Marshall McLuhan, Despre Biserică în lumea electrică (fragment)

“Dar acum se dezvoltă o lume electrică, acustică prin natura ei pentru că este instantanee şi simultană. Este formată ca o unitate vastă, globală si cu rezonanţă. Ignoră toate formele de specializare, orice fragmentare, orice logică. În faţa acestei invazii, cultura greco-romană nu poate rezista, şi se află în proces de măcinare rapidă, abruptă şi bruscă, atât de masiv încât ne aflăm în faţa unei crize incredibile. Biserica priveşte la infrastructura ei culturală cum i se năruie la picioare. Atunci când totul se petrece cu viteza luminii – viteza electrică – lumea greco-romană se dă deoparte. Fără îndoială Biserica a fost întotdeauna construită pentru această civilizaţie, dar nimic nu se află în noua tehnologie care s-o susţină. Desigur, va exista o reacţie puternică atunci când ne vom reveni în simţiri, dar pe moment generaţiile tinere au fost cucerite de lumea electrică.


Atunci când comunici cu ajutorul noii tehnologii eşti, într-un anume sens, oriunde în acelaşi timp. Omul electric este un “super înger”. Când eşti la telefon nu mai ai corp. Şi, în vreme ce vocea ta este acolo, tu şi omul căruia îi vorbeşti este în altă parte, în acelaşi timp. Omul electric nu are fiinţă corporală. El este literalmente des-trupat. Dar o lume destrupată , ca cea în care trăim acum, este o ameninţare îngrozitoare pentru o Biserică întrupată, şi teologii nici măcar n-au catadicsit să analizeze acest lucru.” (Marshall McLuhan într-un interviu cu Pierre Babin, cu vreo treizeci de ani înaintea apariţiei internetului)