Conform hinduşilor, de-a lungul ciclului celor patru vârste,
tendinţa descendentă este întreruptă de opt restaurări bruşte, fiecare
determinat de întruparea unui aspect al Divinităţii. Ciclul este astfel
inaugurat şi închis de întrupări similare sau « pogorâri » (Avataras), cum mai
sunt numite, ceea ce ridică numărul lor la zece. Cea de-a noua a fost Buddha
sau Mleccha Avatara (Pogorârea Străină) căci, deşi a apărut în calitate de
hindus, aria rezervată misiunii lui se situează în afara frontierelor
hinduismului. Perspectiva brahmanică nu prea putea să omită includerea acestei
intervenţii divine, deşi era limitată mai mult sau mai puţin în ceea ce
priveşte hinduşii, dar nu ia în considerare religiile Occidentului.
În schimb,
a zecea întrupare, care urmează să aibă loc, este destinată lumii întregi. Kalki, numele celui de-al zecelea Avatara, este reprezentat
călare pe un cal alb, cu sabia în mână şi anumite descrieri care i s-au făcut
amintesc puternic unele versete din Apocalipsă. Kalki Avatara trebuie să vină
pentru a pune capăt Vârstei Întunecate şi pentru a inaugura o nouă Vârstă de
Aur.
Această aşteptare, comună tuturor religiilor, oricare ar fi
numele care i se dă lui Kalki, nu are nimic în comun cu credinţa modernă în «
progres ». Este adevărat că unii dintre contemporanii noştri preferă să creadă
că prima venire a lui Hristos a fost
obţinută graţie progresului omenesc şi că mai mult progres ar permite în cele
din urmă lumii să-l revadă a doua oară. Dar asemenea idei sunt complet străine
concepţiilor medievale şi tradiţionale. (Martin Lings, Credinţe vechi şi superstiţii
moderne)
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire