Dan Brown, Codul lui Da Vinci – pseudo-ideile teologice comentate de Radu Iliescu

01. Mortificarea corporalã este o practicã de coercitie si de spãlare a creierilor. [În realitate, “mortificarea corporalã” nu este doar autoflagelarea, ci orice demers ascetic: vegherea si postul fiind cele mai cunoscute. Pentru o societate structuratã dupã principiul freudian al plãcerii, al creãrii si al satisfacerii nesfârsite si fãrã satz, orice tip de disciplinare interioarã, precum si orice demers vizând renuntarea la iluzie este de neînteles si calificat drept “spãlare a creierilor”. Aceastã din urmã sintagmã nu înseamnã în sine nimic, pentru cã premiza ei este cã omul ar avea “pe creier” un anume tip de informatie, un soi de bios cu care ar fi prevãzut “din fabricatie”.]

02. Cheia de boltã este o piatrã gravatã. [Prin aceastã identificare materialistã se vizeazã coborârea tuturor semnificatiilor metafizice, înalte, la dimensiunea lor cea mai josnicã, palpabilã.]

03. Jardin des Tuileries reprezintã un pãmânt sacru. Acesta a fost locul în care Claude Monet a experimentat noi forme si culori, dând nastere curentului impresionist. [Este riguros singurul loc unde apare cuvântul “sacru” la Dan Brown, exceptie sintagma “sacru feminin”. Exemplul este revelator pentru ca cititorul sã înteleagã ce anume vede autorul ca fiind “sacru”, adicã exact produsele inflatiei egocentrice europene, cele mai putin sacre cu putintã. Dacã Brown ar avea dreptate, atunci si Rolls-Royce Phantom I ar fi “sacru”, precum si Empire State Building.]

04. 666 este numãrul Satanei, dupã cum spun fanii conspiraþiilor. [Or, nu fanii conspiratiilor pretind cã 666 este numãrul Satanei, ci chiar Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul din Biblie. Oare atunci când s-a stabilit canonul Noului Testament erau în salã doar fanii conspiratiilor? Plus cã numãrul 666 este dual, atât al Mesiei cât si al Antichristului, detaliu care însã lui Dan Brown îi scapã. Totusi, nu trebuie sã cerem prea mult de la cel care si-a format cultura kabbalisticã din reviste de ocultism.]

05. Sacrul feminin. [Pseudo-concept fãrã fundament, în absenta “sacrului masculin”. În fapt, sacrul este asexuat, iar încercarea lui Dan Brown se înscrie pe aceeasi linie a materalismului si a vulgarizãrii pe care este si “piatra de boltã” ca piatrã-pur-si-simplu, singura pe care el o poate parcurge, si care corespunde unei arii de asteptare generale a epocii, dovadã succesul opusculului.]

06. În Franta crestinismul nu este atât o religie, cât un drept dobândit prin nastere. [Chiar o chestie nemaiauzitã: religia ca drept, ca înzestrare nationalã, ca mostenire geneticã…]

07. Pentagrama este un simbol religios pãgân. [Interesant cã într-o carte profund anticrestinã si anticatolicã, tot ce e non-crestin este automat si “pãgân”. Dan Brown preia opozitia apologetilor primelor secole: crestinism vs. pãgânism.]

08. Pentagrama este un simbol precrestin asociat cu venerarea naturii. [De fapt, în nici o religie nu se venereazã natura, ci natura ca manifestare a divinului. Subtil, mult prea subtil…]

09. Pentagrama este reprezentativã pentru componenta femininã a tuturor lucrurilor. Pentagrama o simbolizeazã pe Venus, zeita iubirii sexuale si a frumusetii. [Nu. Pur si simplu nu! Ce-ar mai fi de adãugat?]

10. Religiile antice se bazau pe ordinea divinã a naturii. [Fals! Religiile au avut si au ca fundament metafizica, adicã exact ceea ce este cel mai putin “natural” cu putintã. În pofida aceea ce s-a spus de cãtre marxisti si de cãtre antropologii psihologizanti, omul “primitiv” nu a adorat nici focul, nici tunetul, nici bãlegarul de vacã. Este însã adevãrat cã universul traditional a fost tot timpul un semnificant al unui semnificat divin, ruptura producându-se doar în modernism, când lucrurile au devenit fãrã viatã.]

11. Zeita Venus si planeta cu acelasi nume constituiau o entitate unicã. [Confuzia de mai sus se prelungeste si la acest punct. În fapt, planeta Venus era un remember al zeitei cu acelasi nume, un à propos, un semnificant vizibil a ceva invizibil dar nu mai putin real. Iar zeita Venus însãsi a fost în zorii spiritului grec un aspect al divinitãtii, la fel cum Kamadeva, zeul dragostei la hindusi, nu este decât un aspect al Nefiintei, Brahman, un so-to-speak care trimite tot la Realitatea Ultimã, si nu o existentã izolatã.]

12. Venus si pentagrama sunt simbolurile perfectiunii, frumusetii si ale caracteristicilor ciclice ale iubirii sexuale. [Nu. Mai mult decât atât, NU EXISTÃ un simbol al unei realitãti sexuale de orice tip, pentru simplul motiv cã orice simbol autentic este inferior simbolizatului, iar pentagrama nu se poate situa într-o relatie inversã fatã de acuplare.]

13. Semnificatia pentagramei a fost alteratã de Biserica Catolicã, ce a transformat-o în simbol demonic. [Nu.]

14. Biserica a eliminat sacrul feminin din religia modernã. [Oximoronul “religia modernã” apare de foarte multe ori la Dan Brown. În fapt, nu este nimic mai opus modernitãtii decât religia, reciproca fiind si ea valabilã: nu existã nimic mai opus religiei ca modernitatea.]

15. Societãtile secrete sunt neortodoxe. [În fapt, societãtile secrete sunt ultraortodoxe, dar vehiculeazã informatie care, în lipsa pregãtirii cuvenite si a nivelului intelectual cerut, poate deruta pe cei nechemati.]

16. Tarotul vehiculeazã simbolism eretic ascuns. [Nu existã simbolism eretic, este o contradictie în termeni. Simbolismul autentic este ortodox si esoteric. Deviatia literarã numitã “simbolism” este o contrafacere care nu are nimic în comun cu adevãratul simbolism. De asemeni, termenul este folosit abuziv în modernitate: simbolismul este o disciplinã precisã, cu reguli si rezultate specifici, care cere un mod de gândire special.]

17. Tarotul are origine italianã. [Nu, în fapt are origine hindusã.]

18. Originea matematicã a numãrului phi este oarecum misticã. [Afirmatia e interesantã, de ca si cum cineva ar putea fi “oarecum” din Paris, “oarecum” nãscut în secolul XX si “oarecum” absolvent al unei universitãti precise. Efectul stilistic nu este gratuit, fiind înscris în linia generalã de aburealã si de confuzie pe care merge Dan Brown. Dacã mistica, teologia si metafizica ar permite contingenta cu adverbul “oarecum”, atunci si Codul lui Da Vinci ar fi “oarecum” mistic, iar Dan Brown ar fi “oarecum” teolog. Dar nu!]

19. Haosul care ne înconjoarã este clãdit pe o ordine bine definitã. [Asta e riguros sinonim cu a spune cã fericirea se poate construi pe un dezastru.]

20. Sufletul uman nu poate ajunge la iluminare decât dacã detine deopotrivã elemente feminine si masculine. [Având în vedere cã toate sufletele umane detin atât elemente feminine cât si masculine, yin si yang, rezultã conform aceste idei nãstrusnice cã am ajuns cu totii cu bine la iluminare. Bunã ilustrare a unei idei gresite ce implicã o concluzie gresitã!]

21. Traditia venerãrii divinitãtii feminine se bazeazã pe credinta cã primii capi ai Bisericii Crestine au jucat un renghi omenirii, rãspândind minciuni care defãimau latura femininã, înclinând balanta în favoarea celei masculine. [Cu alte cuvinte, primii capi ai Bisericii, începând cu Apostolii Petru si Pavel, erau niste mincinosi epocali (datã fiind gravitatea acuzatiei, expresia “a juca un renghi” nu-si are locul).]

22. Trecerea de la matriarhat la patriarhat s-a fãcut în timpul lui Constantin cel Mare si a succesorilor lui. [Chestia asta dã bine la americanii idioti, care deprind primele cunostinte de istorie anticã de la Dan Brown. Si al europenii idioti. Si mai ales la idioti în general.]

23. Istoria Bisericii este plinã de violentã si falsitate. [Da, dar si de martiri, de sfinti, de teologi geniali, de întelepti venerabili. Unde sunt Ioan Gura de Aur, Ioan Hrisostom, Origen mentionati în Codul lui Da Vinci? Nicaieri… Dan Brown preferã sã se concentreze pe jumãtatea goalã a paharului.]

24. Inchizitia Catolicã a fost cel mai sângeros episod din istoria omenirii. [Deducem pe cale de consecintã cã cele douã rãzboaie mondiale, Gulagul sovietic, genocidul din cele douã Americi, au fost nesemnificative în comparatie cu Inchizitia. În fapt, medievistii stiu cã aceastã inchizitie a fãcut un numãr nesemnificativ de victime în 300 de ani comparativ cu 300 de zile de ocupatie americanã în Irak, de exemplu…]

25. Biserica a inclus în categoria vrãjitoarelor: femeile învãtate, preotesele, misticele, iubitoarele naturii, moasele. [Nu. Doar o minciunã.]

26. Biserica a ars pe rug în trei sute de ani cinci milioane de femei. [Nu. Doar o minciunã, de acum obisnuitã la Dan Brown.]

27. Biserica a alungat din temple toate femeile: nu existã femei rabin, nu existã preotese catolice, sau clerice musulmane. [E un mister cum a putut Biserica Catolicã sã interzicã femeilor sã devinã rabin cu 3000 de ani înainte ca ea sã fie creatã, nu de alta dar Moise n-a putut sã se sfãtuiascã cu papii care nu existau pe vremeai lui. Sugestia cu femeile imam e la fel de nostimã.]

28. Hieros Gamos este uniunea sexualã sacrã dintre bãrbat si femeie. Biserica a defãimat actul sexual, considerându-l rusinos. [Din nou reducerea celor mai înalte semnificatii la nivelul unei copulãri banale.]

29. Femeia a fost consideratã unealta favoritã a diavolului. [Aceastã afirmatie ne pune în încurcãturã: cum rãmâne cu cultul Fecioarei Maria din crestinism? S-au închinat crestinii unei “unelte favorite a diavolului?” De fapt, despre Fecioara Maria nu se spune nimic în Codul…]

30. În Franta si Italia “stânga” (pornind de la asocierea cu femeia) are semnificatii profund negative. [Fals, usor vizibil pentru cei ce cunosc istoria conceptelor “stânga politicã” si “dreapta politicã”. Întâi de toate cã “stânga”, care nu e deloc negativã în Franta, îsi are obârsia în locul pe care îl ocupa starea a treia (burghezia revolutionarã) în raport cu regele în parlament. Dreapta era rezervatã nobilimii si aristocratiei, si exact acest concept are presã proastã azi în Europa, nu doar în Franta. Nu existã în imaginarul francez actual nici o legãturã între stânga si femeia.]

31. Jumãtatea masculinã s-a dezlãntuit timp de 2000 de ani, neînfrânatã de perechea ei femininã. Anihilarea sacrului feminin din viata modernã este vinovatã de dezechilibrele actuale, de situatia instabilã marcatã de conflicte permanente, alimentate de un exces de testosteron, de o pletorã de grupuri misogine si de o lipsã sporitã de respect fatã de Pãmântul-Mamã. [Dacã aceastã idee ar fi realã, si nu doar un simulacru, ar însemna automat ca tãrile în care feminismul e cel mai vehement sã fie si cele mai pasnice, echilibrate, temperate. În realitate, expansiunea feminismului coincide cu egalitarianismul si alte experimente sociale care numai calme nu sunt.]

32. Ordinul Cavalerilor Templieri a fost format pentru a recupera si a pãstra niste documente îngropate în ruinele Templului lui Solomon. Secretul dezgropat în Tara Sfântã i-a fãcut pe acestia bogati si puternici. [Se sugereazã cã bogãtia templierilor provenea din santajul la care au supus o lungã perioadã Biserica Romano-Catolicã.]

33. Papa Clement al V-lea a decis sã punã capãt puterii templierilor. [În fapt, decizia apartine lui Filip al IV-lea cel Frumos, Papa nefiind decât un instrument în mâinile acestuia. Informatii la îndemâna tuturor.]

34. Graalul este o colectie de documente, si nu o cupã alegoricã. [Fals.]

35. Cei ce studiazã simbolistica au adesea tendinte sã caute întelese ascunse acolo unde nu existã nici unul. [Altfel spus, vidul semnificativ este cu putintã. Trãiascã prostia!!!]

36. Avansarea în gradele Masoneriei se poate face dacã novicele se dovedeste capabil sã pãstreze un secret. [Fals.]

37. Biblia este un produs al omului. Ea a evoluat în urma a nenumãrate traduceri, adãugiri si revizuiri. Nu existã încã o versiune finalã a Bibliei. [De fapt, marile modificãri în textul biblic sunt schismatice si încep odatã cu traducerea lui Luther si canoanele protestante, adicã doar de 400 de ami.]

38. Iisus Hristos a inspirat multimile de oameni si a fondat o nouã filosofie de viatã. [Prin aceastã afirmatie se urmãreste identificarea lui Iisus cu un filosof oarecare, inventator de sistem si amator de povesti complicate. În fapt Iisus n-a fost un fondator al unei “noi” filosofii de viatã, ci un restaurator divin. Nu cu “noul” s-a ocupat el, ci exact cu “vechile” valori, aceleasi în toate religiile si cu toate împotriva modernitãtii.]

39. Canonul Bibliei a fost alcãtuit de împãratul roman Constantin cel Mare, mare preot al Soarelui. [Fals.]

40. Constantin cel Mare a decis solutionarea conflictelor dintre crestini si pãgâni prin unificarea lor în cadrul religiei crestine, care îmbina în structura gânditã de el simboluri, date si ritualuri pãgâne cu traditia crestinã proaspãt formatã. [În fapt, ceea ce i se pare anormal lui Brown este cum se poate mai corect: mesajul esoteric al crestinismului a fost fãcut sã curgã împreunã cu esoterismul precrestin, iar forma exotericã a fost preluatã în mare parte tot de la religia anterioarã crestinismului. Nimic anormal dacã perspectiva este corectã: în ciuda degradãrii spirituale a Imperiului Roman, existau încã oameni capabili sã înteleagã corect metafizica si simbolistica precrestinã, a cãror viatã era corectã si care nu au vãzut nici un conflict în adoptarea crestinismului. Desi apologetii crestini au zugrãvit în scrierile lor o lume complet dezumanizatã peste care crestinismul venea ca un mesaj providential, în fapt era vorba de o restaurare a unei portiuni a umanitãtii într-o stare de gratie pe care lumea o mai cunoscuse cândva. Conflictul dintre crestinism si religiile precrestine nu este decât aparent si cumva la nivel de formulã, iar nu întru spirit. Mesajul anticrestin al lui Dan Brown utilizeazã în favoarea lui exact perspectiva îngustã a teologilor care pretind cã unica datã când Dumnezeu s-a adresat oamenilor dupã Moise a fost prin Iisus Hristos, iar unica religie “adevãratã” este crestinismul.]

41. Doxa, altarul, doxologia si împãrtãsania provin din religiile pãgâne anterioare. [Nu e nimic rãu în asta, având în vedere cã orice nouã Revelatie a fost o restauratie a unei dimensiuni spirituale pierdute în bunã mãsurã, dar nu cu desãvârsire. Era absolut firesc ca crestinismul sã preia o bunã parte din elementele spirituale precrestine, dat fiind faptul cã începutul lumii nu coincide cu crestinismul, iar cei dinainte erau si ei oamenii lui Dumnezeu. Exigenta si reprosul lui Dan Brown sunt bune pentru modele vestimentare: originalitate pe toatã linia!]

42. Nu e nimic original în crestinism. [Iar aceasta, spunem noi, este certitudinea valorii religioase. Originale sunt doar ereziile!]

43. Caracterul divin al lui Iisus s-a votat la Conciliul de la Niceea. [Aici Dan Brown se însalã, caracterul divin al lui Iisus fiind un fapt independent de orice scrutin. Cat despre implicatia acestui fapt în esafodajul Bisericii, Dan Brown se însalã încã odatã, a câta oarã?, având în vedere cã celelalte douã monoteisme, islamul si mozaismul, o duc foarte bine fãrã identificarea unui profet cu Dumnezeu.]

44. Printre Manuscrisele de la Marea Moartã se aflã Evanghelii apocrife. Vaticanul a încercat sã împiedice publicarea lor. [Fals. Fals!]

45. Aproape tot ce ne-au învãtat pãrintii si strãmosii nostri despre Iisus si Sfântul Graal este fals. [Nu.]

45. Femeia a fost consideratã o amenintare pentru ascensiunea Bisericii, al cãrei cler era în majoritate alcãtuit din bãrbati. [De fapt, clerul Bisericii a fost alcãtuit DOAR din bãrbati, exceptie staretele de la mãnãstirile de maici. Dan Brown nu spune în ce mod ar fi putut femeia sã fie o “amenintare pentru ascensiunea Bisericii”, iar oricât încerc eu sã-mi imaginez nu pot si pace!]

46. Conceptul de pãcat originar a fost creat de bãrbati, si nu de Dumnezeu. Pãcatul originar este identificat cu Eva gustând din pomul cunoasterii. [Conceptul de pãcat originar este iudaic, si provine din Torah. Este vorba de nesupunerea fatã de unica poruncã datã de Dumnezeu perechii primordiale, si nu de Eva gustând din pomul cunoasterii binelui si al rãului, cum gresit afirmã Dan Brown.]

47. Conceptul care situa femeia la originea vietii a constituit baza religiilor antice. [Fals!]

48. Filozofia si teologia crestinã au decis sã-l considere pe bãrbat creator, în pofida adevãrului biologic. Biblia o înfãtiseazã pe Eva fiind creatã din coasta lui Adam. [Geneza este opera religiei iudaice, anterioarã crestinismului. Filozofia si teologia crestinã au respectat Revelatia primitã de Moise, atât în text cât si în spirit. Dan Brown îsi respectã doar imaginatia lipsitã de suport.]

49. Cavalerii medievali aflati “în cãutarea potirului” erau de fapt plecati la agãtat femei. [Fals.]

50. Maria Magdalena s-a cãsãtorit cu Iisus. Ideea apare în Evanghelia lui Filip si în Evanghelia Mariei Magdalena. [Fals.]

51. Nu lui Petru I-a dat Iisus autoritatea de a fonda Biserica, ci Mariei Magdalena. [Fals.]

52. Iisus a fost primul feminist din istoria omenirii. [Comparatia dintre Iisus si Gramsci, neomarxistul teoretician al feminismului, este o injurie care se potriveste foarte bine cu opusculul lui Dan Brown. Cu realitatea se asorteazã ca nuca în perete.]

53. Cele cinci petale ale rozei o transformã într-o reprezentare a sexualitãtii feminine: nasterea, aparitia menstruatiei, maternitatea, menopauza si moartea. [Fals. Roza este simbol al spiritualitãtii omului, fãrã deosebire de sex, cum este si lotusul la hindusi.]

54. Maria Magdalena, însãrcinatã în momentul rãstignirii lui Iisus, a fugit în Galia, unde a dat nastere unei fetite. [Fals.]

55. Printre documentele Sangreal se aflã si manuscrisele puriste, scrise de primii adepti ai lui Iisus, care-l venerau ca pe un Învãtãtor în întregime uman, om în carne si oase. De asemenea, documentul Q, cuprinzând o culegere de învãtãtori ale lui Iisus, scrise chiar de mâna lui. [Fals.]

56. Un norisor de praf care alcãtuieste deasupra leusorului Simba cuvântul SEX ilustreazã tendinta companiei Disney spre simbolismul ascuns. [Exemplul ilustreazã foarte bine ce întelege Brown prin “simbolism”.]

57. S-a încheiat un nou mileniu si totdatã bimilenara Erã a Pestilor. Esenta acestei zodii este cã omului trebuie sã i se spunã ce anume sã facã, el nefiind capabil sã gândeascã singur. [Purã fantezie!] Intrãm în era Vãrsãtorului, în care omul va afla adevãrul si va deveni capabil sã gândeascã singur. [Din nou, intepretarea este fantezistã si fãrã nici un sprijin metafizic.]

58. Ziua de Apoi nu înseamnã sfârsitul lumii, ci finalul Erei Pestilor. [Desi Dan Brown spune cã “multe religii amintesc de Ziua de Apoi”, dovedeste prin afirmatia de mai sus cã nu cunoaste nici hadith-urile islamice care vorbesc de aceastã perioadã a ciclului, precum nici Puranele hinduse. Interpretãrile lui triumfaliste si pline de optimism desãntat sunt fie izvorâte din ignorantã crasã, fie mincinoase pur si simplu.]

59. Odatã cu trecerea în noul mileniu Ziua de Apoi a venit. [De fapt, aici e ca în jocul pentru copii “Este ora unu, omul negru n-a venit”. Nici Ziua de Apoi.]

62. Biserica duce de milenii o luptã de rescriere a istoriei. [Este un fapt banal ca cel de urmãreste un lucru sã-si acuze adversarii de propriile intentii.]

63. Le Prieuré de Sion a considerat cã engleza este unica limbã europeanã purã, pentru cã (sic!) nu era accesibilã Romei, devenind chiar o limbã secretã. [Dan Brown se întrece pe sine însusi în ale aberatiei prin aceastã afirmatie, adevãratã mostrã de tâmpenie antitraditionalã. În realitate, lingua pura un este una singurã si mai ales nu este engleza. Limbile sacre sunt limbile în care s-au transmis Revelatiile, în care Principiul a coborât în manifestare: ebraica Torei, araba coranicã, sanscrita vedicã sunt cele mai cunoscute exemple. Un caz similar este cel al alfabetului chinez, vehicul de metafizicã. Apropiate de limbile sacre sunt limbile liturgice: latina, greaca, copta, slavona. Limbile moderne sunt sãrãcite, pe mãsura modernitãtii si a superficializãrii ei. Dintre toate, engleza e campioana pauperizãrii, iar forma ei cea mai ciuntitã, engleza americanã, e martora neputintei metafizice a modernitãtii extreme.]

64. “[…] Hieros Gamos nu avea nimic de-a face cu erotismul. Era un act spiritual. În trecut, actul sexual era modalitatea prin care omul putea ajunge la experienta dumnezeirii. Anticii credeau cã nici un bãrbat nu era împlinit din punct de vedere spiritual dacã nu avea cunoasterea carnalã a sacrului feminin. Uniunea fizicã dintre bãrbat si femeie constituia unica modalitate prin care omul se împlinea spiritual si ajungea la gnosis ¯ cunoasterea divinului. Pe vremea zeitei Isis, ritualurile sexuale erau considerate unica punte dintre Pãmînt si Ceruri.” [Aluziile la religia egipteanã aduc un strop de farmec acestui fragment inept. Desigur, Dan Brown uitã sã spunã cã e vorba de simple presupuneri, religia zeitei Isis nemaiavând nici un reprezentant în viatã de câteva mii de ani. Altfel, afirmatia cade ca gãleata în fântânã, fãrã putintã de contrazicere din partea vreunui for autorizat. Este delicios efortul de a ne convinge cã în fiecare noapte, ghemuiti sub pãturã, intelectualii precrestini glosau pe marginea vaginului sacralizat al nevestei sau amantei, eruditi în ale intromisiunii atât pe fatã cât si pe dos, porniti semet în cãutarea divinului punct G. Dupã o astfel de logicã browniana (!) impotentii erau concomitent niste tâmpiti destinati focurilor infernului, coitus întreruptus echivala cu un sofism, iar Casanova cel mai mare savant al tuturor timpurilor, model de invidiat si avatar divin!!! Iar faimoasul adagiu de la coltul blocului: “Hai sã te futi si tu, nu fi prost!” devine cât se poate de literal!]

65. În Templul lui Solomon rezida Shekinah (corespondentul feminin al lui Dumnezeu), slujitã de preotese care fãceau dragoste cu oamenii, dãruindu-le astfel experienta divinului prin intermediul uniunii fizice. [Încã o fantezie de-a lui Dan Brown. În fapt, preotesele Templului lui Solomon au avut o viatã foarte scurtã: s-au nãscut în opuscului “Codul lui Da Vinci” si vor muri la aparitia urmãtorului bestseller, care conform unei practici îndelung verificate îl vor arunca pe acest la lada de gunoi a bibliotecilor. Cât despre Shekinah, nu este o entitate divinã care sã poatã fi conceputã izolatã de Dumnezeu, ci doar un aspect al divinitãtii, asemeni atributelor divine islamice.]

66. Tetragrama iudaicã YHWH ¯ numele sacru al lui Dumnezeu ¯ provine, de fapt, din numele Yehova, la rîndul lui o îmbinare androginã a masculinului Yah cu numele pre-ebraic al Evei, Havah. [Fantezie fãrã baze filologice.]

67. Biserica s-a împotrivit actului sexual pentru cã utilizarea lui ca mijloc de a comunica direct cu Dumnezeu constituia o amenintare pentru puterea ei de intermediar între om si divinitate. [Fals, fireste! Acceptiunea institutionalã a conceptului de “Bisericã” este post-renascentistã si de sorginte modernã, deci ereticã. În fapt Biserica este comunitatea însãsi, a ierarhilor, a mirenilor si a sfintilor, a viilor si a mortilor deci. Capul Bisericii este Hristos, si nu Papa, sau patriarhii rãsãriteni. Modul în care Dan Brown foloseste conceptul este tributar anticlericalismului protestant, iar extinderea acestei viziuni la primele secole ale crestinismului este falsã si manipulatoare.]

68. Biserica a demonizat dragostea fizicã si a ostracizat-o ca pe un act dezgustãtor si pãcãtos. Iar celelalte religii majore ale vremii au procedat la fel. [În fapt, nici crestinismul, nici celelalte religii “majore” n-au ostracizat dragostea fizicã, ci curvãsãreala, haosul si vagabondajul erotic. E vizibil si sare în ochi faptul cã Biserica a binecuvântat mariajul, iar în iudaism si islam, de exemplu, nasterea de prunci si fecunditatea sunt de asemenea la loc de mare cinste. Peste tot însã este dezavuat adulterul, abandonul omului la pasiuni orbitoare de orice fel, cea eroticã fiind la fel de periculoasã ca risipa averii de exemplu, sau ca zgârcenia, sau mânia, sau orice altã formã de pierdere a controlului. În contrapartidã, modernitatea urmãreste satisfacerea plãcerilor, indiferent de consecinte si cu orice pret.]

69. Iatã de unde provine de fapt diavolul: “Credinta modernã într-un diavol încornorat, numit Satan, derivã din strãdania Bisericii de a face din capul de berbec sau de tap al zeului fertilitãtii un simbol al rãului. Si, evident, strãdaniile sale dãduserã roade, desi nu în întregime. Masa de Ziua Recunostintei din traditia americanã amintea si astãzi de simbolurile pãgîne ale fertilitãtii. De asemenea, "cornul abundentei" constituia un tribut adus lui Baphomet si se regãsea în mitologia greacã, în care micul Zeus fusese alãptat de o caprã al cãrei corn se rupsese, oferindu-i o provizie nesfîrsitã de fructe. Baphomet "apãrea" nestiut si în fotografiile de grup, în care vreun glumet ridica douã degete în spatele capului unui prieten, ca douã coarne; putini dintre acesti glumeti stiau însã cã gestul lor fãcea, de fapt, aluzie la virilitatea robustã a "victimei" ¯ un fel de reclamã, s-ar putea zice.” [Acest fragment de mare densitate teoreticã si practicã constitue de departe una din cele mai dificile expuneri pseudo-teologice browniene, adevãratã piatrã de încercare pentru fanii surescitati, care au cãscat cu sigurantã în timpul lecturii, derutati de nivelul prea înalt al abordãrii intelectuale. Stilul eseistico-jurnalistico-publicitar face aproape imposibil comentariul: de unde începe ideea si unde se sfârseste argumentatia? Care sunt conceptele pe care se lucreazã? Greu de zis. Remarcãm abuzul din sintagmele : “credinta modernã” si “traditia americanã”, douã incongruente atât de banale la Dan Brown. La care se adaugã nonsalanta cu care se navigheazã între formã si fond (diabolic), între referent si sens, fãrã a atinge cu adevãrat miezul problemei. Rãmânem totusi cu o nelãmurire: dacã într-o pozã cornitele sunt puse asupra unui bust feminin, tot la virilitatea inocentei victime se face aluzia?]

70. Intrarea în catedralã aminteste de sexul unei femei. Marginile sunt labiale iar deasupra ei se aflã un clitoris cinquefoil. [Domnul Dan Brown are niste viziuni foarte originale. Îi recomandãm pentru urmãtorul volum urmãtoarele aplicatii: gaura pustii este si ea imaginea unui sex feminin, iar cãtarea a fost amplasatã deasupra ei pentru a simboliza un clitoris. Si sã nu uitãm simbolismul penisoidal al clãdirilor zgârie-nori din New York! Devine certã legãtura dintre sacrul feminin si carabina Winchester, precum si faptul cã America este cea mai masculinã tarã din lume.]

71. “orice religie din lume are la bazã "adevãruri" fabricate. Aceasta e însãsi definitia credintei - acceptarea unor lucruri pe care nu le putem dovedi, dar despre care ne imaginãm cã sînt adevãrate. Fiecare religie îl descrie pe Dumnezeu prin intermediul metaforelor, al alegoriilor si al hiperbolelor, de la anticii egipteni pînã la dascãlii scolilor teologice de astãzi. Metafora este o modalitate de a ajuta mintea umanã sã înteleagã neîntelesul. Problemele apar atunci cînd începem sã credem efectiv în propriile noastre metafore.” [Acest fragment mai adaugã o nouã perlã în siragul lui Dan Brown: textele sacre ca purã literaturã conventionalã, activitate retoricã reusitã. Ignoranta autorului în ce priveste exegeza care are ca instrument infailibil metafizica este imposibil de ascuns.]

72. Tehnologia ajutã teologia: “King's College, care se afla în apropiere si era renumitã pentru baza sa de date teologice computerizate. "Cel mai performant instrument de cãutare", se spunea. "Rãspunsuri pe loc la orice întrebare pe teme de istorie a religiilor." [Aici Dan Brown insinueazã faptul cã orice întrebare religioasã îsi gãseste un rãspuns verbal, textual, cã religia poate fi redusã fãrã rest la limbaj, în fine cã totul poate fi spus. Religia este transformatã într-un domeniu de studiu oarecare, într-o stiintã “socialã”, “psihologizantã”, alcãtuitã din texte mânuite de scolari harnici.]

73. Ce zice un cardinal “reformist” : “Niste legi adoptate în secolul al III-lea nu mai pot fi aplicate crestinilor de azi. Regulile acelea nu sînt adecvate societãtii actuale.” [Este foarte adevãtat cã toate religiile, în calitate de absoluturi relative, diferã în functie de mentalitatea celor cãrora li se adreseazã. Atât doar cã nu ele s-au pliat societãtii, ci acestea le-au urmat si au fost construite de religii, ca masã amorfã si maleabilã. Afirmatia cardinalului este falsã pentru cã perspectiva adoptatã este gresitã si nefastã.]

74. “Roata se învîrteste, începem sã sesizãm pericolele istoriei noastre... si ale drumului autodistructiv pe care am pornit. Începem sã ne recunoastem nevoia de a readuce la viatã sacrul feminin.” [Aceastã din urmã afirmatie constitue însãsi teza volumului lui Dan Brown: crearea unui simulacru religios fãrã corespondent în Absolut, fabricarea unei inventii, transpunerea în practic a unei utopii parareligioase. Premizele tezei sunt: 1) cei dinaintea noastrã au fost niste sperjuri si niste criminali, 2) istoria Bisericii este falsã dintr-un capãt în altul; si 3) nouã ne revine misiunea de a o corecta. Pentru ca 1) sã fie realã, trebuie anulatã realitatea Revelatiei divine, care se transformã într-o minciunã colportatã de niste sarlatani. Pentru ca 2) sã fie realã, trebuie ca sfintenia sã fie un concept golit de realitate. Pentru ca 3) sã fie realã, atunci orice altã religie ar trebuie sã fie resuscitabilã, atât cea egipteanã, cât si cea a druizilor de exemplu. Astfel se dovedeste Dan Brown un agent al contra-initierii despre care vorbeste René Guénon în Le Règne de la quantité et les signes du temps, religia inversatã care-l precede pe Antihrist. El anuntã fabricarea unei contra-religii, a unui simulacru care reuneste foarte multe mecanisme religioase deturnate spre demonic, bazate pe bunele intentii si ignoranta oamenilor. Nu putem nega dimensiunea profeticã a volumului, pentru cã, asa cum se spune în Islam, si Dajjal are profetii lui.]