Vasile Lovinescu, Steaua nativitatii, (fragment)

"Steaua sus rasare" este formula incipienta a unei categorii de colinde in care ni se arata cei trei Crai de la Rasarit calauziti de o stea tainica spre ieslea de la Betleem.

Daca aceasta stea a avut un reflex vizibil intr-o cometa sau o Nova vizibila in plina zi, nu se poate sti. Contemporanii nu ne-au lasat nici o stire despre un eveniment astronomic exceptional in jurul datei la care este presupus ca s-a nascut Hristos. De fapt, lucrul are o importanta secundara. Semnul este inainte de toate spiritual, firesc este sa-l situam la hotarele dintre planul subtil si anumite categorii privilegiate ale lumii materiale, inaccesibile simturilor generalitatii neamului omenesc obisnuit. Acest hotar, aceasta limita este perceptibila numai in starea de gratie a unei comunitati spirituale careia steaua i-a fost cheie de bolta, punctul in care toate razele se inmanunchiaza. Ca uneori e identificata cu o cometa e, mai intai, din motivul ca asest astru vesteste evenimente exceptionale si pentru ca in iconografie si colinde steaua isi trimite o raza in jos, pe verticala, in staulul de la Betleem, in momentul cand se opreste deasupra lui; nu are nimic de-a face cu o coada de cometa; in realitate e Avatarana.

Hotar si parleaz intre lumi, steaua nativitatii are o natura duala. René Guénon mentioneaza ca steaua Magilor este numita steaua lui Solomon, care si el in timpul sau a fost un Rege Mag. Prin urmare, steaua are sase colturi, numarul Macrocosmosului si, in adevar, coborarea Avatarului e un eveniment macrocosmic. E reprezentata prin intrepatrunderea triunghiului de foc cu triunghiul de apa. In misterul christic steaua e un semn al celor doua naturi ale lui Hristos, intr-o singura ipostaza. De aceea e o taina mare, de aceea lumineaza si adevereaza. Steaua, la limita care uneste si desparte in IIsus Hristos pe Adevaratul Dumnezeu de Adevaratul Om, e chintesenta tainei christice.

Inmanunchiaza asteptarile neamului omenesc intr-un punct de unde le exalteaza la Ceruri, de unde se reintorc transmutate de binecuvantari, tot prin acelasi gatlej de clepsidra. Prin aceasta poarta stramta se efectueaza translatiunea de la Pamant spre Slavi a fenomenului cantat de Ingeri, "Gloria in excelsis Deo et in Terra Pax hominibus bonae voluntatis", mai precis si mai inainte de toate, comunitatii acelora in stare sa vada steaua si sa-i descifreze semnificatia. O parafrazare a versetului evanghelic este formula hermetica "Ascendit a Terra in Coelum, iterumque descendit in Terram et recipit vim superiorum et inferiorum". Vom vedea ca in colindele noastre se indica, nu se poate mai bine, aceasta exaltatiune si acest pogoramant nu numai a cantecului ingeresc, dar si a pruncului divin, ceea ce nu se gaseste in nici o traditie eclesiala.

(Vasile Lovinescu - "Steaua fara nume", Rosmarin, Bucuresti, 1994)