“Aura voinţelor individuale ale omului este suma proiecţiilor
exterioare ale tuturor actelor sale raţionale. Este ca o atmosferă învăluitoare
care înconjoară imediat fiecare individ, i se adaptează şi primeşte amprenta
tuturor mişcărilor sale care au la bază reflecţia. Această aură nu există decât
asociată individualităţii umane – acest fragment al personalităţii noastre – şi
doar prin ea. Nu ia naştere odată cu individul, ci cu primul său act, care nu
coincide în mod necesar cu naşterea sa. Creşte şi se alimentează continuu, de-a
lungul vieţii omeneşti, la fiecare dintre inflexiunile raţionale ale
individului. Îi este exclusivă şi nu s-ar putea adapta la niciun alt individ al
speciei. Nu trăieşte decât prin emisiunile succesive ale sursei care-i dă
existenţă, voinţa individuală şi actele consecutive. N-ar putea deci să
subziste după dispariţia originii sale, nu mai mult decât flacăra după ce sursa
luminii a secătuit.
Dar, dacă izvorul originar al acestei aure îi face asemenea
limitări de timp şi de spaţiu, ea îi produce de asemenea anumite condiţii de
rezonanţă şi de retroacţiune. Voinţa individului, singura generatoare a acestei
aure speciale, constituie suma imaterială a eforturilor şi a direcţiilor sale.
Ea constituie o creaţie secundară, care este opera ei proprie şi exclusivă, şi
de care ea se găseşte deci direct şi complet responsabilă. Această aură, cu
limitările ei, este imaginea proprie şi exacta reprezentare a
responsabilităţilor asumate de relative independenţă omenească. Ea învăluie
individul într-un strat dinamic mai mult sau mai puţin dens, mai mult sau mai
puţin benefic, în funcţie de intensitatea şi direcţiile de acţiune voluntară
din care s-a născut şi din care se degajă şi se hrăneşte în fiecare zi. Pe
acest plan de energie mentală, ea este deci similară aurei nervoase care se mişcă,
în funcţie de alte legi, în atmosfera noastră psihică, asemenea unui nimb
învăluitor şi luminos. Să reţinem bine această situaţie, pentru că ea lămureşte
cel mai profund şi cel mai des repetat dintre preceptele Taoismului.
Pe de altă parte, aura psihică universală este locul în care
se întâlnesc, se întrepătrund, se influenţează toate energiile fluide
imateriale sau pseudo-imateriale (cine poate spune unde ia sfârşit materia, ori
chiar dacă începe şi se sfârşeşte undeva) provenind din acţiunile de orice fel
emise de toate sursele conceptibile (raţiuni umane, acţiuni cosmice sau chiar
chimice, mişcări animale, etc. etc.). Această atmosferă energică nu este totuşi
constituită de toate energiile diverse totalizate. Ea nu este nici un total,
nici o nouă entitate. Ea este imaginea Marelui Tot energetic din care Fiinţa se
desfăşoară în actul şi mişcarea universale. Receptacul al tuturor forţelor, cea
mai mică dintre cele care penetrează acolo schimbă dispoziţiile şi mişcările
celor pe care le întâlneşte. Şi ea
primeşte de la ele ca reacţie şi ca presiune echivalentul a ceea ce aduce ca
acţiuni şi ca impresii. Dar în această privinţă (şi se simte profund caracterul
cosmic şi universal al mediului) voinţa omenească nu joacă niciun rol.
Independenţa şi acţiunea omeneşti sunt nule. Valoarea şi responsabilitatea
actului omenesc sunt egale cu zero. Fenomenul energiei cosmice se desfăşoară
rigid, logic, inevitabil, iar cel care, din altă lume sau din străfundurile
unei individualităţi, l-a declanşat, îi ignoră nu doar condiţiile, ci existenţa
însăşi a acestei emisiuni, necesară, dar anonimă, şi în raport cu care nu este
nici autor, nici martor. Cele omeneşti nu ar putea să depăşească domeniul
omenesc, nici să îmbrace calităţi incompatibile cu natura umană. Ceea ce este
dincolo de inteligenţa şi condiţia noastră, este dincolo de intenţia şi meritul
nostru. Nu putem s-o spune mai răspicat decât atât, mai cu seamă în lumea
occidentală, unde vanitatea ne-a făcut să punem semnul egal între valoarea şi
responsabilitatea noastră, pe de o parte, şi valoarea şi voinţa înseşi ale
Infinitului, pe de altă parte.” (Matgioi, Calea raţională)
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire