Mircea Tămaş, Mioriţa (text integral)

Este o realizare spirituala ce are loc "Pe un picior de plai/ pe-o gura de rai", piciorul de plai, adica vârful de munte, desemnând Centrul Lumii ce "sta într-un picior", echivalent cu "pestera" sau "gura de rai" a inimii. Cu alte cuvinte, numai cel ce dobândeste "eliberarea" în inteligenta inimii sale trece în "spatiul mioritic", tarâm al carui vestitor este mioara cea neagra ("miorita laie, laie, bucalaie"). Miorita neagra este insigna sekinahei, a Fecioarei negre, "prezenta divina"; într-un fel, ea este Mireasa cu care, în final, ciobanasul se va însura, caci "mândra craiasa" este Fata divina, adica sakti, Cunoasterea absoluta ("m-am însurat/ Cu-o mîndra craiasa"; "m-am însurat/ Cu-o fata de crai/ Pe-o gura de rai"), Nunta reprezentând unirea întru Principiu, Identitatea suprema, cuibarirea în spatiul mioritic. Fata de crai apare în mai toate basmele ca încercare suprema; ea este Elena din Troia, Beatrice a lui Dante, Pistis Sophia, Madonna Intelligenza a Fedeli-lor d'Amore, sakti, Mireasa lui Brahma din traditia hindusa, Fecioara. De remarcat ca în balada se evidentiaza o triada feminina: Fata de crai - Miorita - Maicuta batrâna, fiind într-un fel Marea Triada feminina: sakti sau Cerul - sekinah, Ielele sau Vazduhul - Prakriti, Pamântul, corespunzând celor trei lumini ale celor Trei Lumi.

"Spatiul mioritic" este un domeniu interzis oamenilor de rând, în sensul ca acestia se uita si nu-l vad, asculta si nu-l aud, pe când initiatul dobândeste puteri extraordinare, el vorbeste limba fiarelor (astfel întelege spusele mioarei) si patrunde prin strunga, poarta strâmta, pe un alt tarâm, al spiritualitatii pure: "ca sa ma îngroape/ Aice pe-aproape,/ În strunga de oi,/ Sa fiu tot cu voi;/ În dosul stânii/ Sa-mi aud cânii"; "dosul stânii" semnifica deja "spatiul mioritic". "Adevarat, adevarat va spun ca cine nu intra pe usa în staulul oilor, ci sare pe alta parte, este un hot si un tâlhar. Dar cine intra pe usa este pastorul oilor… Iisus le-a mai zis: Adevarat, adevarat va spun ca Eu sunt usa oilor… Eu sunt Poarta. Daca intra cineva prin Mine, va fi mântuit, va intra si va iesi si va gasi pasune… Eu sunt Pastorul cel bun" (Ioan 10). Acest alt tarâm spre care duce poarta este centrul, paradisul, insula fericitilor, tarâmul puritatii, simbolizat prin brazii si paltinii, muntii uriasi, mii de pasari si numai pasari, stele (simbolizând starile supra-individuale, celeste), dintre stele una fiind evidentiata: "la nunta mea/ A cazut o stea"; este Steaua Magilor, Buddhi, lumina axiala ce duce direct la Principiu. Uneori, intrarea în "spatiul mioritic" este marcata de o moarte speciala, decapitarea: "Acolo, de cioban s-apropia/ si capu-i lua"; sau: "Pe mine nu ma-mpuscati/ Numai capul mi-l taiati", asa cum a fost decapitat Harap Alb.

Realizarea spirituala, Eliberarea, Identitatea suprema este Nunta initiatica prin care "alesul", Mirele, obtine Cunoasterea absoluta, Adevarul total, Fecioara divina; ceea ce pare moarte (pentru individual) este a-moarte, a-mor, amor sublim pentru Sine: "la nunta mea/ A cazut o stea;/ Soarele si luna/ Mi-au tinut cununa". Soarele, luna, stelele, regasite pe stemele tarilor românesti, regasite în basme ca elemente furate de zmei, simbolizeaza nu astri fizici, ci lumina divina si Traditia primordiala, Cunoasterea absoluta, germenii principiali ai manifestarii universale, iar "cununa" (Kether în Kabbala iudaica) este coroana spiritualitatii, a nemuririi, esenta Unului principial. Despre aceasta coroana unica vorbeste Shakespeare în Visul unei nopti de vara. În hermetism, Rebisul este reprezentat ca Soare si Luna uniti sub aceeasi coroana. "Ei, stapâne, cum ti se pare? Gândit'ai vrodata ca ai s'ajungi: Soarele/ Cu picioarele,/ Luna/ Cu mâna/ si prin nouri sa cauti cununa?"; asa vorbeste calul (echivalentul mioarei negre) din basmul Povestea lui Harap Alb, regasindu-se aici cu precizie elementele din Miorita (sa nu uitam ca Harap Alb, când a plecat la drum, s-a îmbracat în haine de mire, deci pregatit de nunta); mai mult, se expliciteaza lumea divina: atingerea Soarelui cu picioarele este pozitia arborelui invesat, pozitia naturala a initiatului care în felul acesta întoarce "lumea me dos" la pozitia normala (apropo de sintagma "lumea pe dos", am vazut recent într-un text afirmandu-se ca ceva poate fi chiar mai mult decat lumea pe dos, or e ca si cum ai spune ca atunci cand stai cu picioarele în sus posi sta si mai inversat, ceea ce e absurd).

Miorita descrie de fapt o trecere chiar dincolo de lumea divina, caci miorita este "neagra", în unele variante ale baladei si ciobanasul fiind "negru strainel"; desigur, culoarea neagra nu se refera la moarte, ci în primul rând, asa cum am explicat de mai multe ori, la nemanifestare, la Tenebrele supraluminoase, în unele variante cornitele mioarei purtând câte-o "piatra nestemata/ De-mi lumineaza noaptea toata". Ceaunul cu galbeni ascuns în vatra este negru, zavoiul e negru, oile toate sunt "negre si cornute"; mai mult, Maica Batrâna plecata în cautarea ciobanasului este "neagra la straita", iar cea care-i da deslusiri este sfânta negura, la sfatul acesteia Maica transformându-se într-o corboaica neagra (corbul este o pasare spirituala, a lui Apollo si Odin, fiind o veche emblema, alaturi de lup, a puterii sacerdotale) . Uneori sfânta negura, sora cu apa curgatoare Cernelia (deci "apa neagra"), ia locul mioarei povestind batrânei nunta initiatica, dar cel mai interesant apare sfatul dat de sfânta negura Maicii: "Tu sa mi te faci/ O neagra corboaica/ si sa-mi croncanesti/ si sa mi-l aduci/ Sus în aripioare,/ Pe râpa de soare./ De noua ani si jumatate/ Popi cetind n-a auzit/ Nici cocosi cântând/ Nici ciobani suierând/ Nici oile zbierând/ Nici câinii latrând./ Numai ce mi-a auzit?/ serpii suierând/ si lupii urlând/ Ursii mormaind". "Râpa de soare" se afla dincolo de manifestare, dincolo de Lume, în Tenebrele supraluminoase unde domneste Soarele de la miezul noptii. Acolo câinii nu latra si cocosii nu cânta: este exact formula masonica ce sugereaza Centrul Lumii din nemanifestare, Agarttha; acolo domneste Împaratul Lumii (desemnat de sarpele-balaur) împreuna cu cei doi aghiotanti ai sai, autoritatea spirituala (lupul) si puterea temporala (ursul). Ciobanul mioritic a calcat moartea cu moarte si a ajuns prin Nunta divina în Centrul suprem.

(Articol din Observatorul - Toronto)