Abd el-Kader, Despre cauza primă (fragment)

“Întâi de toate trebuie ca sufletul să aibă certitudinea că Dumnezeu este un Agent liber care face, conform ştiinţei Sale şi înţelepciunii Sale, ceea ce este convenabil, cum este convenabil, în măsura în care este convenabil, în momentul convenabil; cu consecinţa că, oricum şi din orice punct de vedere ar fi, nu poate să existe act mai perfect sau mai înţelept decât acela, şi că dacă servitorul ar avea acces la Înţelepciunea divină şi la cunoaşterea pe care le cer împrejurările, nu ar alege să împlinească alt act decât acela. Din clipa în care sufletul posedă această certitudine, atinge nivelul de “acord” cu voinţa lui Allah, este “împăcat” şi îndeplinirea voinţei divine nu-i clinteşte imuabila seninătate.

În al doilea rând, trebuie să aibă certitudinea, fondată pe experienţa spirituală şi dezvăluirea intuitivă, că doar Dumnezeu este singurul Agent a tot ceea ce provine de la creaturile Sale fără excepţie. Chiar de creatura joacă, în raport cu un act anume, rolul de cauză, de condiţie sau de împiedicare, Dumezeu este cel care “coboară” de la nivelul absolutului Său – fără să înceteze pentru atât să fie absolut – în forma pe care o numim condiţie, cauză ori împiedicare. El face ceea ce face prin intermediul acestei forme. Ar putea să se lipsească de ea dacă ar dori să acţioneze fără ea, dar aceasta este alegerea Lui liberă şi aceasta este înţelepciunea Lui. Actul este deci atribuit la prima vedere acestei forme, deşi îi aparţine în realitate Lui singur, fără asociere.” (Abd el-Kader, Scrieri spirituale)

Read more!

Meister Eckhart, Despre dragostea nepotrivită de Dumnezeu (fragment)

“Dar unii oameni vor să-L privească pe Dumnezeu după cum privesc o vacă, cu aceiaşi ochi; ei vor să-L iubească pe Dumnezeu aşa cum iubesc o vacă. Tu o iubeşti pentru laptele şi brânza şi pentru avantajul tău. Astfel fac toate persoanele care-L iubesc pe Dumnezeu pentru bogăţia exterioară şi consolarea interioară, şi ei nu-L iubesc cu adevărat pe Dumnezeu, ci propriul lor avantaj.” (Meister Eckhart, Predici I, 16b)

Read more!

Meister Eckhart, Despre omul smerit (fragment)

“De aceea omul smerit nu are nevoie să-I ceară lui Dumnezeu, el poate să-i comande lui Dumnezeu, căci măreţia lui Dumnezeu nu are legătură decât cu adâncimea smereniei, omul smerit şi Dumnezeu fiind unul şi nu doi. Omul smerit Îl are pe Dumnezeu în puterea lui în aceeaşi măsură în care Dumnezeu are putere asupra lui, şi tot binele care este în toţi îngerii şi-n toţi sfinţii, totul îi aparţine lui după cum Îi aparţine lui Dumnezeu. Dumnezeu şi omul smerit sunt absolut unul şi nu doi, căci ceea ce Dumnezeu face, şi el face, şi ceea ce Dumnezeu vrea, şi el vrea, şi ceea ce Dumnezeu este, şi el este: o viaţă şi o fiinţă. Da, în privinţa lui Dumnezeu, dacă acest om ar fi în infern, Dumnezeu ar trebui să meargă după el în infern, şi infernul ar fi pentru el un regat al cerurilor; Dumnezeu trebuie s-o facă în mod necesar, ar fi forţat s-o facă, pentru ca acest om este fiinţa lui Dumnezeu, şi fiinţa lui Dumnezeu este acest om.” (Meister Eckhart, Predici I, 15)

Read more!

David F. Noble - The Religion of Technology. The Divinity of Man and the Spirit of Invention - note de lectură

Penguin Books, 1999 

Note alcătuite de Silviu Man.

INTRODUCERE – TEHNOLOGIE ȘI RELIGIE

Scopul acestei cărți este de a arăta că fascinația pentru tehnologie din zilele noastre (...) are ca origine miturile religioase și închipuiri străvechi. Deși tehnologiștii de azi, în sobra lor cursă pentru utilitate, putere sau profit par să fixeze un standard rațional pentru societate, ei sunt alimentați, de asemenea, de visuri îndepărtate și nostalgii spirituale ale salvării supranaturale.

Tehnologia modernă și credința modernă nu sunt nici complementare, nici opuse, nici nu reprezintă faze succesive ale dezvoltării umane. Ele sunt contopite - și așa au fost dintotdeauna – actul tehnologic fiind, în același timp, un efort esențialemente religios.

Precum tehnologiile însele, ne așteptăm la mult mai mult din partea mașinăriilor artificiale decât utilitate, confort sau supraviețuire. De ele așteptăm mântuirea.

PARTEA I – TEHNOLOGIE ȘI TRANSCENDENȚĂ

CAPITOLUL 1 – ASEMĂNAREA CU DIVINITATEA

Dezvoltarea tehnologiei în Occident ca forță istorică și dezvoltarea religiei tehnologiei sunt două fațete ale aceluiași fenomen.

În primul mileniu creștin, tehnologia și transcendența au aparținut unor teritorii complet diferite.

Pentru Fericitul Augustin, ca și pentru Jacques Ellul, tehnologia există numai pentru omenirea în starea sa de păcat și nu are nici o semnficație dincolo de aceasta.  […] În viziunea Fericitului Augustin, tehnologia nu are nimic de-a face cu transcendența, ci semnifică respingerea transcendenței. Iar transcendența, recuperarea perfecțiunii pierdute, nu poate fi câștigată decât prin harul lui Dumnezeu.

Read more!