Anca Manolescu, Aventurile fidelităţii, (note de lectura)

Articol apărut în Dilema, nr. 378.
Jacqueline Raoul-Duval, Farmecul discret al adulterului: scenariile infidelităţii.
„A fi credincios (unui prieten, unui maestru ori superior, unui iubit ori lui Dumnezeu) înseamnă adeziune fără rezerve şi fără rest, o adeziune ce rezistă accidentelor, adversităţilor ori pur şi simplu uzurii timpului; înseamnă, prin urmare, să te înfăţişezi în faţa celuilalt în mod autentic şi, mai ales, întreg. Nu-ţi poţi imagina pe participantul la o asemenea relaţie altfel decît concentrat, adunat în sine de prezenţa polarizantă a celuilalt, cu toate facultăţile convergente, absorbite în strădania de a-l descoperi. Efortul de a te orienta spre celălalt, de a-l întîlni presupun aşadar o recuperare a propriei fiinţe, descoperirea de sine într-o variantă nescindată, renovată, unificată.”
Eva de Vitray-Meyerovitch, Rumi et le soufisme.
„Monakos (ca şimonotropos) sînt echivalentele greceşti ale ebraicului vechi testamentar yahid, "singur", "singuratic", "izolat".”
„Monahul e un "însingurat" şi un "înfrînat", pentru că urmăreşte să devină "strîns în sine şi în unitate". Într-o remarcabilă concordanţă se află termenul sanskrit kevala, cu accepţia pe care o are pentru disciplinele ascetice hinduse. Conform lui H. Zimmer (Filozofiile Indiei, ed. rom. 1997, Bucureşti, Humanitas): "Kaivalya e starea celui care este kevala - adjectiv însemnînd «specific, exclusiv, izolat, singur; pur, simplu, neamestecat, neasistat de nimic; gol, neacoperit (ca solul)»; şi totodată, «întreg, integral, absolut şi perfect» (kevala-jnâna, de exemplu, înseamnă «cunoaştere absolută»)."