirii poporului lui Dumnezeu. De aceea, exterminarea lui apare ca fiind moralmente justificată.

16. Banditul (outlaw) este deosebit de popular în America. Rolul lui este să redea societăţii “buna conştiinţă”, făcând pentru asta toate treburile murdare. Americanul se simte cu atât mai virtuos cu cât banditul este mai josnic.

17. Adevăraţii eroi americani, promovaţi de Hollywood, sunt bandiţii.

18. Exerciţiile militare prusace vizau formarea caracterelor fără a suprima personalitatea soldatului, dându-i concomitent o experienţă riguroasă a terenului şi a formelor de luptă. Drill-urile americane se învecinează, pe plan fizic, cu regula “cadavrului supus”, a “maşinii umane” perfect condiţionate pentru momentul luptei.

19. Omul american este Homo dollaricus uniformis. El trebuie să aibă, nu să fie. În societatea americană, dolarul are o valoare absolută, pentru că este singura unitate de măsură recunoscută de toţi.

20. Mentalitatea comercială americană este probabil legată de refuzul din principiu al autorităţii: americanii consideră ca fiind acceptabilă puterea asupra lucrurilor în aceeaşi proporţie în care găsesc detestabilă puterea asupra persoanelor.

21. Americanii au vrut să fie independenţi exclusiv pe motive economice şi fiscale.

22. Războiul de Secesiune izbucneşte tot într-un context economic.

23. În America nu există nici un conflict între afaceri şi religie: pastorul ofertează Biblia la fel cum ar face un agent cu un set de vase de bucătărie.

24. Banii nu au sens, în ochii americanilor, decât ca preludiu al consumului. Ideea acumulării banilor în sine le este străină. Dolarul are funcţie socială.

25. America este ţara în care vulgaritatea domneşte în toate domeniilor, până şi în gastronomie.

26. Distincţia, educaţia, distanţa, simţul ierarhiei, simţul nobleţii, tot ceea ce face calitatea vieţii, nu sunt apreciate în America, pentru că nu se pot traduce într-o cantitate.

27. Formele de viaţă americane sunt “tehnomorfe”: mecanicul se substituie organicului, raporturile sociale sunt materializate.

28. Regula americană este monotonia: în două sute de ani, americanii nu au reuşit să-şi personalizeze oraşele. Excepţiile, ca New Orleans şi San Augustine, sunt ex-enclave franceze şi spaniole.

29. Ţara care vorbeşte în neştire despre “individ” este de fapt cea mai uniformizatoare, cea mai puţin individualistă cu putinţă. Conformismul este, în America, o virtute, iar americanii au un mare dispreţ pentru tot ce este “singular”.

30. Importanţa disproporţionată de care se bucură mass-media în societatea actuală nu rezultă din complexitatea acestei industrii, ci dintr-o adeziune implicită la modelul societar american.

31. Într-o societate normală se speră că sufragiul universal constă în desemnarea celor mai buni. America nu-i iubeşte pe cei mai buni, ci pe winners. Modelul ei de om politic vizează personajul cel mai comun.

32. În America, există două cărţi sacre: Biblia şi Constituţia. Pentru amândouă se nutreşte aceeaşi veneraţie.

33. Nici un eveniment negativ, nici un dezastru, nu conduce opinia publică americană la punerea în discuţie a sistemului ca atare. Statele Unite oferă exemplul unic al unei ţări în care puterea este fără încetare atacată, dar niciodată sistemul schimbat.

34. Statele Unite au putut trece de la izolaţionism la poziţia de lider mondial. Paradoxul e cu atât mai mare cu cât în acelaşi moment în care profesează izolaţionismul, America doreşte să impună lumii the american way of life.

35. Politica Americii constă în abolirea politicului. Ea nu are decât o singură voinţă: să pună capăt istoriei.

36. America încearcă în mod constant să impună unor popoare diferite propriul ei model de existenţă. Iar surpriza ei majoră este refuzul care i se opune, pentru că nu reuşeşte să priceapă nici că cineva poate refuza “binele”, nici că există culturi şi popoare diferite de ea.

37. Statele Unite sunt condamnate să conducă la dispariţie toate culturile cu care interferează, eradicând din toate ţările în care se implantează fermenţii specifici ai culturii şi ai mentalităţii.

38. America poate impresiona prin gigantismul său, dar arareori prin frumuseţe. Civilizaţia americană, atât de bogată în mijloace materiale, este profund inestetică.

39. În America, în cel mai bun caz, cultura nu se crează, se consumă. Şi pentru a fi consumată, având în vedere că nimic nu se produce la acest nivel, ea trebuie importată din Europa.

40. Extraordinarul prost gust american n-a încetat niciodată să sară în ochii observatorilor. Cei care au fost în situaţia de a servi drept ghizi grupurilor de turişti veniţi de peste Ocean şi-au construit discursuri adecvate, vorbind despre costul construcţiei lângă Domul Invalizilor, despre numărul de scări la Tour Eiffel, într-un limbaj de tip baby talk, ca la televiziune. Lăsat de capul lui, fără ca cineva să-i spună cât costă cutare monument în dolari, americanul se îndreaptă spre ceea ce e mai urât, mai vizibil şi mai oripilant, preferând “suvenirul tipic” (Made in Hong Kong) obiectului autentic. Aşa Firenze devine oraşul where we found no corn flakes, în timp ce în faţa Acropolei din Atena se poate auzi: “Peach! It’s my favourite colour”.

41. În Statele Unite, unde sincopatul s-a impus în faţa armoniei, elementul muzical se reduce din derivate ale baladei irlandeze şi la jazz, musica neagră care, sub orice formă a ei, are meritul de a fi un produs autohton.

42. Literatura americană sare în ochi esenţialmente prin violenţa ei.

43. Făcând uz masiv de argou, de deformări ale limbajului, de interjecţii familiare, benzile desenate, uşor de citit, uşor de absorbit, cu culorile lor stridente, nu aveau cum să nu se integreze în the american way of life.

44. Benzile desenate au alimentat gustul americanilor pentru genul eminamente distrugător al parodiei.

45. Americanii au abolit frontiera dintre “limba ce se vorbeşte” şi “limba care ar trebui să se vorbească”. Modelul educaţiei americane nu este limba clasicilor, ci limba străzii.

46. Behaviorismul reduce comportamentul omului la o serie de stimuli externi. Behavioriştii pleacă de la principiul că nu există comportamente spontane sau înnăscute, iar la baza comportamentului ar fi “recompensa” (câştigul sau “frustrarea”, adică absenţa câştigului). Această teorie care stă la baza mentalităţii americane sfârşeşte prin a nega existenţa vreunei conştiinţe în om.

47. Atunci când Pavlov şi Thorndike au enunţat teoria reflexului condiţionat, au parvenit la un mijloc excelent de manipulare a oamenilor.

48. Primatul pe care îl ocupă acţiunea în cinematografia americană se datorează refuzului implicit al oricărei interiorităţi. Realizatorii acestui tip de spectacol au spus întotdeauna că tot ceea ce fac ei este “să transmită o poveste”, ca şi cum n-ar difuza implicit valori ideologice şi morale.

49. Scopul cinematografului american este acela de a infuza criteriile ideologice ale american way of life. Pe acest fond, spectatorul este consecvent asigurat că trăieşte în cea mai bună dintre lumile posibile.

50. America nu are sensul profund al sacramentului, pentru că nu are sensul sacrului. Pentru american, preotul (pastorul) este înainte de orice un tribun.

51. Bisericile americane sunt ca nişte cluburi: doctrina nu contează, totul stă în aparenţe.

52. Americanul îşi schimbă Biserica în funcţie de proximitatea unui aşezământ faţă de casă: dacă cea mai apropiat este templul baptist, atunci şi el va fi baptist, chiar dacă până atunci fusese presbiterian.

53. Bipartitismul scenei politice americane suferă de aceeaşi absenţă de ideologie. Cele două partide nu reprezintă un conflict doctrinar, ci o chestiune de ergonomie: ajunge un singur partid pentru gestionarea puterii, şi unul care să fie în opoziţie.

54. Nici Partidul Republican, nici Partidul Democrat nu au principii sau dogme particulare. Ambele au tradiţii, ambele pretind că adăpostesc în interiorul lor tendinţe diverse. Ambele au sloganuri, în jurul amândurora gravitează grupuri de interese care le susţin.

55. Partidele americane pot fi definite ca instrumente care servesc concomitent de mijloace şi de scopuri. Programele liderilor lor se sprijină mai mult pe metode decât pe obiective, şi se exprimă sub forma unor sloganuri “publicitare” extrem de vagi, pe care oricine îşi poate fundamenta propriile aspiraţii (ex: New Deal).

56. Americanii sunt incapabili să fie marxişti sau fascişti, şi asta nu pentru că ar fi descoperit faliile acestor două ideologii, ci din cauza incapacităţii lor de a gândi în termeni ideologici.

57. Să locuieşti într-o zi în Dallas, într-alta în New York; să fii episcopal un an, metodist într-altul; să votezi acum pentru republicani, mai apoi pentru democraţi – ce importanţă are, de vreme ce oricum este acelaşi oraş, aceeaşi ideologie, acelaşi partid?

58. Doctrina progresului care este la baza “misticii” americane îşi trage rădăcinile din filosofia iluministă, din teoria lui Rousseau, din pietismul quakerilor, din credinţa în raţiune şi în bunătatea înnăscută în umanitate, în ferma convingere că transformarea ambientului modifică fiinţa umană în sensul dorit.

59. Convingerea că oricine poate face orice, independent de calităţile sale înnăscute, şi că întotdeauna se poate urca mai sus pe treptele societăţii, ocupă un loc central în concepţia americană. Pe ea se clădeşte noţiunea de “reuşită”, autosuficientă, lipsită de orice conţinut, şi care se măsoară doar după criterii materiale.

60. The star system, pus la punct de Hollywood, în loc să fie pus în criză de caracterul extrem de efemer şi chiar meteoric al starurilor şi al vedetelor, arată publicului că un individ necunoscut ieri poate fi proiectat către “succes” dintr-o zi într-alta.

61. Mitul self made man-ului ilustrează şi el tematica “succesului” american.

62. Americanii cred că expansiunea este un factor constant, care poate continua indefinit.

63. Gustul americanilor pentru risipă, pentru consumul imediat a tot ceea ce este disponibil pe moment, derivă din optimismul lor indestructibil, din convingerea că generaţia următoare se va descurca mai bine în privinţa aranjării lucrurilor. Americanul crede că mâine va fi întotdeauna mai bun ca azi.

64. Americanul este indiferent la ideea de “trecut” (vehicul al tradiţiei, al culturii) pentru că în ochii lui acest “trecut” nu are nimic bun de transmis. A admite că trecutul poate fi superior prezentului este în contradicţie cu ideea de progres. Concomitent, americanul este destul de indiferent în privinţa viitorului. Nu poate vedea timpul în perspectivă, pentru că “mistica” americană nu este un a timpului, ci a spaţiului.

65. Standing-ul americanului este direct proporţional cu cât câştigă. Din aceasta, doreşte să consume tot, nepăstrând nimic pentru moştenitorii săi.

66. Americanul crede în educaţie, dar în educaţia prezentată sub forma unui kit “ready made”. Noţiunile vehiculate în universităţile americane sunt de acest tip.

67. Profesorul trebuie să fie un “tovarăş” pentru elevii săi, aşa cum este şeful pentru oamenii lui, preşedintele pentru alegători, tatăl pentru fii. În orice moment trebuie să le lase de înţeles de că nu le este cu nimic superior. Profesorul bun nu este acela care poate să-i înveţe ceva pe elevii lui, ci acela who helps to socialize.

68. Adesea au fost lăudate legăturile care există între universitatea americană şi industrie. Dar se uită adesea corolarul, adică faptul că în Statele Unite învăţământul este conceput care o ucenicie a disciplinelor “cantitative” (economie, ştiinţe, tehnologie), cultura generală fiind văzută ca o pierdere de timp.

69. Hiperspecializarea căutată în învăţământul american conduce sărăcirea ulterioară a nivelului cultural, la accentuarea gândirii analitice şi la împiedicarea formării gândirii sintetice.

70. În domeniul compilării şi al acumulării de date, date fiind posibilităţile practic nesfârşite de documentare, universitarii americani sunt imbatabili. Dar din toate aceste date, din toate aceste referinţe, nu apare nici o idee nouă, nici o viziune originală.

71. Toate marile sisteme de gândire ale secolelor XIX şi XX, toate viziunile asupra lumii care au trasat cursul evenimentelor timpurilor noastre, s-au născut în Europa, şi se mai aşteaptă încă echivalentul unui Marx, al unui Nietzsche, al unui Freud, al unui Einstein, al unui Spengler, al unui Lenin, care să fie american de mai mult decât o generaţie.

72. Computerul este camera de gaz a culturii.

73. Ştiinţele omului, aşa cum sunt ele percepute şi elaborate de către americani, sunt ştiinţele omului cadavru.

74. America este o civilizaţie hipertrofiată, căreia nu-i corespunde nici o cultură.

75. În Statele Unite, civilizaţia, privată de “contextul” şi substanţa ei, nu s-a putut reînnoi decât graţie aportului extern constant, furnizat de cel mai recent val de imigranţi.

76. America nu a descoperit nimic, a inventat doar (invenţia fiind aplicaţia descoperirii). Prin natura ei, ea este sterilă. La sfârşitul secolului XX, după două sute cincizeci de ani de “civilizaţie americană”, America este, pe plan ştiinţific, în stadiul de completă dependenţă de Europa. Toate marile descoperiri (turbina cu vapori, generatorul electric, automobilul, motorul Diesel, telegraful fără fir), toate progresele ştiinţei (razele X, radioactivitatea, electronul, transmutaţia nucleară, izotopii, cataliza, cracking-ul catalitic, teoria quantelor) se fac pe malul drept al Atlanticului.

77. Americanii au inventat pomparea de creiere (brain drain). Datorită lor, materia cenuşie a început să fie cotată pe piaţa internaţională.

78. America sterilizează spiritele: odată ajunşi pe teritoriul ei, imigranţii suferă o adevărată mutaţie. Sterilizarea are loc prin confort, prin facilitate, prin abolirea distanţelor.

79. Omul de ştiinţă american este în realitate un tehnician. El munceşte fără surprize, în funcţie de datele cu care a fost programat. Poate aplica cunoştinţele dobândite, dar nu le poate multiplica. Ştiinţa în sensul propriu, de “filosofie”, rămâne în apanajul universităţilor europene.

80. Pentru a fi un mare popor, americanilor le lipsesc marile încercări, marile catastrofe care formează caracterele. De-a lungul istoriei, viaţa lor a fost prea uşoară, motiv pentru care nu au devenit niciodată adulţi.

81. Există un raport direct între gustul pentru confort şi bogăţie materială, facilitatea vieţii, optimism şi puerilitate.

82. Disneyland este un simbol exemplar al Americii. Acolo, americanul e la el acasă.

83. În America, şi vedetele se consumă repede.

84. Există, în Statele Unite (şi în restul lumii, pornind de aici), o adevărată idolatrie pentru “tinereţe”, în care se amestecă optimismul şi credinţa în ideea de progres.

85. În societatea modernă, tabuul morţii a substituit tabuul sexului. Acest tabu reflectă refuzul morţii şi, în consecinţă, refuzul unei viziuni tragice a lumii, fondată pe ideea de Destin.

86. Puerilitatea presupune absenţa de spirit critic. Absenţa de spirit critic implică credulitatea, care accentuează puterea mass-mediei. Masele sunt prin definiţie credule, dar credulitatea americanilor depăşeşte orice aşteptare.

87. La nivel simbolic, figura masculină a “unchiului Sam” este aproape întotdeauna negativă. El este cel care le cere americanilor să facă serviciul militar, să plătească taxele, să facă economii. Pentru a simboliza America sub formă pozitivă, se recurge la o imagine feminină: Satuia Libertăţii.

88. Ceea ce se numeşte imperialism american este un imperialism fără Imperium, fără un principiu spiritual superior, fără un principiu informativ organizatoric, deci contrariul unei adevărate puteri imperiale. “Imperialismul roman” venea cu o anumită viziune a lumii, o nouă formă de contract social (pax romana, foarte apropiată de relaţiile feudale dintre vasal şi senior). Dar America nu este o nouă Roma, ci o nouă Cartagina. Nu aduce nimic în plus, ci vehiculează o castrare spirituală. Materialmente, e o îmbogăţire, dar spiritual e o sărăcire. Peste tot unde “modul american de a trăi” s-a implantat, în Europa, în Asia sau în Africa, naţiunile şi-au pierdut identitatea, popoarele s-au “deculturalizat”. Aceasta este forma cea mai subtilă, dar şi cea mai sigură, de genocid.

89. Ceea ce face forţa şi în acelaşi timp slăbiciunea imperialismului american, făcându-l teribil fără să fie concomitent creator, este faptul că nu derivă dintr-un proiect, ci dintr-o autoritate. În timpul istoriei lor, americanii nu au intervenit în lume decât forţaţi, nu pentru a deveni o putere animată de un proiect, ci pentru a da lumii o lecţie de “morală” şi pentru a veghea la propriile interese (economice şi comerciale). Situaţia pe care o cupă acum şi face din ei o superputere se explică prin dimensiuni, prin circumstanţe, prin faptul că în epoca cea mai comercială sunt ţara cea mai comercială – nu ca efect al voinţei lor.

90. În Europa, cele mai multe persoane sunt cele vorbitoare de germană, şi nu de engleză. În plus, Germania este partenerul comercial numărul 1 al celorlalte ţări europene, şi nu Statele Unite. Predominanţa limbii engleze este deci nu rezultatul sistemului şcolar şi al utilitarismului mercantil, ci al “ideologiei dominante implicite”.

91. Un imperialism politic şi economic nu se poate concepe (şi nu ar putea dura), fără să fie însoţit de un imperialism cultural şi lingvistic, care cere imperios adeziunea instinctivă la conceptele şi la valorile sale implicite.

92. Trecutul Americii este un melting pot. Viitorul ei este un haos. Dar în realitate America nu are nici trecut, nici viitor. Nu are, nu “este” decât un etern prezent, cristalizarea unui moment din istoria Europei, cel al Alfklärung-ului pre-revoluţionar care a fost la originea revoluţiilor din 1776 şi 1789, şi care ilustrează, într-o manieră mai tiranică, uciderea embrionilor oricărui spirit creator.

93. O iluzie gravă vrea să distingă artificial între poporul american şi guvernul său. Ca şi cum guvernel nu ar fi produsul spiritului poporului, ca şi cum poporul, în ultimă instanţă, nu şi-ar merita guvernele, fie ele diferite, pe care le are.