René Guénon, Albul si negrul sau uniunea contrariilor, (traducere de Radu Iliescu)

Simbolul masonic al “pavajului mozaic” (tessellated pavement) este dintre cele care sunt adesea insuficient întelese sau prost interpretate. Acest pavaj este format din carouri alternative albe si negre, dispuse exact în acelasi fel ca si pãtrãtelele esichierului sau al jocului de dame. Vom adãuga imediat cã simbolismul este evident acelasi în ambele cazuri, cãci, asa cum am spus-o în diverse ocazii, jocurile au fost la origine cu totul altceva decât simplele amuzamente profane care au devenit actualmente, si de altminteri jocul de sah este cu sigurantã unul dintre cele în care urmele caracterului “sacru” originar au rãmas cel mai vizibile în ciuda degenerescentei.
În sensul cel mai imediat, juxtapunerea albului si a negrului reprezintã în mod natural lumina si întunericul, ziua si noaptea, si, prin urmare, toate perechile de opuse sau de complementare (este inutil sã reamintim cã ceea ce este opozitie la un anumit nivel devine complementarism la alt nivel, astfel încât acelasi simbolism este în egalã mãsurã aplicabil în ambele cazuri). Avem deci aici, în aceastã privintã, un echivalent exact al simbolismului extrem-oriental yin-yang [01]. Se poate chiar remarca faptul cã interpenetrarea si inseparabilitatea celor douã aspecte yin si yang, care sunt reprezentate în acest din urmã caz prin faptul cã cele douã jumãtãti ale figurii sunt delimitate printr-o linie sinuoasã, sunt redate aici prin dispunerea alternativã a celor douã tipuri de carouri, în timp ce o altã dispunere, ca de exemplu cea de bande rectilinii alternative albe si negre, nu ar reda atât de clar aceeasi idee si ar putea chiar sã sugereze o juxtapunere pur si simplu [02].
Ar fi inutil de repetat în acest moment toate consideratiile pe care le-am expus deja mai înainte în ceea ce priveste yin-yang. Vom reaminti doar cu si mai multã insistentã cã nu trebuie vãzut în acest simbolism, cum nici în recunoasterea dualitãtilor cosmice pe care le exprimã, afirmatia vreunui “dualism”, cãci dacã aceste dualitãti existã într-adevãr la nivelul lor, termenii lor nu sunt mai putin derivati din unitatea aceluiasi principiu (Tai-ki al traditiei extrem-orientale). Acest detaliu este unul dintre cele mai importante, si nu de putine ori a dat nastere la false interpretãri. Unii au crezut cã pot vorbi de “dualism” în cazul yin-yang, probabil pornind de la o neîntelegere, dar poate uneori si cu intentii cu un caracter mai mult sau mai putin suspect. În orice caz, în cazul “pavajului mozaic”, o asemenea interpretare este cel mai adesea fãcutã de adversarii masoneriei, care ar vrea sã-si bazeze pe ea acuzatia de “maniheism” [03]. Cu sigurantã este foarte posibil ca unii “dualisti” sã fi deturnat ei însisi acest simbolism de la veritabilul sãu sens pentru a-l interpreta conform propriei lor doctrine, cum au putut altera pentru acelasi motiv simboluri exprimând o unitate si o imutabilitate de neconceput pentru ei. În orice caz, acestea nu sunt decât devieri heterodoxe care nu afecteazã cu nimic simbolismul însusi, si, atunci când cineva se plaseazã în punctul de vedere propriu-zis initiatic, nu trebuie sã ia în calcul asemenea deviatii [04].
Acum, în afara semnificatiei despre care am vorbit pânã acum, mai existã încã una de un nivel mai profund, si aceasta rezultã imediat din dublul sens al culorii negre, pe care l-am explicat în alte ocazii. Tocmai am luat în consideratie sensul inferior si cosmologic, dar trebuie sã nu fie pierdut din vedere sensul sãu superior si metafizic. Un exemplu deosebit de clar se gãseste în traditia hindusã, în care cel care este initiat trebuie sã fie asezat pe o piele cu pãr alb si negru, simbolizând respectiv non-manifestatul si manifestatul [05]. Faptul cã este vorba aici de un ritual esentialmente initiatic justificã în mod suficient apropierea cu situatia “pavajului mozaic” si atribuirea expresã a aceleiasi semnificatii acestuia, chiar dacã, în actuala stare de lucruri, aceastã semnificatie a fost complet uitatã. Se regãseste deci aici un simbolism echivalent celui al lui Arjuna, “albul”, si Krishna, “negrul”, care sunt, în fiinta însãsi, muritorul si nemuritorul, “eul” si “Sinele”. Si, pentru cã acestia sunt de asemenea “cele douã pãsãri unite inseparabil” despre care este vorba în Upanishade, acest lucru mai evocã un simbol, cel al acvilei albe cu negru bicefale care figureazã în unele înalte grade masonice, un exemplu care, dupã atâtea altele, aratã încã odatã cã limbajul simbolic are un caracter cu adevãrat universal.

Note:

[01] A se vedea La Grande Triade, cap. IV. Am avut ocazia sã citim un articol al cãrui autor raporta partea albã la yin si partea neagrã la yang, când tocmai contrariul este adevãrat, si pretindea sã sprijine aceastã opinie eronatã pe experiente radiestezice. Ce trebuie concluzionat din asta altceva decât cã, într-un asemenea caz, rezultatul obtinut este datorat în exclusivitate influentei ideilor preconcepute ale experimentatorului?

[02] Aceasta din urmã dispunere a fost totusi si ea utilizatã în unele cazuri. Se stie cã se gãsea mai cu seamã în Beaucéant al Templierilor, cu aceeasi semnificatie.

[03] Acesti oameni, dacã ar fi logici, ar trebui, conform ceea ce am zis mai sus, sã aibã cea mai mare grijã sã se abtinã de la a juca sah pentru a nu risca ei însisi sã cadã sub aceastã acuzatie. Aceastã simplã remarcã nu este suficientã pentru a demonstra întreaga lipsã de valoare a argumentatiei lor.

[04] Vom reaminti de asemenea în aceastã privintã, ceea ce am spus în alt loc despre chestiunea “rãsturnãrii simbolurilor”, si mai ales remarca pe care am fãcut-o asupra caracterului pur diabolic pe care îl prezintã atribuirea simbolismului ortodox, si mai ales celui al organizatiilor initiatice, de interpretãri pe dos care sunt în realitate “contra-initieri” (Le Règne de la quantité et les signes des temps, cap. XXX).

[05] Shatapata Brâhmana, III, 2, I, 5-7. La un alt nivel, aceste douã culori reprezintã si aici Cerul si Pãmântul, dar trebuie acordatã atentie faptului cã, datã fiind corespondenta dintre acestea cu non-manifestatul si manifestatul, în acest caz negrul tine de cer si albul de pãmânt, astfel încât relatiile existente în cazul yin-yang sunt inversate. În acest caz nu este decât o aplicatie a sensului invers al analogiei. Initiatul trebuie sã atingã jonctiunea perilor negri cu cei albi, unind astfel principiile complementare din care se va naste ca “Fiu al Cerului si al Pãmântului” (cf. La Grande Triade, cap. IX).

(Fragment din Simboles fondamentaux de la Science sacrée, Gallimard).