Anca Manolescu, Două modele ale lumii, (note de lectura)

Articol publicat în Dilema, nr. 506.
Creştinismul a fost extrem de creativ în prima perioadă, cea de coabitare cu alte religii. În veacurile următoare, cele ale unui univers mental unificat, a fost referinţa intelectuală unică, cea care a dat lumii sale veridicitatea de care avea nevoie, soliditatea şi ordinea unui întreg coerent.
Universalitatea mesajului creştin a fost mult timp gândită ca o universalitate de expansiune. Este de aşteptat, de sperat, o trecere la o universalitate de comprehensiune.
„Lumea în care ne mişcăm şi gîndim astăzi, lumea pe care o gîndim este o lume plană. E o lume în care ierarhia nivelurilor de existenţă şi de cunoaştere, a realităţilor non-individuale (superioare şi inferioare), a gradelor de realitate calitativ diferite s-a resorbit. […]Modelul lumii noastre nu mai este de multă vreme un model vertical; pentru noi nu mai există o scară a treptelor de fiinţă ce îşi are sursa în transcendent. Modelul nostru nu mai admite realităţi care ne depăşesc: nu mai admite grade spirituale de atins, inteligenţe angelice care regentează sferele superioare, călăuze pentru cunoaştere şi contemplaţie, nu mai oferă praguri de suit.”
Alexandre Koyré, De la lumea închisă la universul infinit.
„Universul infinit al modernilor riscă să fie în fapt o imensă închisoare: oricît de departe ai merge, pe oricare dintre dimensiunile lui - calitativ identice -, nu dai de capăt, nu poţi ieşi către un alt nivel de realitate; îţi epuizezi capacităţile de a fi şi de a cunoaşte în interiorul acestui univers.”
Djalâl al-Dîn Rûmî (sec. XIII), în Cuvintele sau Discursurile sale (Fîhi mâ fîhi): "Cu toate că drumurile sînt felurite nu există decît un sigur ţel... Inimile cunosc o singură legătură, o aceeaşi ardoare, o mare iubire pentru Kaaba şi în această atitudine nu e loc pentru opoziţii. O dată atinsă Kaaba, disputele, războaiele, divergenţele, întîmplate pe cale, încetează; îşi dau seama că lupta privea numai drumurile, dar că ţinta era aceeaşi."