21 juillet 2018

Ananda K. Coomaraswamy, Despre metafizică (fragment)

“Metafizica, în general, recurge la simboluri vizuale (cruci şi cercuri, de exemplu) şi mai presus de toate la simbolismul luminii şi al soarelui – pentru că, aşa cum spune Dante, “niciun obiect al simţurilor din întreaga lume nu merită mai mult să-l simbolizeze pe Dumnezeu”. Dar va trebui de asemenea să utilizez termeni tehnici precum esenţă şi substanţă, potenţialitate şi act, inspir şi expir, asemănare exemplară, etervitate [jumătatea drumului dintre timp şi eternitate; modul de a fi al îngerilor], formă şi accident. Metempsihoza trebuie să fie distinsă de transmigraţie şi ambele de “reîncarnare”. Va trebui să face distincţia între suflet şi spirit. Înainte de asta trebuie să ştim când, şi dacă, este potrivit să folosim un termen sanscrit pentru cuvântul “soul” (anima, psyche), trebuie să ştim dinainte multiplele sensuri în care a fos folosit cuvântul “suflet” în tradiţia europeană; ce fel de suflet poate fi “salvat”; ce fel de suflet ne cere Hristos să-l “urâm” dacă vrem să fim discipolii săi; la cel fel de suflet se referă Maestrul Echkhart atunci când spune că trebuie “condamnat la moarte”. Trebuie să ştim ce înţelege Philo [din Alexandria] prin “sufletul sufletului”; şi trebuie să ne întrebăm la ce anume ne putem gândi când zicem că animalele sunt “fără suflet”, deşi cuvântul “animal” înseamna etimologic chiar “însufleţit”. Trebuie să distingem esenţa de existenţă. Şi trebuie să inventăm cuvinte precum “acumdeauna” (nowever) pentru a exprima sensurile depline şi originare ale cuvintelor ca “dintr-o dată”, “imediat” şi “îndată”.” (Ananda Coomaraswamy, Vedanta şi tradiţia occidentală)

Aucun commentaire: