“Că religia poate şi trebuie uneori să se adapteze la
circumstanţe noi, acest lucru este adevărat şi inevitabil; dar trebuie să avem
grijă să nu dăm dreptate a priori circumstanţelor şi să vedem în ele norme doar
pentru că există şi plac majorităţii. Procedând la o adaptare, este important
să se ţină seama strict de perspectiva religioasă şi de ierarhia de valori pe
care o implică; trebuie să ne inspirăm din criteriile metafizice şi spirituale
şi nu să cedăm la presiuni sau chiar să ne lăsăm contaminaţi de o falsă
evaluare a lucrurilor. Nu se vorbeşte despre o “religie orientată spre social”,
ceea ce este fie un pleonasm fie o absurditate, sau chiar de o “spiritualitate
a dezvoltării economice”, ceea ce, pe lângă o monstruozitate, este o
constradicţie în termeni? Conform acestor tendinţe, eroarea, sau păcatul, nu
mai trebuie să se supună imperativelor adevărului şi al spiritualităţii, care
trebuie să se adapteze erorii şi păcatului; iar sentimentele adversarului
constituie criteriul adevărului şi al falsului, al binelui şi al răului.”
(Frithjof Schuon, Universalité et actualité du monachisme)
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire