Moise Maimonide, Despre îngeri (fragment)

Îngerii nu au nici ei corp. Ei sunt, dimpotrivă, Inteligenţe separate de orice materie. Totuşi, sunt fiinţe create de către Dumnezeu, aşa cum vom arăta. În Bereşit rabba se spune: “Expresia “sabie de flacără vâlvâitoare”(Facerea 3, 24) corespunde acesteia: “Servitorii Săi sunt un foc arzător” (Psalmul 100, 4). [Se spune] ”vâlvâitoare” (hamithafekhet) pentru că [îngerii] se transformă (mithafekhim): când [numiţi] “bărbaţi”, când “femei”, când “vânturi” [sau “spirite”], când “îngeri”.” Prin acest pasaj s-a declarat că ei nu sunt materiali absolut deloc, că nu au figură stabilă şi corporală în afara spiritului, şi că dimpotrivă, toate acestea nu există decât în viziunea profetică şi conform acţiunii facultăţii imaginative, aşa cum vom spune atunci când vom aborda sensul veritabil al profetismului. Dacă spunem [în acest pasaj]: “când femei”, este datorită faptului că profeţii îi vedeau uneori pe îngeri sub figura femeilor, şi este o aluzie la acest pasaj din Zaharia (5, 9): “Şi iată am ridicat ochii mei şi am privit şi iată că au ieşit două femei. Şi vântul bătea în aripile lor, iar aripile lor erau ca de barză. Şi ele au ridicat efa între pământ şi cer.”

Ştii că perceperea a ceea ce este lipsit de materie şi în întregime privat de corporeitate este foarte dificilă pentru om – excepţie în cazul în care a avut loc un lung exerciţiu -, şi mai ales pentru cel care nu distinge între inteligibil şi imaginar, şi care, cel mai adesea, nu se sprijină decât pe perceperea imaginaţiei, aşa încât, pentru el, orice lucru imaginat poate exista, iar ceea ce nu poate fi conceput de imaginaţie nu există şi nu poate exista. Asemenea oameni – şi majoritatea celor care studiază sunt aşa – nu au niciodată o idee exactă despre vreun subiect, şi nici un lucru obscur nu se lămureşte pentru ei. De asemenea, din cauza acestei dificultăţi cărţile profetice prezintă cuvinte care, luate în sensul lor literal, ar da de înţeles că îngerii sunt corporali şi au anumite mişcări, că au o formă umană, că primesc ordine de la Dumnezeu, le transmit [oamenilor] şi fac ceea ce El doreşte, din ordinul Său. Toate acestea pentru a transmite ideea existenţei lor şi a faptului că ei sunt vii şi perfecţi, aşa cum am expus cu privire la Dumnezeu. Totuşi, dacă reprezentarea lor ar fi rămas la acest nivel, esenţa lor veritabilă ar fi fost, în imaginaţia vulgului, asemănătoare esenţei lui Dumnezeu. Căci şi despre Dumnezeu s-au folosit cuvinte al căror sens literal ar părea [să indice] că El este un corp având viaţă şi mişcare şi o formă umană. Deci pentru a indica intelectului că nivelul existenţei lor este inferior nivelului divinităţii s-a amestecat în reprezentarea lor ceva ce ţine de animalele lipsite de raţiune, pentru a transmite că existenţa Creatorului este mai perfectă decât a lor, la fel cum un om depăşeşte în perfecţiune animalul lipsit de raţiune. Dar, din figura animalului nu li s-a atribuit nimic în afara aripilor, căci nimeni nu-şi poate imagina zborul fără aripi, la fel cum n-am putea să ne imaginăm mersul fără picioare, iar existenţa însăşi a acestor facultăţi n-ar putea fi sugerată decât în cei ce le posedă. Şi a fost ales zborul [a atribut al îngerilor] pentru a indica faptul că sunt vii, din cauză că acesta este cea mai nobilă formă de mişcare cu care au fost dotate animalele, iar omul vede în ea o mare perfecţiune, dorind el însuşi să poată zbura, pentru a evita cu uşurinţă tot ceea ce-i dăunează şi pentru a atinge neîntârziat ceea ce-i prieşte, la orice distanţă s-ar afla. Deci din cauza asta li s-a atribuit această mişcare, şi încă pentru faptul că pasărea, într-o foarte scurtă perioadă de timp, când apare şi când dispare, când se apropie şi când se îndepărtează. Şi acestea sunt în general circumstanţe care trebuie admise cu privire la îngeri, aşa cum vom arăta. Această pretinsă perfecţiune, vreau să spun mişcarea zborului, nu este atribuită lui Dumnezeu în nici un fel, pentru că este o mişcare ce ţine de animalele lipsite de raţiune. Nu trebuie să ne înşelăm cu privire la aceste cuvinte: “Urcase pe un heruvim şi zbura” (Psalm 18, 11), căci aici “heruvimul” este cel care “zbura”. Prin această alegorie s-a dorit să se spună că lucrul în cauză soseşte repede, la fel cum s-a spus în altă parte: “Iată, Cel Veşnic a urcat pe un nor uşor şi va intra în Egipt” (Isaia 19, 1), ceea ce înseamnă că nenorocirea cu pricina se va abate imediat asupra lor. Nu trebuie nici să te laşi indus în eroare de expresii pe care le găseşti îndeosebi în Ezechiel, precum: “faţă de bou, faţă de leu, faţă de acvilă” (Ezechiel 1, 10), “talpa unui picior de viţel” (Ezechiel 1, 7), căci toate acestea au o interpretare pe care o vei auzi mai târziu, şi de altminterea nu este vorba decât despre descrierea hayyoth-urilor [1]. Aceste subiecte vor fi explicate prin indicaţii care vor fi suficiente pentru a trezi atenţia. În ceea ce priveşte mişcarea zborului [atribuită îngerilor], ea poate fi găsită oriunde în textele [sacre], şi [aşa cum am spus-o deja], nu poate fi sugerată decât prin prezenţa aripilor. Deci li s-au acordat aripi pentru a indica o circumstanţă a existenţei lor, şi nu pentru a indica adevărata lor fiinţă. Trebuie să ştii că pentru tot ce se mişcă rapid, se atribuie acţiunea de a zbura pentru a indica rapiditatea mişcării. S-a spus, de exemplu: “aşa cum zboară acvila” (Deuteronom 28, 49), pentru că acvila este dintre toate păsările cea care zboară şi se lansează cel mai rapid, astfel încât a devenit proverbială. Trebuie să ştii şi că aripile sunt cauzele [eficiente] ale zborului, din această cauză aripile care apar [în viziunile profetice] sunt de acelaşi număr ca şi cauzele mişcării a ceea ce se mişcă. Dar nu acesta este scopul acestui capitol.

Note:

[1] Hayyoth-urile sunt animalele celeste ale lui Ezechiel, care desemnează sferele însele, şi nu îngerii, sau Inteligenţele sferelor.