Charles Hoy Fort, Book of the Damned, (breviar de idei)

01. Ar trebui ca cineva sã organizeze o procesiune a evenimentelor pe care Stiinta le-a exclus. [În fapt, chiar cu asta se ocupa volumul lui Charles Hoy Fort: o extenuantã procesiune a unor inexplicabile fenomene.]

02. Diferentele pozitive sunt iluzorii. Ce este apa? Ce este pãmântul? Existã în apã o cantitate importantã de pãmânt, iar în pãmânt existã apã. Clasificãm, vedem diferente acolo unde nu existã, le inventãm chiar, în loc sã admitem cã trãim într-un intercontinuous nexus.

03. Nu este nimic de dovedit, pentru cã nimic nu poate fi cu adevãrat demonstrat.

04. Toate stiintele încep prin a încerca sã defineascã ceva. În fapt, nimic nu a fost definit, pentru cã nimic nu poate fi definit.

05. În topografia intelectului, ceea ce numim cunoastere este ignorantã la adãpost de hohotele de râs.

16. Noi nu mai credem. Acceptãm.

17. Darwin a spus cã cel mai potrivit (the fittest) supravietuieste. Ce înseamnã “cel mai potrivit”? Peste tot slãbiciunea si stupiditatea supravietuieste. Singurul lucru precis care poate fi enuntat despre ce a vrut Darwin sã spunã este cã supravietuitorii supravietuiesc.

18. Trãim în Continuitate (intercontinuous nexus) si pentru a ne feri de punctele de îmbinare ale ei, preferãm deliberat sã ne uitãm la extreme. Cum sã distingi între animal si vegetal în speciile de infusoria? Asa cã mai bine te uiti la hipopotami si la violete. Numai un bou ar trimite un buchet de hipopotami la o doamnã.

19. Columb nu a demonstrat cu adevãrat cã Pãmântul este rotund.

20. Asteptãm de la orice stiintã sã fie o expresie a realitãtii. Pentru a fi realã, o stiintã trebuie sã localizeze universalul, încercare la care toate esueazã optând pentru ceva în detrimentul restului, pe care îl exclude, îl damneazã, îl ignorã. Desi toate fenomenele tind cãtre Absolut, stiintele noastre se zbat iremediabil în Intermediatitate.

21. Este usor de vãzut cã cea mai mare parte a stiintei din secolul XIX a fost doar o reactie la dogma teologicã, si acest lucru are foarte putine în comun cu Adevãrul.

22. Nimic nu are identitate în sine. Orice poate fi “identificat” cu altceva, totul e sã-si dea silinta un om de stiintã.

23. Cea mai mare problemã cu eficienta este cã mai devreme sau mai târziu devine excesivã.

24. Se spune cã gravitatia este atractia tuturor lucrurilor proportionalã cu masa si invers proportionalã cu pãtratul distantei. Masa ar însemna interatractia care tine împreunã particulele finale, în cazul în care particulele finale chiar existã. Asadar, pânã când vor fi descoperite aceste particule, doar unul din termenii acestei expresii supravietuieste: masa este atractie. Dar distanta este doar o extensie a masei, doar dacã nu cumva cineva sustine cã existã un vacuum absolut între planete, pozitie împotriva cãreia se pot aduce multe informatii. Pe de altã parte, gravitatia nu poate fi explicatã decât ca fiind o atractie. Ce rãmâne în cele din urmã din definitie? Gravitatia este gravitatia tuturor gravitatiilor proportional cu gravitatia si invers proportional cu cu pãtratul gravitatiei… A defini un lucru prin sine însusi nu este cu adevãrat o definitie…

25. Autoritatea stiintificã tine foarte mult de hipnoza exercitatã de câtiva oameni asupra unui public inert.

26. Specia noastrã e cantonatã pe o insulã minusculã într-un ocean pe care nu l-am strãbãtut niciodatã. Putem prezice din când în când aparitia unor vase cu traseu mai mult sau mai putin regulat. Primim uneori datoritã valurilor detritusuri din materii necunoscute cu care nu stim ce sã facem, si pe care le clasãm imediat în functie de ceea ce se gãseste pe insula noastrã…

27. Stiinta de azi e superstitia de mâine. Stiinta de mâine – superstitia de azi.

28. Stiinta e ca o broascã testoasã care pretinde a cuprinde sub caparacea ei Totul.

29. În Intermediatitatea în care ne aflãm, nimic mai van ca pretentia de a fonda o “stiintã exactã”.

30. Orice poate fi exprimat prin orice limbaj: orice roman are formula lui chimicã, orice reactie magneticã poate fi povestitã romantic, orice eveniment istoric poate fi redus la niste termeni algebrici. Definitia Intermediatitãtii: unicitatea întregului în aproximativitate (oneness of allness in quasiness).

31. Stiinta ignorã nonsalant ceea ce nu intrã în posibilitãtile ei de explicare. Parabolã: stiinta este o autostradã frumos îngrijitã. Deoparte si de alta – junglã. Stiinta priveste numai înainte!

32. Rãspunsul unui intermediatist la toate întrebãrile: uneori da si uneori nu. Da si nu. Orice este, dar de asemeni nu este.

33. Existã un Dominant al fiecãrei epoci, care serveste de explicatie primordialã sau chiar de passe-partout. Fiecare Dominant este gelos.