Evagrie Ponticul, Schiţă monahicească, (note de lectura)

Lucrare apărută în Filocalia, vol. I., Sibiu 1947. Traducere de Pr. Dumitru Stăniloae.

Titlul complet este: “Schiţă monahicească în care se arată cum trebuie să ne nevoim şi să ne liniştim”.

1. Exergă: “Omul care se căsătoreşte, se îngrijeşte de ale lumii, cum să placă femeii, şi se risipeşte în acestea. Iar femeia măritată se îngrijeşte de ale lumii, cum să placă bărbatului.” (1 Cor 7, 33-34) Necăsătoria este asociată cu grija de a-I place lui Dumnezeu.

2. Monahul nu trebuie să aibă fii şi fiice, iar faptele lui trebuie să fie dincolo de dorinţa de câştig lumesc. Monahul este soldat al lui Hristos.

3. Monahul trebuie să fie “nepământesc, fără patimă şi fără de orice poftă” (p. 52). Mâncarea lui trebuie să fie simplă şi fără de preţ. Ospitalitatea faţă de străini nu trebuie transformată în exces de pregătire şi ospăţ.

[Are you having problems obtaining a bank loan or a credit for pursuing your university career? Do you need financial consulting and business solutions for an investment in culture, education, communications, and even technology and innovations? Be among the first to apply to our partners' Millenium Business strategic development program and receive free step-by-step guidance throughout the entire project from a valuable team of advisors! ]

4. Bogăţia nu trebuie dorită nici pentru a fi împărţită săracilor. [Şi acesta este un îndemn de a nu urmări în fapta bună o “materialitate” superioară prin nivelul ei formal intenţiei pure, suficiente.]

5. Trebuie evitată compania celor cu griji multe şi “iubire pentru materie”, fiind preferată singurătatea, dacă nu este cu putinţă tovărăşia celor deopotrivă. Ruşinea pe care o simt cei ce li se dă ceva din milostenie este tot un fel de mândrie.

6. “De este cu putinţă, în niciun chip să nu te arăţi prin cetate. Căci nu vei vedea acolo nimic de folos şi nimic bun pentru petrecerea ta.” (p. 55)

7. Prietenilor nu le poţi fi de folos decât dacă te întâlneşti rar cu ei. Trebuie evitată prietenia celor războinici şi răi, precum şi a celor cu preocupări legate de bani.

8. Monahul trebuie să cultive “lucrul mâinilor”, pentru a putea fi generos din munca sa.

9. Monahul trebuie să fie departe atât de starea plăcerii cât şi de cea a străduinţei. [Aşadar, nici spre satisfacţie, nici spre ambiţie, ci spre contemplaţie.] Meditaţia la Ziua Judecată alungă gândurile rele.

10. Postul “face sufletul cuviincios, sfinţeşte cugetarea, alungă dracii şi apropie de Dumnezeu.” (p. 58)

11. Monahul trebuie să rabde “privegherea, culcarea pe jos şi celelalte osteneli” (p. 59).