Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic (nota de lectura)

1. Care a fost scopul întrupării Domnului?

Să ne arate “chipul unei vieţuiri în formă dumnezeiască”.

2. Tot omul botezat trebuie să ţină toate câte a poruncit Domnul.

3. Cel ce imită pe Domnul poate să împlinească toate poruncile. Nimeni din cei robiţi de materia lumii nu poate să imite pe Domnul.

4. Am primit puterea să călcăm peste şerpi şi scorpii, şi stăpânire peste toată puterea vrăjmaşului.

5. Cel ce vrea să se facă ucenicul Lui se desface de toată legătura trupească si se goleşte de toată împătimirea după cele materiale.

6. Cel ce iubeşte pe Dumnezeu din toată puterea şi cugetuul său, iar pe aproapele său ca pe el însuşi, ţine toate poruncile.

7. Lucrurile lumii: “mâncări, bani, avuţii, slavă, rudenii ş.a.m.d.”

8. Celor făcuţi după chipul lui Dumnezeu şi cârmuiţi de raţiune şi învredniciţi de cunoaşterea lui Dumnezeu le este cu putinţă să-şi iubească vrăjmaşii.

9. Este cu neputinţă să iubească cineva pe cel ce-l necăjeşte, chiar dacă se arată a fi lepaădat de materia lumii, dacă nu cunoaşte cu adevărat scopul Domnului.

10. Domnul Iisus a păzit porunca dragostei pentru Dumnezeu şi cea a dragostei pentru aproapele întocmai ca un om.

În jurul a trei lucruri se învârteşte tot ce-i omenesc: mâncarea, avuţiile şi slava. Cu acestea l-a ispitit diavolul pe Domnul în pustie.

11. Ulterior, diavolul s-a străduit să-l facă pe Domnul să încalce porunca iubirii de aproapele, lucrând prin “nelegiuiţii iudei”.

12. Iisus l-a răpus pe “tatăl bunătăţii” prin bunătate.

13. Lăsându-se de bunăvoie învins, Domnul a învins pe cel ce nădăjduia să-l învingă.

14. Nu ne luptăm împotriva sângelui şi a trupului, ci direct cu îngerii cei mari.

15. “biruind pururea răul prin bine”

16. “Dar roagă-te pentru mine, Părinte, ca să pot înţelege desăvârşit scopul Domnului şi al apostolilor Săi şi să pot veghea în vremea ispitelor şi să nu fiu neştiutor cu privire la planurile diavolului şi ale dracilor lui.”

17. Cel ce se îngrijeşte mereu de cele spuse mai înainte, va putea să nu fie neştiutor.

18. Din nebăgare de seamă iau dracii totdeauna prilejuri împotriva noastră.

Trezirea atenţiei: negrija totală de cele pământeşti şi ocuparea neîntreruptă cu Sfânta Scriptură aduc sufletul la frica de Dumnezeu.

19. Mintea se ocupă cu desăvârşire numai de Dumnezeu dacă sunt dobândite trei virtuţi: iubirea, înfrânarea şi rugăciunea.

Iubirea îmblânzeşte mânia.

Înfrânarea veştejeşte pofta.

Rugăciunea desface mintea de toate înţelesurile.

20. Iubirea are puterea să se milostivească şi să facă bine aproapelui, şi să fie cu îndelungă răbdare faţă de el, şi să îndure cele ce îi vin de la el.

21. Îndelunga răbdare: a sta neclintit în împrejurări aspre şi a răbda relele, a aştepta sfârşitul încercării şi a nu da drumul iuţimii la întâmplare; a nu vorbi cuvânt neînţelept, nici a gândi ceva necuvenit unui creştin.

22. Propriu îndelungii răbdări mai este şi a se socoti pe sine pricina încercării.

23. Înfrânarea veştejeşte pofta întrucât te face să te reţii de la toate care nu împlinesc o trebuinţă, ci aduc o plăcere, şi te îndeamnă să nu te împărtăşeşti de nimic, decât de cele trebuincioase vieţii.

24. Înţelesurile sunt ale lucrurilor, unele sub simţuri iar altele inteligibile. Harul rugăciunii uneşte mintea cu Dumnezeu, desfăcând-o de înţelesuri. Întreţinându-se cu Dumnezeu, mintea ia formă dumnezeiască.

25. Dumnezeiasca Scriptură nu poruneşte nimic din cele ce sunt cu neputinţă.

“Rugăciunea neîntreruptă stă în a avea mintea alipită de Dumnezeu cu multă evlavie şi cu dor, şi a atârna pururea cu nădejdea de El, şi a te încrede în El în toate, orice ai face şi ţi s-ar întâmpla.”

26. Apostolul şi sfinţii s-au rugat neîncetat.

27. Străpungerea inimii lipseşte atunci când nu există frica lui Dumnezeu.

28. “Sfârşitul cuvântului: ascultă tot, teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Acesta este tot omul.” (Ecl. XII, 13-14)

29. “marea noastră negrijă şi uşurinţă”

30. Putem pierde mântuirea nu doar dacă am făcut fapte rele, ci fiindcă de cele bune n-am grijit şi pe aproapele nu l-am iubit.

31. Ne-am învrednicit de har, dar am fost plini de toată răutatea.

32. “Nu m-am făcut în loc de biserică a lui Dumnezeu templu al idolilor?”

33. Roada Duhului: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, facerea de bine, bunătatea, credinţa, blândeţea, înfrânarea.

34. Credinţa nu ajunge pentru mântuire, pentru că şi diavolii cred.

35. Pustiirea sufletelor: nedreptatea, răutatea, viclenia, lăcomia, pizma, uciderea, cearta, înşelăciunea, purtările urâte, şoptirea, bârfa, ura de Dumnzeu, ocara, semeţia, trufia, născocirea de rele, nesupunerea faţă de părinţi, bezmeticeala, neiubirea, călcarea cuvântului, nemilostenia.

36. Toată asceza care nu are iubire e străină de Dumnezeu.

37. Suntem mai răi ca fariseii.

44. Să nu stăruim în gânduri care ne prezintă păcatele noastre micşorate şi care ne spun ca nişte oracole că am primit iertarea.