Vasile Lovinescu, Despre negarea lui Dumnezeu, (fragment)

24 martie 1965

"Negarea lui Dumnezeu de catre el insusi e originea iluziei Neantului. Dupa cum Dumnezeu negandu-se pe el, in realitate se afirma katexochen, pentru ca topeste astfel orice fel de limite, fie ele macar conceptuale, oglindirea acestei supreme operatii "creeaza" aparent Neantul in lumea noastra, adica iluzia oamenilor ca-l pot afirma si chiar "realiza". Pacatul contra Sfantului Duh, in aceasta incercare consta in faptul ca se da un aspect cantitativ acestei negatiuni principiale si calitative prin excelenta.

Omul e califul lui Dumnezeu; are prin comisionare posibilitatea sa repete aceasta operatie suverana a lui Dumnezeu, dar vai de el daca o face cantitativ, imitativ! Negarea oricarui atribut, a oricarui Nume, a Esentei chiar, a lui Rahman. Da, a lui, posibila pentru ca indicibilul care subzista e dovedit prin corpul meu, psihicul meu, toate simbolurile existentialiste din mine. Ceea ce in mine e mai mult intuneric, limitatiune, e Τ divin incarnat, pentru ca altfel cum ar putea subzista langa Allah? Utilizarea metafizica a Sirk-ului.

Posibilitatile in indistinctiune, sunt egale prin faptul insusi al indistinctivitatii. Care e cauza, ratiunea ierarhiei lor calitative in lume, odata manifestate? Mai intai, se deosebesc, pentru ca daca nu s-ar deosebi ar fi inca in indistinctiune. Apoi, "calitatea" si "cantitatea" lor e o functiune de poziti-vitatea si negativitatea lor. Dar acestea sunt inerente ritmului ondulatoriu al Universului, pe care se desfasoara tesatura insasi a Mayei, asa ca tot ce este negativ in lume se pozitiveaza prin considerarea compensatiunii lui in complementarul lui. Oricat ar fi de abject, de plumburiu un segment ciclic, este strict responsabil, conditiune a altui segment pozitiv de ciclu, fie inaintea lui, fie dupa el. Microcosmic, cand un om lasa sa predomine pasiunile si tamas in el, se pierde, dar acestea sunt "imprumutate" de catre ambianta, restructurate, repartizate din nou intr-un punct al Mayei, unde devin pozitive. Infernul, ingrasaminte al Arborelui Vietii."

Fragment din "Insemnari initiatice", Rosmarin, Bucuresti, 1996.