“Întâi de toate trebuie ca sufletul să aibă certitudinea că
Dumnezeu este un Agent liber care face, conform ştiinţei Sale şi înţelepciunii
Sale, ceea ce este convenabil, cum este convenabil, în măsura în care este
convenabil, în momentul convenabil; cu consecinţa că, oricum şi din orice punct
de vedere ar fi, nu poate să existe act mai perfect sau mai înţelept decât
acela, şi că dacă servitorul ar avea acces la Înţelepciunea divină şi la
cunoaşterea pe care le cer împrejurările, nu ar alege să împlinească alt act
decât acela. Din clipa în care sufletul posedă această certitudine, atinge
nivelul de “acord” cu voinţa lui Allah, este “împăcat” şi îndeplinirea voinţei
divine nu-i clinteşte imuabila seninătate.
În al doilea rând, trebuie să aibă certitudinea, fondată pe
experienţa spirituală şi dezvăluirea intuitivă, că doar Dumnezeu este singurul
Agent a tot ceea ce provine de la creaturile Sale fără excepţie. Chiar de
creatura joacă, în raport cu un act anume, rolul de cauză, de condiţie sau de
împiedicare, Dumezeu este cel care “coboară” de la nivelul absolutului Său –
fără să înceteze pentru atât să fie absolut – în forma pe care o numim condiţie,
cauză ori împiedicare. El face ceea ce face prin intermediul acestei forme. Ar
putea să se lipsească de ea dacă ar dori să acţioneze fără ea, dar aceasta este
alegerea Lui liberă şi aceasta este înţelepciunea Lui. Actul este deci atribuit
la prima vedere acestei forme, deşi îi aparţine în realitate Lui singur, fără
asociere.” (Abd el-Kader, Scrieri spirituale)
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire