„La nivelul foarte jos al omului căzut, Virtutea se prezintă sub forma exterioară a Legii Morale sau a celor Zece Porunci: Să nu ucizi, să nu comiţi adulter etc. Această coajă exterioară, care ascunde nucleul interior al « Virtuţii gnostice » nu este decât un simbol sau o cheie în raport cu virtutea apofatică identificată cu Gnoza. În ceea ce priveşte Gnoza, ea se prezintă sub forma teoretică a cunoaşterii principiilor, îmbrăcând astfel o formă mentală care nu este decât o coajă şi un simbol în raport cu Gnoza efectivă. Ajutat de aceste două cârje (legea morală şi cunoaşterea doctrinală), omul căzut trebuiee să se ferească cu străşnicie să le abandoneze, pentru ca nu cumva să cadă şi mai jos. Se poate atribui acelaşi rol Ritualurilor care sunt adjuvanţi formali, indispensabili începătorilor, şi vehicule ale Duhului care constituie nucleul lor fără formă. Aceste cârje vor cădea de la sine în clipa metafizică în care « Renaşterea spirituală » va veni; totuşi aspirantul la « Eliberare » trebuie să ştie că cârjele sunt cârje, că un simbol este un simbol şi că o cheie este o cheie. Cheia nu este Uşa, Uşa nu este Templul, Templul nu este Sanctuarul.
Cel care ignoră faptul că cârjele sunt cârje, coboară Virtutea la nivelul moralismului, Gnoza la nivelul intelectualismului şi Ritualul la nivelul formalismului. Aceasta este soarta exoterismului care nu se mai hrăneşte din sursele esoterismului şi care se găseşte redus la stadiul de coajă sau de cochilie goală. Un arbore mort, vidat de sevă, poate să mai rămână în picioare ceva vreme, şi să-şi păstreze aparenţa, dar într-o zi sau într-alta va sfârşi prin a se prăbuşi.
Se va obiecta, fără îndoială, că un arbore încă în picioare nu este în întregime mort, ceea ce înseamnă că exoterismul religios aşa cum ne apare din exterior, mai poate, în ciuda formelor sale decadente sau degenerate dar propriu-zis nedeviate, să servească drept suport Duhului şi să aducă roade la nivel spiritual. Această obiecţie ne pare exactă, cu atât mai mult cu cât este foarte dificil sau imposibil de ştiut ce se petrece în interiorul sufletelor şi să cunoaştem scopurile şi judecata lui Dumnezeu. Dar nu este mai puţin adevărat că decăderea formelor şi neînţelegerea conţinutului şi a simbolismului acestora opun acţiunii Dunului un obstacol considerabil. Nu putem de altfel să cunoaştem cauza profundă a acestei decăderi şi a acestei neînţelegeri decât dacă ştim condiţiile sau caracteristicile « momentului prezent » care sunt cele ale fazei finale din Kali yuga (vârsta conflictelor de la sfârşitul timpurilor în tradiţia hindusă). Or această cunoaştere pare să scape reprezentanţilor oficiali ai exoterismului, în ciuda anumitor pasaje evanghelice asupra « Sfârşitului Timpurilor » şi a unei cărţi profetice, recunoscută ca fiind canonică, precum Apocalipsa; şi în această privinţă, o anume ignoranţă sistematică sau orbire împiedică corifeii exoterismului să vadă limitele acestuia. Cunoaşterea le-ar permite, într-o anumită măsură, să nu se lase cuceriţi de o mulţime de iluzii şi de aberaţii inerente unui exoterism care nu mai primeşte nicio lumină de la un esoterism ignorat. Dar şi aceasta este o consecinţă a Kali yuga care face parte ca să spunem aşa din « logica lucrurilor », într-atâta încât în cele din urmă arborele mort, despre care vorbeam mai sus, va sfârşi prin a se prăbuşi. Pentru moment, putem spune că asistăm la agonia lui, mai mult sau mai puţin rapidă, şi a cărei deznodământ nu este fără îndoială pentru oamenii acestei generaţii.”
05 janvier 2017
Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul VII.8 Virtutea şi Gnoza, (fragment)
Publicat de Radu Iliescu la 12:32 PM
Etichete: fragment, Henri Stéphane
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire