Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul V.7 Portalul Regal de la Chartres (fragment)

„În faţa Portalului Regal de la Chartres, care poate fi reacţia unui profan sau a unui ignorant? Ce pot semnifica pentru el Zodiacul, Tetramorful, Artele liberale? Cum va putea înţelege el compoziţia ansamblului şi semnificaţia celor trei portaluri? În ceea ce priveşte « teologicii  oficiali », care au redus religia la morală, la psihologie sau la sociologie, Sfânta Scriptură fiind sfâşiată de « critica istoricistă », ce le rămâne pentru a înţelege simbolismul? Mentalitatea lor este încă şi mai deformată de « specializare » decât cea a unui simplu ţăran pentru care soarele este soarele şi nu o masă de gaze incandescente: altfel spus scientismul este obstacolul major în calea cunoaşterii simbolice. Erudiţia « istoricilor artei » nu valorează deloc mai mult, acomularea de cunoştinţe în întregime profane şi exterioare neputând provoca deschiderea inteligenţei sau a « ochiului inimii » necesară pentru a sesiza limbajul simbolurilor.


Simbolismul este propriu-zis limbajul Revelaţiei: ar trebui să fie înţeles în mod direct de omul în stare de graţie, şi, în această privinţă, orice comentariu în limbaj obişnuit este deja o concesie inaptitudinii sau discalificării intelectuale a omului comun. « Pălăvrăgeala » modernă reprezintă nivelul ei cel mai josnic.

La origine, Dumnezeu îi vorbeşte omului prin intermediul Cosmosului şi, în această privinţă, « natura virgină » este suportul direct al Revelaţiei. De-a lungul timpului, « căderea » antrenează concomitent o întunecare a inteligenţei umane şi o rigidizare a Cosmosului: natura nu mai vorbeşte şi omul nu mai pricepe: el nu receptează lucrurile decât sub aspectele lor practice şi economice. Atunci Dumnezeu « îi învaţă » pe oameni Artele şi Ştiinţele tradiţionale, dar la rândul lor acestea sunt corupte de « păgânism ». Dumnezeu îi vorbeşte atunci omului prin Profeţi şi prin manifestarea directă a Verbului (Epistola către Evrei, I). O restaurare a Artelor şi a Ştiinţelor tradiţionale are loc şi durează până la sfârşitul Evului Mediu, urmată apoi de decadenţa şi de pierderea doctrinelor tradiţionale în epoca modernă. Mărturiile trecutului care au supravieţuit în domeniul artei nu mai sunt în ochii contemporanilor decât « monumente istorice », de neînţeles pentru omul « vârstei nucleare ». În aceste condiţii, cum să prezentăm contemporanilor noştri chestiunea simbolismului?”