Vasile Lovinescu, Despre migratia hiperboreeana, (fragment)

"Unul din cele mai interesante aspecte ale manifestarii ciclice il constituie marea migratie hiperboreana. Aceasta e o "coborare" din indistinctia polara primordiala in multiplele manifestari secundare ale ciclului. Totusi, nu din punctul de vedere al istoriei profane ne intereseaza aceasta manifestare, ci din cel al simbolismului istoric, "semnatura" a unor realitati incomparabil mai profunde.

Simbolismil acestei migratii se leaga in genere de manifestarea lui Prakriti: indistinctia polara originara, ruptura de echilibru a celor trei gunas, impusa de necesitatile manifestarii posibilitatilor totale ale ciclului; coborare "tamasica" intrerupta uneori de etape si de proiectii "rajasice", la dreapta si la stanga, pe diverse planuri ale posibilitatii universale; simbolism crucial evidentsi, sa o spunem, fatal.

Se poate concepe, dupa aceasta, ca migratia hiperboreana nu are nimic dintr-o emigratie; ca nu se gaseste nimic in ea improvizat, intamplator, gratuit, precipitat. Trebuie sa ne smulgem din toate aceste prejudecati moderne pentru a ne reprezenta corect aceasta migratie sacra, cu ai sai sacerdoti-regi, purtand din etapa in etapa, fara nici o improvizatie si dupa o stiinta geografica precisa, "penatii" sai, altarele sale, suporturile sale spirituale. Trebuie sa insistam asupra unui punct capital pe care se intemeiaza tot studiul nostru: aceste etape (care durau milenii) trebuie sa fi avut "virtuti" speciale, virtuti "analogice" cu cele ale etapelor precedente ale Tinutului Primordial. Acesta este un adevar fundamental care nu trebuie niciodata pierdut din vedere. Cu alte cuvinte, muntii, apele, locurile geografice, numele lor, centrele si suporturile spirituale ale unei etape aveau virtuti analoage cu acelea ale etapelor precedente. Daca, de exemplu, existau noi Tula, noi Insule albe, acestea nu erau deloc in felul unor New-Orleans sau New York! Dar geografia sacra este, din toate stiintele traditionale, cea mai uitata in Occident.

Se intampla sa cunoastem cele doua extreme ale coborarii "tamasice" a emigratiei hiperboreene: Polul Nord si Grecia Pelasgica; itinerariul migratiei este verticala Nord-Sud care leaga aceste doua puncte. Asa cum am mai spus-o, au fost mai multe etape ale centrului suprem hiperborean si ale proiectiilor "rajasice" la dreapta si la stanga, si acest centru trebuie sa se gaseasca in mod necesar in punctul chintesential al acestei configuratii cruciale care a avut tot atatea ramuri orizontale cate etape ale centrului suprem pe diferitele planuri ale existentei ciclice."

..........................................................................................

"Sa recitim aceste legende; sa privim din nou harta cu aceasta Mare Neagra (Pontus) saturniana, ascunzand la sanul sau Insula Alba, asezata vis-a-vis de Selina,, avand la nord solara Cetatea Alba si putin mai la sud lunara Selina, numite curent in Romania "cheile Marii Negre" (cheile de aur si de argint ale Puterii sacerdotale si regale, ale Marilor si Micilor Mistere, cheile lui Ianus si ale lui Ion-Sant-Ion); sa privim laguna Letea, Tridentul Dunarii, avand in maner, in "indistinctiune", Tula; sa facem aceasta observatie capitala, inlaturand ultimele ezitari, ca toate acestea sunt asezate exact pe paralela 45, adica in mod riguros la jumatatea distantei intre Pol si Ecuator, si vom putea spune, parafrazandu-l pe Sfantul Pavel, ca sunt multe lucruri de spus, si lucruri grele de explicat pentru ca noi intelegem greu"... Cu toate acestea, pare bine stabilit ca Dacia a fost sediul Centrului Suprem intr-o vreme foarte indepartata."

(Vasile Lovinescu - "Dacia Hiperboreana", Rosmarin, Bucuresti, 1996 - fragmente din cap.I, "Migratia Hiperboreana in Dacia")