René Guénon, Introducere în esoterismul islamic si taoist, (breviar de idei)

La alcãtuirea acestei fise am folosit volumul Aperçus sur l’ésotérisme islamique et le taoïsme, apãrut la Editions Gallimard, 1973.

01. Esoterismul este întotdeauna acelasi, oricare ar fi numele sub care este cunoscut în diverse tãri si traditii.

02. Existã în Islam o netã diferentã între as-shariah (calea deschisã tuturor) si al-haqîqah (calea rezervatã elitei). As-shariah este mai degrabã regulã de actiune. Al-Haqîqah este cunoastere purã.

03. Cuvântul sufism prezintã inconvenientul de a pãrea sã trimitã la o scoalã oarecare, lucru care nu este adevãrat în realitate, fiecare scoalã fiind o turuq (cale), o metodã diversã care nu pune în cauzã doctrina.

04. Sufismul nu este ceva adãugat, ci esenta însãsi a Islamului.

05. Supozitia lipsitã de fundament a unei origini strãnine a sufismului (grecesti, persane sau indiene) este contrazisã formal prin faptul cã mijloacele de expresie proprii esoterismului islamic sunt strâns legate de constitutia însãsi a limbii arabe. Dacã existã în mod incontestabil similitudini cu doctrinele de acelasi nivel care existã în alte pãrti, ele se explicã fãrã a fi nevoie sã se recurgã la “imprumuturi” ipotetice, cãci, adevãrul fiind unul singur, toate doctrinele traditionale sunt în mod necesar identice în esenta lor, oricare ar fi formele pe care le îmbracã.

06. Nu existã opozitie între exoterism si esoterism, cele douã fiind fetele aceleiasi doctrine.

07. Notiunea de misticism nu poate fi tradusã în arabã, si este strãinã Islamului.

08. Initierea este conditionatã de posesia unor anumite dispozitii sau aptitudini înãscutã, a cãror eventualã absentã nu poate fi suplinitã prin nici un efort. Acestora trebuie sã li se adauge atasarea la un lant initiatic (silsilah) autentic, cãci transmiterea influentei spirituale este conditia esentialã, fãrã de care nu se poate vorbi de initiere. Aceastã transmitere, obtinutã odatã pentru totdeauna, trebuie sã fie punctul de plecare al efortului interior pentru care metodele exterioare nu pot fi decât ajutoare si sprijine, altminteri necesare având în vedere natura fiintei umane în cauzã. Prin efortul interior initiatul va parcurge nivel dupã nivel, dacã este capabil, pânã în vârful ierarhiei initiatice, Identitatea Supremã, stare absolut permanentã si neconditionatã, aflatã dincolo de limitãrile oricãrei existente contingente si tranzitorii.

09. Cuvântul “revelatie” are un dublu sens: manifestare si voalare în acelasi timp a doctrinei esentiale, asa cum de altminteri face inevitabil cuvântul cu gândirea pe care o exprimã.

10. Exoterismul, pentru cei mai multi dintre oameni, este mai mult decât o lege: un ghid.

11. Contrariu opiniei curente, nu a existat niciodatã nicãieri o doctrinã realmente “politeistã”, adicã admitând o pluralitate absolutã si ireductibilã a principiilor. Acest “pluralism” nu este posibil decât ca deviere rezultând din ignoranta si neîntelegerea maselor, din tendinta lor de a se atasa în exclusivitate de multiplicitatea manifestãrii, de idolatria sub toate formele sale, nãscutã din confuzia simbolului însusi cu ceea ce este el destinat sã exprime, si personificarea atributelor divine considerate ca tot atâtea fiinte independente, ceea ce este singura origine posibilã a unui politeism de fapt.

12. Occidentalii, angajati în calea multiplicitãtii, pricep foarte greu doctrina Unitãtii din Islam.

13. Sãrãcia spiritualã (numitã de Iisus în predica de pe munte “sãrãcia cu duhul”) conduce, conform esoterismului musulman, la extinctie, prin care se atinge statiunea divinã (al-maqâmul-ilahi).

14. Stiintele traditionale sunt pierdute pentru occidentale, iar rãmãsitele care au rãmas din ele sunt de neînteles pentru ei.

15. Cei mai multi dintre europeni nu cunosc importanta aportului adus civilizatiei noastre de civilizatia islamicã. Acest lucru se datoreazã faptului cã istoria, asa cum le-a fost predatã, a fost alteratã în numeroase puncte. Adevãrurile care ar trebuie sã fie spuse asupra acestui subiect au fost sistematic înlãturate, mai ales în ceea ce priveste evenimentele cele mai importante.

16. Europenii nu sunt mostenitorii directi ai civilizatiei elenice. Stiinta si filosofia greacã le-au fost transmise prin intermediul lumii islamice.

17. Multi scriitori europeni clasici au imitat poezia si literatura musulmanã.

18. Chinezii sunt singurul popor care a avut grijã, de la originea însãsi a traditiei sale, sã-si dateze analele tinând cont de observatii astronomice precise, comportând descrierea stãrii cerului în momentul în care s-au produs evenimentele al cãror amintire a fost conservatã. Acest lucru a început în urmã cu 3700 de ani.

19. Istoria Chinei începe cu Fo-hi, care este considerat a fi primul împãrat chinez. Trebuie adãugat cã de acest nume sunt legate toate cunostintele care constituie esenta însãsi a traditiei chineze, iar el serveste în realitate la desemnarea unei întregi perioade, care se întinde pe durata mai multor secole.

20. Pentru a transmite principiile traditiei, Fo-hi a fãcut apel la simbolurile lineare ale liniei continue si ale liniei frânte (yang si yin). Combinatiile lor au format cele opt koua sau trigrame. Fo-hi a redactat trei lucrãri, din care doar a treia a ajuns la noi: Yi-king (Cartea Transformãrilor).

21. Yi-king are mai multe aplicatii: logicã, matematicã, astronomicã, fiziologicã, socialã, ba chiar si una divinatorie, cea mai inferioarã dintre toate. Yi-king se aflã la baza a douã doctrine, care aparent n-au nici un punct de contact: taoismul si confucianismul.

22. Taoismul este destinat esentialmentele metafizicii pure, la care se adaugã toate stiintele traditionale speculative. Confucianismul tine de domeniul practic si rãmâne pe terenul aplicatiilor sociale.

23. Nu existã decât o singurã cale spre întelepciune: cunoasterea. Înteleptul depãseste toate distinctiile inerente punctelor de vedere exterioare, în punctul central în care se aflã orice opozitie dispãrând si dizolvându-se într-un perfect echilibru.