Anca Manolescu, Delirul lui Socrate, (note de lectura)

Articol apărut în Dilema, nr. 287, 31 iulie-6 august 1998.
Henry Corbin, in Corps spirituel et terre céleste, parle de Mundus Imaginalis. „Mundus imaginalis e o lume a concretului spiritual, diferită atît de lumea sensibilă cît şi de cea a inteligibilelor abstracte; e o interlume, situată calitativ între celelalte două. Ea poate fi identificată, spunea Corbin, pe de o parte, drept o "lume a Îngerului" pentru că îngerul e cel ce deţine prin excelenţă văzul contemplativ şi îl poate suscita în partenerul, în dublul său uman. În replică, ea este, pe de altă parte, o "lume a Sufletului şi a sufletelor" pentru că sufletul - mai precis aptitudinea lui noetică, inteligenţa spirituală -, sînt cele care creează un spaţiu în care evenimentele vizionare se pot desfăşura, pot "avea loc".”
E de reflectat dacă între geografia lumii sensibile şi mundus imaginalis nu există puncte de contact, istmuri. Un astfel de loc pare să fie descris de Platon în Phaidros.
ex-stasis ascendent
hyperouranios topos
noetos topos