Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul VI.6 Câteva consideraţii privind stările postume, (fragment)

"[...] prea puţin contează că definiţiile dogmatice sau descrierile simbolice legate de stările postume se prezintă sub forme antropomorfice care nu corespund exact « realităţii ». Este chiar necesar ca ele să îmbrace o formă cât de simplă şi de « naivă » este posibil, pentru că se adresează întregii comunităţi tradiţionale şi sunt destinate înţelegerii de către cei mai mărginiţi şi mai ignoranţi, iar pe de altă parte importanţa lor este atât de mare încât trebuie să fie susceptibile să dea naştere în ei la atitudinea practică necesară pentru a asigura în toţi membrii comunităţii cele mai bune condiţii postume de care sunt ei capabili.

[...] Este vorba deci să cunoaştem, sau mai exact, să avem o « noţiune calitativă şi simbolic suficientă », ceea ce înseamnă că nu este necesar să ştim exact cum se petrec lucrurile. Să adăugăm imediat că aceasta este chiar imposibil omului în starea sa terestră actuală: procesul de « mântuire » şi cel de « damnare » sunt la fel de inaccesibile înţelegerii umane ca şi, de exemplu, procesul Creaţiei: este vorba, într-adevăr, de relaţii cauzale între starea omenească,  - sau mai exact o modalitate anume a acestei stări, modalitatea corporală – şi alte stări ale fiinţei (sau ale modalităţi extra-corporale ale stării omeneşti), care sunt definite prin condiţii de existenţă complet diferite de starea omenească. Este de abia util să adăugăm că ştiinţa profană, al cărei domeniu este limitat la existenţa terestră şi ale cărei mijloace de investigare nu depăşesc limitele acestui domeniu, e perfect incapabilă să ne explice câtuşi de puţin celelealte sări ale existenţei.”