Meister Eckhart, Despre Dumnezeu şi om (fragment)

“Am spus într-o zi chiar aici, şi e adevărat: Dacă omul îşi însuşeşte sau ia ceva exterior sieşi, nu este bine. Nu trebuie să-L considerăm sau să-L luăm pe Dumnezeu ca pe ceva în afara noastră, ci ca pe bunul nostru propriu şi ca ceea ce este în noi înşine; nu trebuie nici să-L slujim nici să acţionăm în vederea unui “de ce”: nici pentru Dumnezeu, nici pentru cinstirea Sa, nici pentru orice ar fi în afara noastră, ci doar după ceea ce este în sine fiinţa Lui proprie şi propria Lui viaţă. Mulţi oameni simpli îşi imaginează că trebuie să creadă că Dumnezeu este acolo şi ei aici. Nu este aşa. Dumnezeu şi cu mine suntem unul. Prin cunoaştere Îl primesc pe Dumnezeu în mine; prin dragoste merg eu în Dumnezeu. Unii spun că beatitudinea nu stă în cunoaştere, ci doar în voinţă. Ei greşesc, căci dacă ea ar sta doar în voinţă, n-ar fi unitate. Acţiunea şi devenirea sunt unul. Când dulgherul nu acţionează, casa nu se face. Când securea se odihneşte, devenirea se odihneşte şi ea. Dumnezeu şi cu mine suntem în această lucrare: el lucrează şi eu devin. Focul transformă în sine ceea ce este oferit şi devine natura sa. Nu lemnul transformă focul în sine, focul transformă în sine lemnul. La fel suntem şi noi transformaţi în Dumnezeu, aşa încât Îl vom cunoaşte cum este El. Sfântul Pavel spune: “Astfel Îl vom cunoaşte, Îl voi cunoaşte atât cât El mă va cunoaşte, nici mai mult nici mai puţin, absolut la fel.” Drepţii vor trăi veşnic şi plata lor este la Dumnezeu, asemenea Lui. Dumnezeu să ne ajute să iubim dreptatea pentru ea însăşi şi pe Dumnezeu fără “de ce”. Amin.” (Meister Eckhart, Predici 1, 6)