Anca Manolescu, O mathesis universalis, (note de lectura)

Articol apărut în Dilema, nr. 351.
Ioan Petru Culianu a considerat că nu putem să ne raportăm la o singură tradiţie spirituală, ci trebuie să ne raportăm la multiplul tradiţiilor. Deşi fiecare dintre acestea este ireductibilă (deci absolută), analogiile sunt categoric frapante.
„Culianu constată în dese rînduri că mulţi dintre cei ce relatează "călătorii în lumea de dincolo" sau experienţe de tip extatic sînt, în relatările lor, cumva paradoxali. Pe de o parte, ei descriu o experienţă strict personală, singulară, iar pe de altă parte, sînt obligaţi să o facă în limbajul comunităţii lor, folosind adesea imagini, expresii şi reprezentări foarte vechi. Acestea din urmă ţin de un fel de gramatică la care omul trebuie să recurgă aproape obligatoriu.”
Culianu spune că dacă o teorie este dusă pînă la capăt, atunci ea descrie complet spaţiul nostru mental, poate descoperi o întreagă hartă a minţii omeneşti. Înseamnă că, pînă la urmă, orice teorie le poate acoperi perfect pe toate celelalte, condiţia fiind aceea de a fi dezvoltată pînă la ultimele ei consecinţe.
Ioan Petru Culianu aparţine unui curent de gânditori care durează de vreo 50 de ani, şi anunţă o schimbare epistemică majoră. Ar mai trebui amintit pe aceeaşi linie Thomas Kuhn şi Alexandre Koyré (care spunea că fenomenele trebuie judecate în funcţie de contextul mintal din care provin).
Epistemologii anarhişti: Lakatos, Feyerabend.