Anca Manolescu, Întâlnirea ochilor, (note de lectura)

Articol apărut în Dilema, nr. 533

Temă: privirea cu care se aţintesc reciproc contemplativul şi Cel contemplat, ceea ce A.K. Coomaraswamy numeşte "întîlnirea ochilor".

André Scrima cita o expresie filocalică, aparţinînd unor autori de secol XIV, Callist şi Ignatie Xanthopoulos: "intelectul, nemişcat precum axa cerurilor, priveşte ca spre un centru în adîncurile inimii".
La Mistra, în Peloponez, una dintre biserici se numeşte Peribleptos: "Cel de pretutindeni privit".

„Dar înainte de a ridica ochii, înainte de a izbuti să priveşti şi să vezi, eşti privit şi văzut. Privirea contemplativă nu face decît să răspundă unei priviri dintotdeauna prezente, aţintite deja asupra ei. Privirea contemplativă soseşte la "întîlnirea ochilor" după privirea divină, care aşteaptă deja confruntarea, faţa-către-faţă, întoarcerea ochilor spre ea.”

Dumnezeu are şi numele grecesc Theos, de la „a privi peste toate”. Theoria, contemplaţia ar fi răspunsul potrivit, atitudinea umană cea mai adecvată faţă de calitatea divină definitorie: theoria înseamnă a ajunge să îl vezi pe Cel ce vede toate, să răspunzi universalei lui priviri.

The observed of all observers e de descoperit şi de aţintit în adîncul propriei inimi, acolo unde, conform doctrinei creştine, stă întipărit chipul divin, care - în abisul fiinţei - e principiul, e polul ei.