Mircea Platon, Ce sunt intelectualii? (text integral)

Articolul meu despre falsitatea pozitiei de "intelectual de dreapta" a starnit consternare. Cum adica sa nu ne mai pretuim "intelectualii" ? Daca nu suntem "intelectuali" , "elite" atunci nu ne ramane decat sa devenim "marlanime". Daca nu "elita intelectuala" sa ne arate drumul, atunci cine? Ce anume vreau sa pun in loc? Daca nu dresam, pacalim si luminam noi masele in spiritul
libertatii, atunci cine sa o faca?

In sens propriu, intelectualii au aparut in 1898, atunci cand Clemenceau a folosit termenul pentru a-i desemna pe cei care semnau in publicatia sa, "Aurora", un apel in sprijinul capitanului Dreyfus. Prin "intelectuali" , Clemenceau ii intelegea pe scriitori si universitari amalgamati sub cupola agitatiei publice pentru o cauza. Inainte de acest moment, existau artisti/scriitori - boemi sau imburgheziti, imbogatiti de arta pentru arta sau ruinati de arta cu tendinta – si profesori, specialisti in diferite domenii, oameni a caror prima chemare era sa transmita o traditie generatiilor urmatoare. Intelectualul e deci un fel de catar obtinut din imperecherea armasarilor scriitoricesti de cursa scurta, foiletonista, cu asinii academici, ducand in spinare desagii grei ai notelor de subsol pe parcursul a dense si ponderoase tomuri.

Ca atare, intelectualul e o strutocamila, o himera, o fiinta care nu exista decat in imaginatie, de dragul povestii sau al demonstratiei. O dovedeste si faptul ca nu exista meseria de intelectual, ca nu exista sfinti ai intelectualilor asa cum exista sfinti ai pompierilor, scriitorilor sau tamplarilor. Intelectualul nu e o meserie decat in cazul revolutionarului de profesie, care traieste din banii fundatiilor sau din sinecuri si care nu e de dreapta, ci de stanga. De la comunistul Lenin, la socialistul Hitler, revolutionarii de profesie au fost niste intelectuali traind pe banii partidului sau ai partidei.

A spune deci ca suntem "intelectuali conservatori" e un nonsens. Si ramane un nonsens chiar daca mergem mai in adancime cu istoria "intelectualilor" . In cazul in care alegem sa neglijam semnificantul si sa urmarim semnificatul, vom gasi ca stramosii intelectualilor, protointelectualii ca sa zicem asa, sunt, fara exceptie, oameni traind in marginea templului, oameni care au abandonat sacrul in favoarea retoricii castigatoare, a argutiei mercenare: sofistii antici, saltimbancii medievali, umanistii renascentisti care tunau impotriva relelor Curiei dar linguseau orice marunt tiran local, si filosofii secolului al XVIII-lea, specialisti in revolutie cu voie de la politie si in adulat "despoti luminati". Thomas Morus era cat pe ce sa devina intelectual, dar s-a razgandit si s-a facut sfant, sau, ma rog, a fost martirizat de gadele regelui Henric al VIII-lea, altminteri om luminat, autor de polemici teologice si intelectual al vremii sale.

A spune ca esti "de dreapta" si "intelectual" inseamna deci fie a declara ca esti de dreapta economica, adica adept al economiei de piata, si atat, fara valorile personaliste asociate dreptei politice, fie a nu spune nimic. Dar in primul caz, ca om care militeaza pentru valorile "pietei libere", nu poti sa afirmi, precum Gabriel Liiceanu in timpul interviului cu Robert Turcescu, ca nu admiti sa fii "coborat la nivelul" presei deoarece nivelul presei e o expresie a pietei libere.

A spune ca reprezinti "elita intelectuala a Romaniei" e si mai stupefiant. Acest lucru ar putea insemna fie ca reprezinti elita intelectualilor Romaniei, fie ca reprezinti elita Romaniei. Din moment ce "intelectualii" nu exista, nu ai cum sa reprezinti elita a ceva ce nu exista decat daca, in conditiile in care "intelectualitatea" e un amestec dintre artisti si universitari, esti cel mai artist dintre universitari si cel mai universitar dintre artisti. Desi rar, lucrul nu e cu totul imposibil, dupa cum o dovedesc atat cei care, in virtutea talentelor lor academice sustin plicticoase rubrici la ziar, cat si cei care in urma vivacelor lor articole de opinie obtin catedre universitare.

Mai exista apoi posibilitatea sa spui ca esti elita intelectuala a Romaniei in sensul ca esti elita conducatoare a Romaniei, ca intelectualii sunt cei care trebuie sa arate drumul, un fel de constiinta revolutionara marxista, si ca deci elita intelectuala e elita conducatoare. Corect, daca n-ar fi gresit. Elita Romaniei nu e alcatuita din intelectuali. Elita Romaniei e alcatuita din elitele tuturor corpurilor profesionale, tuturor categoriilor sociale functionale: de la elita taranimii la cea a mecanicilor de locomotiva. Elita Romaniei e crema acestor elite. Intelectualii nu pot pretinde sa fie elita Romaniei deoarece nu pot uzurpa dreptul celorlalte elite.

Daca cea mai mare viclenie a dracului e sa ne faca sa credem ca nu exista, cea mai mare viclenie a "elitei intelectuale" e sa ne faca sa credem ca exista. Ca orice grupare de oameni inteligenti, "intelectualii" stiu sa pretuiasca machiavelismul, de extractie leostraussiana sau de serbet balcanic. n conditiile in care profesorii universitari nu se bucura de fapt de nici o trecere in Romania pentru ceea ce se pricep sa faca, in conditiile in care scriitorii nu mai intereseaza pe nimeni pentru ceea ce se pricep sa faca (probabil pentru ca nu se pricep prea bine), ei s-au gandit sa capteze atentia tuturor pentru ceea ce nu se pricep sa faca. Si astfel au devenit intelectuali.

"Intelectualul" e deci valoarea de piata a unui artist sau universitar. Ca orice cotatie bursiera, e dependenta de fluctuatiile climatului de opinie, de speculatii si escrocherii, si nu intotdeauna are legatura cu valoare in sine a produsului. Ca atare, intelectualul nostru "de dreapta" (economica, nu politica, adica liberal, nu conservator) mai are o bizarerie: ca desi predica valorile individualismului nu se misca decat in grup compact, desi lupta, corect, pentru votul uninominal, e un virtuoz al listei. Nu exista intelectual, ci intelectuali. Sau Intelectual, generic.

Ce ii trebuie Romaniei deci, prin ce putem inlocui "intelectualii" ? Prin valori. Nu prin elita intelectuala, ci prin elitele Romaniei, definite dupa criteriile pe care le-au folosit comunistii ca sa le identifice si extermine. Nu inteleg de ce un specialist la vorbitul in oglinda ar fi mai folositor Romaniei decat un bijutier priceput si onest. Ne trebuie oameni care nu cad intr-o rana daca nu marsaluiesc cot la cot cu altii. Ne trebuie oameni care pot sta pe propriile picioare, oameni autonomi economico-profesional. Oameni intregi. Oameni incercati, moral si profesional. Ei exista, nu trebuie "creati" prin inginerie sociala sau luminati de la Bruxelles. Ei exista, numai ca exista intr-o realitate sufocata si de nominalismul intelectual, pentru care nimic din ce e real nu e adevarat, si de realismul gros al imbuibarii parvenite, pentru care nimic din ce e adevarat nu e real. Trebuie doar sa ingaduim realitatii sa devina una cu adevarul.