Frithjof Schuon, Despre naivitate (fragment)

“Dacă este “naiv” să credem – pentru că aşa vedem – că pământul este plat şi cerul cu astrele se învârte în jurul lui, nu este mai puţin “naiv” să considerăm că lumea pe care o putem cunoaşte prin intermediul simţurilor este singura lume, iar nimic nu mai există în afara ei, şi să credem că materia – sau energia dacă preferăm aşa – este Existenţa ca atare; aceste erori sunt chiar infinit mai mari decât cele pe care le presupune un sistem geocentric. Mai mult decât atât, eroarea materialistă şi evoluţionistă, aşa cum am mai spus, este infinit mai nocivă – cosmologia primitivă şi “naturală” nu este câtuşi de puţin -, ceea ce demonstrează că nu există nicio comună măsură între caracterul incomplet al vechii cosmografii şi frauda totală – nu spunem “parţială” – a acestei ştiinţe prometeice şi titaneşti al cărei principiu ne-a fost lăsat moştenire de decadenţa vechilor greci.

Şi aceasta este caracteristic pentru ravagiile scientismului şi ale psihologiei sale particulare: dacă-i atragem atenţia unui progresist convins că omul n-ar putea să suporte psihologic ambianţa unei alte planete – se vorbeşte de crearea unor colonii spaţiale în caz de suprapopulare terestră -, el va răspunde fără să-şi ridice sprincenele că se va fabrica un om nou având calităţile necesare; această inconştienţă şi insensibilitate ţin deja de domeniul inumanului şi al monstruosului, se calcă în picioare intenţia divină care ne face să fim ceea ce suntem, şi care ne-a consacrat natura prin “Logosul făcut om”. Tacit îşi bătea joc de germanii care încercau să oprească un şuvoi cu scuturile lor; aceasta nu este totuşi mai naiv decât să credem în emigraţia planetară, sau să credem în instalarea, cu mijloace pur omeneşti, a unei societăţi omeneşti definitiv satisfăcute şi perfect inofensive, şi capabilă să progreseze indefinit. Toate acestea dovedesc că omul, dacă a devenit categoric mai puţin naiv în anumite privinţe, n-a învăţat totuşi nimic în ceea ce priveşte esenţialul; singurul lucru pe care omul lăsat de capul lui este capabil e “să facă păcatele celor din vechime în modul cel mai nou”, cum ar spune Shakespeare. Şi lumea fiind ceea ce este, nu e un truism dacă spunem că e mai bine să mergi naiv în Ceruri decât inteligent în infern.” (Frithjof Schuon, Propos sur la naïveté)